Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2352/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 352
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 4486 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - și - 1998 SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR EURO.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea, constatând că recurentele au solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VII-a Comercială la data de 02.10.2008, creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B au solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale - 1998 SRL, respectiv a pârâtului - și obligarea acestuia la suportarea pasivului societății debitoare.
Prin sentința comercială nr.4486/27.10.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată ca nefondată și a dispus, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, republicată, închiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că, fiind o specie a răspunderii civile delictuale, iar nu contractuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, conform art.138 din lege, este necesar să fie îndeplinite patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
În plus, a arătat judecătorul sindic, trebuie dovedite două condiții impuse de legea specială, respectiv: starea de insolvență a debitoarei și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Tribunalul a mai reținut că, în speță, omisiunea privind depunerea raportările anuale contabile nu a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, cu atât mai mult cu cât creditoarele nu au probat legătura de cauzalitate dintre nedepunerea acestor raportări contabile și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și Direcția Venituri Buget Local Sector 2, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 15.12.2008 și, respectiv, 23.12.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 arătat că sentința atacată a fost dată cu interpretarea greșită a legii, întrucât răspunderea administratorului este întemeiată pe contractul de mandat, conform art.72 din Legea nr.31/1990, republicată raportat la art.1540 Cod civil, mandatarul fiind răspunzător nu doar pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului.
Ca atare, răspunderea administratorului față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă este una contractuală, culpa pârâtului fiind astfel prezumată, conform art.1082 Cod civil.
Recurenta a mai arătat că, în speță, au fost dovedite toate elementele răspunderii patrimoniale, netransmiterea de către administratorul debitoarei a actelor contabile, deși avea această obligație, dovedind intenția de a ascunde anumite aspecte care ar fi putut clarifica cauzele de ajungere a societății în stare de insolvență.
Recurenta Direcția Venituri Buget Local Sector 2 arătat în motivarea recursului declarat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nedepunerea de către debitoare a actelor contabile instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității conform legii și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Ca atare, a arătat recurenta, organele de conducere ale debitoarei se fac vinovate de starea în care a ajuns debitoarea, creându-se prezumția că activitatea debitoarei a fost continuată în alte interese, inclusiv cele personale.
Recurenta a mai arătat că răspunderea administratorilor se întemeiază pe contractul de mandat, astfel încât trebuie apreciatăin abstracto, conform art.1540 cod civil raportat laart.374 Cod comercial.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.4486 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - și - 1998 SRL - prin Lichidator Judiciar EURO.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.03.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red. Jud. - 10.03.2009
Tehnored. - 12.03.2009
Nr. ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
