Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 77/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 350
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și DIRECȚIA DE IMPOZITE LOCALE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 4833 din 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - - - prin LICHIDATOR JUDICIAR CABINET DE INSOLVENȚĂ, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, - SRL și CENTRUL DE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă lichidatorul judiciar al societății intimate - -, lipsă fiind recurentele și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa de procedură cu intimata - SRL, dovada procedurii de citare fiind restituită cu mențiunea " destinatar mutat ". Totodată se mai arată că prin Serviciul Registratură s-a depus din partea intimatei - - întâmpinare, în două exemplare.
Cu privire la - SRL, Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 proc.civilă și constată procedura de citare legal îndeplinită.
Intimata - - prin lichidator judiciar arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile declarate.
Intimata,prin lichidator judiciar, solicită respingerea ambelor recursuri, conform concluziilor arătate prin întâmpinare.
Pe recursul declarat de recurenta DIRECTIA IMPOZITE TAXE LOCALE SECTOR 1 se arată că s-au făcut nenumărate demersuri pentru identificarea autovehiculelor proprietatea debitoarei, constatându-se că unul dintre ele a fost radiat iar unul este foarte vechi și într-o stare proastă, cheltuielile de executare depășind cu mult valoarea acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VII-a Comercială, creditoarea Centrul de a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - -, pentru o creanță în valoare de 36.083,9 lei.
Prin sentința comercială nr.1154/28.03.2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei, fiind desemnat lichidatorul judiciar.
La termenul de judecată din 16.04.2008, comitetul creditorilor prin președintele Administrația Finanțelor Publice Sector 5, formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților și, conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, republicată.
Prin sentința comercială nr.4833/12.11.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată, iar în baza art.131 din Legea nr.85/2006, republicată, a dispus închiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 are o natură juridică delictuală, cu un caracter special, reclamantul trebuind să dovedească toate elementele răspunderii delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția, circumscrise situației speciale avute în vedere de Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că în speță nu s-a probat existența faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, iar afirmațiile reclamantei relative la prezumția culpei nu pot fi primite întrucât culpa este prezumată doar în ipoteza răspunderii contractuale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, Administrația Finanțelor Publice Sector 5 și Direcția de Impozite Locale Sector 1, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 09-01.2009 și, respectiv, 28.01.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Baa rătat că sentința atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât pentru atragerea răspunderii prevăzută de art.138, trebuie îndeplinite două condiții, respectiv: starea de insolvență a debitoarei și săvârșirea de către persoanele vizate a uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Recurenta a arătat că atâta timp cât nu au fost depuse declarațiile privind obligațiile fiscale rezultă că nu a fost îndeplinită, de către persoanele vizate, obligația de ținere a contabilității.
În plus, s-a arătat că răspunderea administratorilor societății este reglementată de dispozițiile mandatului comercial, care conform art.374 Cod comercial, este prezumată a fi cu titlu oneros.
Recurenta a arătat că administratorii aveau obligația legală de a solicita aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, republicată, și nu să dispună în interes personal continuarea unei activități care ducea societatea la încetare de plăți.
Recurenta a învederat că fapta ilicită a administratorilor, în speța de față, constă într-o inacțiune, respectiv, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la ținerea contabilității.
În motivarea recursului declarat, recurenta Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 arătat că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât debitoarea figurează înregistrată în evidențele fiscale cu un autoturism marca fără ca lichidatorul judiciar să procedeze la identificarea faptică a autoturismului și la valorificarea acestuia, deși avea obligația de a recupera creanțele creditorilor înscriși la masa credală.
Recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de închidere a procedurii, conform art.131 din Legea nr.85/2006, republicată, fără să ia în considerare un aspect important, respectiv, existența acestui bun mobil în patrimoniul debitoarei, a cărui valorificare trebuia pusă în discuția părților de către instanța de judecată, conform principiului rolului activ, chiar dacă suma rezultată din valorificare era insuficientă pentru acoperirea creanțelor.
Ca atare, a arătat recurenta, sentința de închidere a procedurii a fost pronunțată în baza unei cercetări judecătorești viciate, scopul procedurii insolvenței fiind lichidarea averii debitorului pentru acoperirea pasivului.
Intimata debitoare a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cât privește recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 5, Curtea reține că răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În ceea ce privește obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvență, în sensul de a solicita instanței deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, republicată, Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționată neinstituind o atare obligație legală, ci doar o simplă facultate, lăsată la aprecierea societății aflate în stare de încetare de plăți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiune juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a cărei aplicare depinde de atitudinea debitoarei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Sector 5 ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1, Curtea reține că și acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, republicată: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoruluiori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrativeși niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii -".
Din analiza probelor administrate în prezenta cauză, Curtea reține că recurenta însăși nu a susținut demersurile făcute de lichidatorul judiciar în prezenta cauză, pentru identificarea faptică a autoturismului care figurează radiat din evidențele societății debitoare, astfel încât această creditoare nu-și poate invoca în recurs propria culpă în susținerea demersurilor făcute de lichidatorul judiciar în identificarea și valorificarea bunurilor debitoarei.
În plus, Curtea reține că din conținutul adresei depuse de recurenta-creditoare la fila 1 din dosarul de fond, reiese că anul de dobândire al autoturismului este 1999, astfel încât se reține îndeplinirea condiției impusă de ipoteza legală a art.131 din Legea nr.85/2006, republicată, respectiv insuficiența bunurilor deținute de debitoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative și neacoperirea acestor cheltuieli prin oferta făcută de către unul dintre creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe.
Pentru considerentele mai sus invocate, reținând că bunul mobil invocat de către recurentă nu a putut fi identificat faptic de către lichidatorul judiciar în urma demersurilor efectuate, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.131 din Legea nr.85/2006, republicată, va respinge recursul declarat de Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și DIRECȚIA DE IMPOZITE LOCALE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4833 din 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - - - prin Lichidator Judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, - SRL și CENTRUL DE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.03.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red. Jud. - 10.03.2009
Tehnored. - 12.03.2009
Nr. ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
