Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 362/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 362
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate depârâții, domiciliat în M, str. -, nr. 16, jud. D,G, domiciliat în Târgoviște, str. 8 -, -.13, jud. D, domiciliat în B, sector 3,-, -. 5,.1,.136, domiciliat în M, str. -, nr.13, -.1,.4, jud. D, și, ambii cu domiciliu ales la sediul Cabinetului avocat, din B,-, sector 1 împotriva sentinței nr. 500 din data de 17 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cudebitoarea SC SA, prin lichidator judiciar, cu sediul în P, Bd. -,. 4..6,.25, jud. P,creditoarele, cu sediul în B,--11, sector 1, cu sediul în P,-, jud. P șiintimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr. 7, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 500/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admisă acțiunea formulată de, lichidatorul societății debitoare SC SA și, în temeiul art.138 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus instituirea răspunderii personale solidare a pârâților pentru pasivul societății debitoare, în sumă de 6.745.962,73 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în considerente că sunt întrunite cerințele art. 138 lit. și e din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii personale a pârâților, întrucât aceștia au dispus continuarea activității societății debitoare deși, în mod vădit aceasta ducea la încetare de plăți și au ascuns și deturnat o parte din activul persoanei juridice.
Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 500/2007 a Tribunalului Prahova, criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Recurentul invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct.5 Cod pr.civilă, menționând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod pr.civilă, fiind încălcate prevederile art. 129 alin.5 Cod pr.civilă, întrucât JUDECĂTOR 2: Giurgiu Afrodita Nițu Teodor l-sindic a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului și fără a administra probele solicitate de recurentul-pârât. Sub acest aspect, se învederează faptul că dosarul a fost soluționat în absența apărătorului recurentului, la termenul din 17.10.2007, deși s-a solicitat în scris amânarea judecării cauzei.
A doua critică se fundamentează pe dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea cuprinde motive contradictorii, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Recurentul învederează că a fost membru al consiliului de administrație al societății debitoare în perioada 26.10.2001-31.07.2003, procedura enței fiind deschisă la data de 6.12.2004 și că în sarcina sa a fost reținută săvârșirea faptei prevăzute de 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, respectiv că a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, mărind în mod fictiv pasivul, prin măsura divizării societății debitoare.
Judecătorul-sindic a preluat susținerile lichidatorului judiciar, fără a ține seama de înscrisurile din care rezulta că divizarea societății debitoare a reprezentat voința asociaților, sens în care a opinat și raportul de expertiză inițial și cel suplimentar, întocmit de.
Totodată, măsura divizării a fost considerată legală de instanța de judecată, prin pronunțarea sentinței civile nr. 650/2005, menținută de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 1524/2006.
A mai susținut recurentul că starea de ență a fost generată de cauze obiective, datorate conjucturii economice și orientării la nivel național, în sensul că SNP a luat decizia de a nu mai livra către terți, ceea ce a generat dezechilibrul financiar, așa cum se consemnează și în raportul de expertiză.
În principal, pârâtul a solicitat casarea hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic și trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care recurentul-pârât să aibă posibilitatea de a administra proba cu înscrisuri și altă expertiză contabilă, iar în subsidiar, modificarea hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic și pe fond, respingerea cererii formulate de lichidator privind instituirea răspunderii sale.
Recurenții, G, și au declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, pe care au criticat-o în primul rând pentru încălcarea principiului dreptului la apărare, întrucât la termenul de judecată din data de 17.10.2007, apărătorul lor a solicitat amânarea judecării cauzei și, cu toate acestea, instanța a rămas în pronunțare, iar în al doilea rând, sentința este afectată de nulitățile prevăzute de art. 105-108 Cod pr.civilă.
Sub acest aspect, recurenții au învederat că deși prin încheierea din 19.09.2007 instanța a prorogat pentru 17.10.2007 discuția cu privire la probele solicitate prin întâmpinarea formulată de ei, instanța a omis să se pronunțe ulterior asupra lor.
Pe fond, recurenții consideră că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece din cuprinsul ei nu rezultă elemente concrete din care să se poată concluziona că ei sunt aceia care au cauzat starea de ență a debitoarei SC SA. Chiar în raportul de expertiză se fac numai simple afirmații, fără să se specifice că ar fi existat intenția sau culpa recurenților în producerea stării de ență a debitoarei.
Starea de ență a societății se justifică prin existența unor factori economici, financiari și de piață, au arătat recurenții, ceea ce nu implică în mod automat responsabilitatea unor persoane din cadrul societății. În același sens, se arată în continuare, s-a concluzionat și în cauza penală ce a format obiectul sesizării P împotriva numiților și.
Recurenții și au criticat soluția instanței de fond pentru următoarele considerente:
Prima critică vizează faptul că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind citarea, în ceea ce îi privește.
Pe fondul cauzei, criticile se referă la faptul că recurenții au calitatea de acționari ai societății debitoare și, deci, nu pot avea calitatea de pârâți în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
Prevederile art. 138 alin.1 lit.c și e din Legea nr. 85/2006 nu pot constitui temei de răspundere pentru faptele recurenților din perioda decembrie 2002-ianuarie 2003, pentru operațiunile privind divizarea societății, întrucât la acea vreme legea nu permitea angajarea răspunderii acționarilor pentru pasivul societății.
Modificarea legislativă a survenit în anul 2004 și potrivit principiului neretroactivității legii civile, recurenților le este inaplicabil articolul în noua lui formulare.
Recurenții au mai învederat faptul că operațiunile încheiate de ei sunt legale și privesc numai votul lor în adunarea generală a acționarilor societății, în vederea aprobării divizării. Această operațiune a fost licită, transferul de bunuri neputând fi echivalat cu o înstrăinare în defavoarea creditorilor și nici nu a fost considerată nelegală de magistratul care a efectuat cuvenitele mențiuni la registrul comerțului.
Recurenții au susținut că deși ulterior această operațiune a fost contestată în instanță, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, considerându-se că nu a existat o fraudare a intereselor societății prin divizare. Nici creditorii societății nu au formulat opoziție împotriva divizării, conform art. 62 și 243 din Legea nr. 31/1990, această măsură devenind opozabilă tuturor creditorilor societății.
Referitor la expertiza efectuată la instanța de fond, recurenții au susținut că este afectată de nulitatea absolută datorită neconvocării legale a părților de către expert la efectuarea ei.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Asupra recursului declarat de pârâtul:
Prima critică invocată, privind inadmisibilitatea probelor solicitate de recurent în ședința publică din 19.09.2007 este nefondată, întrucât judecătorul-sindic a apreciat în mod corect faptul că în speță au fost administrate toate probele necesare soluționării litigiului.
Pe fondul cauzei, recursul este fondat penru următoarele considerente:
Din actele și lucrările existente la dosar nu rezultă că pârâtul, în calitate de membru al organului de conducere, a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, respectiv că a dispus în interes propriu continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Instanța constată că starea de ență a debitoarei a fost indusă după intrarea în vigoare a proiectului de divizare parțială a societății mamă, în alte 3 societăți, aprobată prin hotărârea din 21.03.2003. Deși această măsură a fost contestată în instanță ulterior, ea a fost menținută prin hotărâri judecătorești pronunțate în fond și în recurs, astfel că operațiunea de divizare este considerată perfect legală.
Raportat la hotărârile pronunțate de instanțe, concluziile raportului de expertiză care impută organelor de conducere ale societății debitoare deciziile luate sunt nejustificate.
Nefiind întrunite cerințele art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea urmează, ca în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă să admită recursul și să modifice sentința în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii recurentului.
Asupra recursului declarat de pârâții, G, și:
Prim critică vizând încălcarea dreptului la apărare este nefondată, întrucât cauza a suferit mai multe amânări succesive și nu se justifica o nouă amânare la data de 17.10.2007, la solicitarea părților recurente.
Judecătorul-sindic nu a încălcat dreptul la apărare și pentru faptul că a mai fost acordat un termen pentru lipsă de apărare la solicitarea acelorași pârâți, la data de 25.06.2007, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 12 dosar fond.
Și cea de a doua critică este nefondată, instanța de fond pronunțându-se asupra probatoriilor solicitate de parte, implicit, prin hotărârea atacată.
Din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, filele 20-21, cererea de probatorii este vag formulată și nu detaliază ce anume probe cu înscrisuri se impuneau a fi administrate și nici nu se face referire la imposibilitatea procurării lor în intervalul de timp cuprins între data solicitării lor, 14.09.2007 și data pronunțării sentinței, 17.10.2007.
Pe fondul cauzei, criticile recurenților sunt însă fondate și urmează a fi admise ca atare, cu consecința admiterii recursului și modificării sentinței în acest sens.
Astfel, așa cum s-a învederat și în analizarea recursului formulat de pârâtul, societatea SC SA a suferit un program amplu de reorganizare, printr-o operațiune de divizare, în alte 3 societăți comerciale, potrivit hotărârii extraordinară din 20.12.2002, măsură menținută de instanța de judecată conform sentinței civile nr. 650/12.12.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova și deciziei nr. 1524/3.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Legalitatea acestei măsuri fiind confirmată de instanțele de judecată, în mod cu totul nejustificat, judecătorul-sindic din prezenta cauză a apreciat că măsura a fost nelegală și, în consecință, a determinat inducerea stării de ență a debitoarei.
În consecință, Curtea va admite recursul și va modifica sentința, făcând în drept aplicarea art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Asupra recursului declarat de pârâții și:
Prima critică invocată de recurenți privind necitarea lor în cadrul dosarului de fond este nefondată, deoarece la filele 9 și 10 se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu cei 2 recurenți, proceduri realizate prin afișare la ușa principală a locuinței lor, pentru termenul din 25.06.2007. Ulterior, procedura a fost repetată și pentru termenele din 19.09.2007 (filele 13 și 16 dosar fond), respectiv 17.10.2007 (filele 23 și 24 dosar fond).
Criticile fundamentate pe fondul cauzei sunt însă întemeiate. Rezultă din probele administrate în cauză că ambii recurenți au avut calitatea de acționari ai societății debitoare în perioada decembrie 2002 - ianuarie 2003, când a fost aprobată mădura divizării societății, legislația în vigoare la acea dată neprevăzând angajarea răspunderii acționarilor societății pentru pasivul în faliment. Modificarea legii care, alături de administratori, directori și cenzori a inclus și categoria acționarilor, a survenit în anul 2004, când fostul art.124 alin.1 din Legea nr. 64/1995 a devenit art. 137 din aceeeași lege, republicată.
Referitor la legalitatea operațiunii de divizare, motiv de recurs invocat și de recurenții și, instanța de recurs a analizat acest aspect în cadrul motivării recursurilor declarate de celelalte părți din proces, motiv pentru care nu va relua prezentarea actelor legale care au consființit această operațiune.
Față de considerentele mai sus arătate, instanța va admite recursul și va modifica sentința, iar pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate depârâții, domiciliat în M, str. -, nr. 16, jud. D,G, domiciliat în Târgoviște, str. 8 -, -.13, jud. D, domiciliat în B, sector 3,-, -. 5,.1,.136, domiciliat în M, str. -, nr.13, -.1,.4, jud. D, și, ambii cu domiciliu ales la sediul Cabinetului avocat, din B,-, sector 1 împotriva sentinței nr. 500 din data de 17 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cudebitoarea SC SA, prin lichidator judiciar, cu sediul în P, Bd. -,. 4..6,.25, jud. P,creditoarele, cu sediul în B,--11, sector 1, cu sediul în P,-, jud. P șiintimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr. 7, jud.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.
Președinte Judecători
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 3 ex./26.03.2008
dosar fond -- Tribunalul Prahova
jud. fond -
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
