Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.365/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 17 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - președinte de secție
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, lichidator judiciar al B împotriva sentinței civile nr.933/Sind din 16 aprilie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante și a intimaților pârâți și.
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 iulie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constata că prin sentința civilă cu nr. 933/SIND/16.04.2009 a Tribunalului Brașov -Secția Comercială și de Contencios Administrativ - a fost respinsă acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al - numita - în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanta a reținut că din împrejurările enumerate de reclamantă ca fiind cele care au determinat starea de încetare de plăți a societății, nu a fost individualizată și probată săvârșirea de către administratori a uneia din faptele enumerate limitativ de art. 138 din nr. 85/2006 având consecința menționată, susținerile sale în sensul desfășurării unei activități nocive pentru societatea debitoare, al relei credințe în exercitarea atribuțiilor, al folosirii bunurilor debitoarei în folos propriu au caracter general, nefiind în măsură să individualizeze vreo faptă de genul celor la care se face referire în textul legal sus indicat.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs lichidatorul judiciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că ambii pârâți sunt vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență, prin aceea că au semnat și ștampilat contracte de vânzare cumpărare, au dispus livrarea mărfii și au efectuat operațiuni bancare. Susține recurenta că intimatul nu a efectuat plăți către creditorii societății, din sumele încasate în urma vânzării mărfurilor achiziționate, iar intimatul administrator nu a depus situațiile economice, fiind sancționat de către B cu amendă în sumă de 4500 de lei.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de reclamantă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii materiale personale a celor doi pârâți.
Din conținutul Raportului întocmit în cauză în condițiile art. 20 lit.b din Legea nr. 85/2006 de către lichidator (fila 50 vol.1 dosar nr-) nu rezultă existența nici unei fapte prevăzute limitativ în conținutul art. 138 din legea susmenționată și care să poată avea ca efect atragerea acestui tip de răspundere, fiind prezentate sintetic cauze și împrejurări ce exced situațiile enumerate în lege.
În speță este dovedit că s-a formulat de către lichidator plângere penală pentru săvârșirea de către pârâții intimați a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.143 alin.2 și a art. 147 din Legea nr. 85/2006, și a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215/1 Cod Penal, art. 23 din Legea nr. 656/2002.
Nu a fost făcută dovada modului în care a fost soluționată plângerea respectivă și chiar dacă s-ar fi dovedit că organele de cercetare penală ar fi dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celor doi intimați, temeiul juridic al unui astfel de demers este esențial diferit de cel prevăzut de legea insolvenței în art. 138. Răspunderea civilă delictuală are o reglementare și efecte distincte față de răspunderea penală pentru săvârșirea faptelor invocate de recurenta lichidator judiciar în conținutul plângerii formulate.
În cauză este de asemenea dovedit că împotriva societății aflate în insolvență a fost demarată și finalizată o inspecție fiscală parțială având ca obiectiv stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate de societate, inclusiv a majorărilor de întârziere, perioada verificată fiind cuprinsă între 01.12.2005-30.09.2007.
Se observă însă că neregulile constatate de către inspectori vizează în mare măsură perioada ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, astfel încât față de prevederile art. 20 lit.b, ale art. 59 și ale art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 faptele reținute de către inspectori ca fiind săvârșite de societatea falită - prin cei răspunzători să o administreze - nu interesează în speță.
Singura perioadă ce ar putea intra în discuție este cea cuprinsă între 01.12.2005 - 12.10.2006 (acte filele 37, 38, 239-261 vol.1 dosar Tribunal), fiind de observat că pentru nedepunerea situațiilor economice de către administratorul societății (intimat în prezenta cauză) acesta din urmă a fost sancționat cu amendă în sumă de 4500 de lei de către P Creanța respectivă a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat (fila 171 dosar -) și nu există elemente în ceea ce privește recuperarea acesteia (punct de vedere fila 115 dosar vol.1)
Nu este dovedit în cauză că mărirea pasivului societății cu suma respectivă - corelat cu pretinsele activități ilicite ale celor doi pârâți - a avut ca efect intrarea acesteia în stare de insolvență.
Așa fiind, față de cele arătate anterior, constatându-se că prima instanță a făcut o interpretare corectă a probelor administrate și a reținut just situația de fapt și de drept dedusă judecății, Curtea va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta lichidator judiciar împotriva sentinței civile cu nr. 933/SIND/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 iulie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
pentru - - - - pentru - -
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă semnează, Vicepreședintele instanței semnează, Președintele instanței
Grefier,
Red.: / 17.07.2009
Tehnored.: / 23.02.2009 / -3 ex-
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Gabriela Comșa, Alina Gabriela
