Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA NR.356/ DOSAR Nr-

Ședința publică din 17 iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător

- - - - președinte de secție

- - - - judecător

- - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței civile nr.421/Sind din 17 februarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a intimatului pârât, precum și a intimatului - lichidator judiciar

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 iulie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 iulie 2009.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Constată că prin sentința civilă cu nr. 421/SIND/17.02.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - pronunțată în urma rejudecării cauzei ca efect al Deciziei cu nr. 398/R/16.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOV - a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect angajarea răspunderii personale patrimoniale a acestuia din urmă.

S-a dispus și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 4760 lei cu titlu de onorariu avocat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că acțiunea nu este întemeiată în raport de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, nefiind dovedită existența condițiilor legale pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtului.

Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs creditoarea reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză judecătorul sindic a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 138 din Legea insolventei în raport de probele administrate și față de faptul că prin Decizia civilă cu nr. 398/R/16.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOVs -a admis în parte recursul declarat de către M și s-au menținut dispozițiile sentinței cu nr.523/2008 a Tribunalului Brașov prin care fusese angajată răspunderea patrimonială a debitorului față de altă creditoare, respectiv față de

Susține recurenta reclamantă că aceasta are o creanță în sumă de 436.514 lei, fiind astfel prejudiciată prin faptele intimatului pârât și că acesta din urmă trebuie obligat la plata cel puțin a diferenței de pasiv rămasă neacoperită.

Recurenta mai arată că chiar dacă administratorul societății se face răspunzător doar pentru o parte din pasivul societății s-ar fi impus ca lichidatorul judiciar desemnat în cauză să stabilească exact perioadele în care s-au produs pierderi și prejudicii societății iar în funcție de acestea să delimiteze răspunderea pârâtului, a cărui conduită culpabilă rezultă din faptul ca nu a depus diligențele necesare pentru buna administrare a societății debitoare.

Hotărârea instanței de fond mai este criticată și întrucât - susține recurenta - greșit instanța de fond a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei, deși recurenta reclamantă a depus toate diligențele pentru a-și realiza creanța bugetară.

Trebuie luat în considerare - susține recurenta - că prin decizia Curții de Apel (menționată anterior) a fost admis în parte recursul declarat de această reclamantă împotriva unei hotărâri anterioare având ca obiect obligarea aceluiași pârât la plata pasivului Tg. M iar textul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă are în vedere doar partea care a câștigat în mod irevocabil procesul.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta creditoare și obligarea pârâtului la plata pasivului rămas neacoperit al Tg., precum și instituirea unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea pârâtului intimat în limita sumei datorate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, ale art. 304 indice 1 din același Cod.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Prin decizia Curții de Apel având nr. 398/16.09.2008 - invocată de către recurenta B în susținerea recursului declarat - a fost admis în parte recursul declarat de catre aceiași creditoare împotriva unei hotărâri anterioare pronunțată de Tribunalul Brașov (nr. 523/SIND/2008) prin care fusese respinsă cererea creditoarei M de a fi angajată răspunderea materială a pârâtului în temeiul art. 138 din Legea insolvenței.

Decizia Curții a fost în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, fiind menținute dispozițiile sentinței atacate cu privire la suma de 76646 lei (la care fusese obligat pârâtul prin sentința civilă nr.754/2006 a Tribunalului Brașov ) și intrată în puterea lucrului judecat.

Dincolo de deficiențele legate de motivarea deciziei Curții cât și de redactarea minutei aceleiași decizii (nr. 398/16.09.2008) se constată că în esență, soluția instanței de control judiciar a fost în sensul casării cu trimitere a sentinței cu nr. 523/2008, iar în raport de acea soluție considerentele cuprinse în motivarea deciziei care țineau de fondul cauzei deduse judecății nu au relevanță.

Susținerile recurentei în sensul că prin decizia susmenționată s-a clarificat problema răspunderii personale a administratorului SRL sunt corecte însă doar în ceea ce privește reținerea de către instanța de control judiciar a existenței obligației acestuia de plată a unei părți din pasivul societății aflate în faliment, în sumă de 76.646 lei, obligație stabilită deja printr-o hotărâre devenită irevocabilă și ale cărei efecte nu pot fi puse în discuție.

Ceea ce trebuia să analizeze instanța de fond - reinvestită cu soluționarea cauzei în urma casării acesteia prin decizia pronunțată în recurs a fost examinarea incidenței în speță a cerințelor angajării răspunderii materiale a pârâtului în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru diferența de pasiv rămasă neacoperită, ceea ce în speță s-a făcut.

Pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existenței unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul respectiv.

Răspunderea administratorului societății pentru fapta proprie este de natură delictuală, iar lipsa fie și a unei singure condiții cerute de lege pentru angajarea acestui tip de răspundere nu poate duce decât la respingerea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod Civil.

În speță, este dovedit prin actele aflate în dosarele atașate că societatea debitoare are obligații restante la bugetul de stat. Conform tabelului definitiv consolidat pasivul societății este de 2.002.372 lei, din care a fost distribuită către creditori suma de 401.000 lei, rămânând neacoperite creanțe totale în sumă de 1.601.372 lei.

Nu este dovedită însă în speță vinovăția administratorului debitoarei pentru ajungerea acesteia în stare de insolvență, din conținutul completării la raportul inițial întocmit de către lichidatorul judiciar (filele 15-16 dosar nr. 6748/2008) rezultând că o parte din factorii (cauzele) ajungerii societății în stare de insolvență sunt în cea mai mare parte de natură obiectivă iar alte cauze - chiar dacă se referă la acțiuni sau inacțiuni ale administratorului - nu se regăsesc în faptele enumerate limitativ de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Nu este dovedit în cauză nici raportul de cauzalitate între așa numitele "acțiuni" sau inacțiuni " - pretins ilicite și neidentificate în concret - ale pârâtului și producerea efectului păgubitor pentru societate, astfel încât cererea de chemare în judecată a fost legal respinsă. Managementul defectuos invocat de către recurentă nu constituie - prin el însuși - temei al angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului - așa cum corect a constatat și instanța de fond.

În sfârșit, nu poate fi reținută susținerea recurentei creditoare în sensul nelegalității obligării sale la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanță întrucât se află în culpă procesuala - cazând în pretenții - iar decizia de casare invocată privește un ciclu procesual anterior.

Față de cele expuse, constatându-se ca hotărârea atacată este legală și temeinică, văzându-se prevederile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat și va menține sentința cu nr. 421/SIND/17.02.2009 a Tribunalului Brașov.

Fără cheltuieli de judecata în recurs, întrucât nu sunt dovedite prin înscrisuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de catre recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice M - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr. 421/SIND/17.02.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 17 iulie 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela

pentru - - - - pentru - -

aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă semnează, Vicepreședintele instanței semnează, Președintele instanței

Grefier,

Red.: / 17.07.2009

Tehnored.: / 22.07.2009/2ex.-

Judecător - sindic:

Președinte:Laura Fețeanu
Judecători:Laura Fețeanu, Gabriela Comșa, Alina Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Brasov