Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.366/R-COM
Ședința publică din 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, jud.V, DIRECȚIA REGIONALĂ pentru ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în C,-, jud.D, în nume propriu, precum și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-, precum și recursul declarat de pârâtul domiciliat în Rm.V,-, jud.V, împotriva sentinței nr.1473/3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea SC SRL prin cu sediul în Rm.V,-, -1/1,.A,.9, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta reclamantă V și recurentul pârât, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile declarate de reclamante sunt scutite de taxa judiciră de timbru.
Recursul declarat de pârâtul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei potrivit chitanței nr.-/3.04.2009 (fila 23 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15lei.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentei reclamante V și recurentul pârât precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor, urmând ca părțile să precizeze dacă instanța de fond s-a pronunțat pe litera "d" din art.137 al Legii nr.64/1995.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta reclamantă V, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței tribunalului în sensul admiterii în întregime a cererii de antrenare a răspunderii personale a fostului administrator al societății falite. Apreciază că instanța de fond s-a pronunțat pe litera "a" din art.137.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA REGIONALĂ pentru ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu, precum și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, solicită admiterea acestuia așa cum fost motivat în scris.
Recurentul pârât precizează că a prezentat toate actele contabile, suma fiind achitată în totalitate. Prezintă instanței spre verificare, dosarul cu documentele contabile din iunie 2001, observate și vizate de organul de control fiscal. Depune la dosar un set de acte din care rezultă că întreaga sumă a fost plătită de societate.
Solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost motivat în scris la dosar.
Cu privire la recursurile declarate de reclamante, solicită respingerea acestora ca nefondate.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 1 noiembrie 2005, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vac hemat în judecată pe pârâtul, pentru a fi obligat în calitate de administrator al Rm.V la plata sumei de 26.033 lei, sumă precizată ulterior, ca fiind de 236.084 lei (fila 180).
În motivare, reclamanta a susținut că pârâtul a fost administrator al Rm.V, firmă care a intrat în faliment ca urmare a săvârșirii de către acesta a faptelor prevăzute de art.137 lit.a, b și c din Legea nr.64/1995, aspect ce rezultă din raportul preliminar întocmit de lichidatorul judiciar, raport în care se arată și că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
La 10 noiembrie 2005, a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale a aceluiași pârât și creditoarea Direcția Regională Vamală C, atât în nume propriu, cât și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, pentru suma de 93.772 lei.
În susținerea cererii s-a arătat că pârâtul a săvârșit faptele ce intră sub incidența dispozițiilor art.137 lit.b, c și d din Legea nr.64/1995, prin aceea că nu a încasat de la clienți totalitatea creanțelor, nu a îndeplinit obligația de a prezenta documentele contabile și a dispus continuarea activității, deși aceasta ducea în mod vădit la starea de încetare de plăți.
Prin sentința comercială nr.451/C/2007, Tribunalul Vâlceaa admis cererile formulate, a dispus antrenarea răspunderii personale a pârâtului pentru suma de 246.491 mii lei și a instituit sechestrul asigurător pe bunurile imobile precizate în actul de la fila 15 din dosar până la concurența acestei sume.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul nu a depus toate diligențele pentru încasarea creanțelor de la clienți, a săvârșit acte de comerț în interes personal și nu a prezentat documentele contabile pentru a dovedi că a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
S-a mai arătat și că pârâtul a vândut fabrica de mobilă unei firme a cărui asociat și administrator este soția sa, fără a încasa prețul vânzării.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul, cale de atac admisă de Curtea de APEL PITEȘTI și prin decizia nr.1187/R-C/2007, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că raportul preliminar este întocmit într-un mod sumar și a fost respinsă proba cu expertiză contabilă, care ar fi permis să se stabilească cu certitudine vinovăția recurentului.
A mai reținut instanța de control judiciar că se impune administrarea acestei probe pentru a stabili clienții de la care nu s-au recuperat creanțele, inclusiv cele rezultate din vânzarea unui activ al societății, dacă a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, verificându-se și temeinicia excepției de prescripție ce a fost invocată.
Astfel reinvestit, Tribunalul Vâlceaa pronunțat sentința nr.1473/2008, prin care a admis în parte cererile de antrenare a răspunderii și a obligat pe pârât la plata sumei de 14.584.875,5 lei, a onorariului de 1.000 lei cuvenit pentru efectuarea expertizei și a instituit sechestrul asigurător până la recuperarea sumei acordate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că într-un prim ciclu procesual a fost reținută săvârșirea de către pârât numai a faptei prevăzute de art.137 lit.a din Legea nr.64/1995, aspect față de care nu se pot verifica faptele invocate pentru lit.b, c și d, întrucât s-ar încălca principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac.
În legătură cu fapta prevăzută de art.137 lit.a, s-a reținut că ea este corect invocată în ceea ce privește neîncasarea creanței pe care falita o avea față de, societate căreia i-a vândut un activ și astfel s-a produs un prejudiciu ca urmare a neîncasării întregului preț. Prin acest comportament au fost folosite bunuri mobile și imobile în folosul unei alte societăți, societate la care de altfel este administrator același pârât și asociat alături de.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât creditoarele-reclamante, cât și pârâtul.
În calea de atac promovată de V, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă și s-a susținut în esență că în mod greșit instanța a făcut aplicarea principiuluinon reformatio im pejuspentru că prin sentința nr.451/C/2007 au fost reținute faptele prev.de art.137 lit.b și d din Legea nr.64/1995 și de aceea se impunea antrenarea răspunderii personale a fostului administrator pentru toate aspectele invocate de către creditoare și care rezultă din probele dosarului.
În recursul promovat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și de Autoritatea Națională a Vămilor au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041din Codul d e procedură civilă și s-a susținut că în mod greșit instanța nu a reținut faptele de la lit.b, c și d, deși s-a probat nedepunerea documentelor contabile, desfășurarea unui management defectuos și vânzarea către o altă firmă administrată de pârât, a fabricii de mobilă.
În recursul pârâtului s-au formulat critici încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă și s-a arătat că expertiza întocmită în cauză este superficială, nu a stabilit în mod clar clienții de la care ar fi trebuit încasate sume de bani, eventualele compensări și aceasta în condițiile în care se putea observa și că Var efuzat compensarea -ului datorat și cuvenit celor două părți din contractul de vânzare-cumpărare.
S-a mai susținut de către pârât și că vânzarea fabricii a fost determinată de nevoia de a plăti datoriile bancare și debitele către firmele de leasing, dar și că nu și-a însușit nici o sumă de bani, ci dimpotrivă a împrumutat firma cu sume pe care nu le-a recuperat.
Examinând recursurile formulate, se apreciază că se impune ca ele să fie admise, pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța este datoare să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor a căror eventuală incidență în cauză poate face inutilă verificarea aspectelor de fond.
O astfel de critică rezultă din calea de atac promovată de creditoarea V și ea se referă la modul în care a fost interpretat și aplicat principiulnon reformatio im pejus.
În această ordine de idei urmează a se observa că în hotărârea criticată s-a arătat că în prima sentință, obligarea pârâtului s-a făcut numai în temeiul art.137 lit.a din Legea nr.64/1995 și extinderea verificărilor la lit.b, c și d din același text de lege, ar echivala cu o îngreunare a situației în propria cale de atac.
Din verificarea însă a sentinței nr.451/C/2007, trebuie reținut că deși instanța nu trimite în mod expres la art.137 lit.d din lege, reține că "pârâtul nu a prezentat documentele contabile, nu a dovedit că a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
O astfel de concluzie a judecătorului sindic, impune aprecierea că și dispozițiile de la lit.d au fost avute în vedere atunci când s-a dispus antrenarea răspunderii personale a pârâtului și verificarea acestui aspect în fond, după casare, nu reprezintă o îngreunare a situației în propria cale de atac, ca de altfel și cel la care se referă lit.
Mai trebuie reținut că instanțele fuseseră investite cu astfel de solicitare din partea creditoarelor, atât prin cererea expresă a C și B, cât și prin situația de fapt evocată de creditoarea Este adevărat că primele două recurente nu au criticat sentința sub acest aspect, însă cea din urmă a invocat o stare de fapt pe care instanța este datoare să o încadreze în drept și a formulat critică sub aspectul modului de interpretare al excepției, care de altfel este de ordine publică.
Pentru toate aceste rațiuni se apreciază că se impunea ca instanța de fond să verifice hotărârea sub aspectele invocate și care, deși într-un mod sumar, au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței nr.451/2007, precum și a deciziei de casare cu trimitere în care s-a apreciat asupra probelor necesare a se administra pentru lămurirea susținerilor făcute de părți.
În conformitate cu prevederile art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă, atunci când instanța s-a pronunțat fără a cerceta fondul, se impune casarea hotărârii pronunțate.
Cum în cauză, sunt incidente aceste dispoziții legale și potrivit alin.3 din același text de lege, atunci când sunt găsite întemeiate motive care atrag modificarea dar și casarea sentinței, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea pentru a asigura o judecată unitară, se impune admiterea tuturor căilor de atac.
Va fi, deci, casată sentința, reținându-se că instanța nu s-a pronunțat pe fondul tuturor pretențiilor deduse judecății și trimisă pricina spre rejudecare, când vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamantele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE în nume propriu, precum și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, precum și recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței nr.1473/3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea prin.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./28.04.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
