Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Număr în format vechi 370/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.367R
Ședința publică de la 25.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.4961/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -, intimata-creditoare și intimata-debitoare PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ȘI LICHIDARE
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-creditoare prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/24.03.2008, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 29.02.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovada de comunicare a sentinței recurate prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Intimata-creditoare, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4961/21.12.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția VII- Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Comitetul creditorilor reprezentant prin Administrația Finanțelor Publice Sector 2, prin care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru suportarea pasivului debitoarei și a dispus, în temeiul prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, notificarea hotărârii către C, și A pentru efectuarea mențiunilor legale.
Pentru a pronunța soluția respingerii acțiunii formulată de Comitetul creditorilor, instanța fondului a reținut că în cauză nu există înscrisuri și nici alte probe care să confirme săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art.138 alin.1 lit.c și d din Legea nr.85/2006, temei de drept invocat de reclamant, deși sarcina probei revenea acestuia, rapoartele lichidatorului judiciar evocate prin cerere, neavând valoare probatorie suficientă pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, fost administrator al societății debitoare.
Închiderea procedurii insolvenței a fost dispusă de prima instanță în baza raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, cu motivarea că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate și nici unul din creditori nu a indicat bunuri urmăribile și nu a avansat sumele necesare urmăririi, în cauză fiind incidente dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 2 în calitate de reprezentant al comitetului creditorilor, criticile formulate vizând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare susținând în esență următoarele critici:
-în mod greșit a fost respinsă acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006, deși pentru neținerea evidenței contabile în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr.82/1991, respectiv nedepunerea declarațiilor privind obligațiile de plată și a deconturilor TVA începând cu anul 2003 și continuarea unei activități care ducea vădit la încetarea de plăți, trebuie a răspunde administratorul debitoarei, care în calitatea sa de mandatar răspunde pentru debitele înregistrate în tabelul definitiv al creanțelor;
-însăși faptul nedepunerii actelor contabile, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți;
-nu a fost avut în vedere punctul de vedere exprimat de lichidatorul judiciar, urmare verificării bilanțurilor contabile, potrivit căruia starea de insolvență a debitoarei se datorează activității manageriale defectuoase a reprezentanților debitoarei, care a declanșat un dezechilibru financiar ce a condus la incapacitatea de plată, fiind incidente prev. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006;
-răspunderea organelor de conducere reprezintă o răspundere civilă delictuală specială, care intervine în situația în care faptele administratorilor "au contribuit" la starea de insolvență, stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase ale membrilor organelor de conducere;
-starea de insolvență a debitoarei fiind evidentă, administratorul societății avea obligația prevăzută de art.27 din Legea nr.85/2006 să adreseze tribunalului o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii în maximum 30 de zile de la apariția acestei stări, prevederile art.138 lit.c apărând ca o sancțiune aplicată pentru încălcarea art.27 din lege.
În calea de atac recurenta nu a solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Actele și lucrările cauzei relevă faptul că inițiatoarea cererii dedusă judecății, nici în fața primei instanțe și nici în calea de atac, nu a solicitat și deci nu au fost administrate dovezi prin care să se probeze faptele imputate pârâtei administrator și modul în care acestea au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Era obligatoriu a se dovedi că nedepunerea, neîntocmirea unor acte/situații contabile, aspecte relevate prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar la data de 15.06.2007, faptă omisivă, a avut drept consecință directă starea de insolvență a debitoarei și în continuare producerea prejudiciului reclamat prin cererea de atragere a răspunderii personale, sarcina probei revenind conform prev. art.1169 cod civil reclamantei-recurente.
Prin dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și răspundere, bazat numai pe faptul nedepunerii documentelor contabile, fiind obligatoriu a se proba îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale speciale a fostului administrator, nefiind deci suficientă numai, simpla evocare a unor astfel de situații, cum a procedat lichidatorul judiciar și respectiv reclamanta-recurentă și inserarea dispozițiilor legii contabilității, ale mandatului comercial tacit etc.
În opinia Curții, nedepunerea bilanțurilor, a documentelor cerute de art.28 din Legea nr.85/2006, se pot încadra în conținutul literei daa rticolului 138, trebuind însă a fi probată în concret, în mod cumulativ, fapta determinată și celelalte condiții specifice răspunderii civile delictuale, culpa, prejudiciul cauzat și mai ales raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, dovezi nesolicitate și neadministrate nici în timpul primei judecăți și nici în recurs.
Concluziile raportului lichidatorului judiciar, prin care se arată că au fost întocmite acte contabile numai până la data de 31.12.2002 și se evocă generic "activitatea managerială defectuoasă desfășurată în principal de administratorii debitoarei, fără a preciza concret faptele imputate acestora și care au determinat starea de insolvență, constând în prejudiciul produs prin neplata creanțelor înscrise în tabelul obligațiilor, constituie numai un început de dovadă, care trebuia însă completată cu probe menite să confirme îndeplinirea condițiilor specifice răspunderii reglementată prin art.138 din legea insolvenței, fiind deci obligatoriu ca antrenarea acestei răspunderi să aibă la bază un probatoriu complet și pertinent, inexistent însă în prezenta cauză.
În opinia Curții, fapta administratorului de a nu se adresa cu o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței, în condițiile art.27 alineatele 1 și 2, nu poate fi confundată cu fapta prevăzută de art.138 lit.c, fiind evident că obligația formulării cererii de deschidere a procedurii intervine atunci când a apărut starea de insolvență, ori aceasta este iminentă, pe când faptele reglementate prin lit.c ale art.138 au în vedere o situație anterioară, în care nu a intervenit insolvența, dar debitoarea desfășoară o activitate de natură a conduce în timp la aceasta, iar condiția continuării activității trebuind obligatoriu a fi dispusă de organele de conducere în interes personal.
Nu poate fi atrasă răspunderea administratorului în temeiul art.138 lit.c, având la bază numai faptul neformulării unei cereri de deschidere a procedurii, cu atât mai mult cu cât, aprecierea iminenței insolvenței sau a existenței acestei stări, ține de factorul subiectiv de apreciere al fiecărei persoane fizice.
Nefiind deci dovedite condițiile angajării răspunderii reglementată prin norma legală menționată prin cererea introductivă, susținerile evocate inclusiv prin motivele de recurs, constituind prezumții relative neprobate în vreun mod, Curtea în temeiul prev. art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.4961/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -, intimata-creditoare și intimata-debitoare PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ȘI LICHIDARE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.03.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.Jud.M - 07.04.2008
Tehnored.- 10.04.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VII-a Comercială
Președinte -
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
