Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.369R
Ședința publică din data de 10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Cîrnu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți - și, împotriva sentinței comerciale nr.2435/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimatul-pârât și intimații-creditori AVICOLA, CONSTRUCTII, BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA, DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, ATLAS GRUP, 2000, AVICOLA S, INTERNAȚIONAL, și FDFEE MUNTENIA SUD
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător I din planificarea de permanență, întrucât președintele completului de judecată se află în imposibilitate de prezentare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți - și prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.8/2008 și intimata -creditoare Avicola prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, apreciază în condițiile art.98 pr.civ. procedura completă cu intimata-creditoare ATLAS GRUP, aceasta fiind citată la sediul cunoscut înscris în evidența Registrului Comerțului astfel cum rezultă din relațiile existente în dosar la fila 137.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Recurenții-pârâți, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar, respectiv dovezi privind executarea pe cale silită a creditoarei și rezoluția pronunțată în dosarul de cercetare penală împotriva recurentului de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cl.
Intimata-creditoare Avicola, prin consilier juridic, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către recurenți, precum și faptul că nu solicită probe.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către recurenți și ia act că intimata-creditoare Avicola nu solicită probe.
Recurenții-pârâți, prin avocat, arată că nu mai au alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Intimata-creditoare Avicola, prin consilier juridic, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, în temeiul art.137 pr.civ. unește excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat și motivat recursul invocată de intimata Construcții, cu fondul cererii de recurs și apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților atât asupra excepției, cât și asupra fondului recursului.
Recurenții-pârâți, prin avocat, solicită respingerea excepției privind anularea recursului ca nefiind semnat de către recurenți, având în vedere împrejurarea că până la închiderea dezbaterilor recursul a fost semnat de către ambii recurenți, aceștia fiind prezenți la termenul anterior când au semnat recursul în fața instanței. Pe fondul cererii, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererilor deduse judecății, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București în vederea efectuării cercetării judecătorești cu privire la stabilirea pasivului pentru care trebuie să răspundă recurenții. În ceea ce privește primul motiv de recurs, consideră că nu sunt îndeplinite cerințele atragerii răspunderii recurenților, având în vedere faptul că legiuitorul prevede condiții speciale care trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii personale patrimoniale. Solicită să se rețină faptul că există o practică judiciară constantă, în sensul că aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, respectiv crearea unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate și nu în ultimul rând culpa persoanei. Or, deși cauza se află în al doilea ciclu procesual și printr-o altă decizie a trimis cauza spre rejudecare și a obligat instanța inferioară să facă cercetări și să stabilească exact care este pasivul pentru care trebuie să răspundă eventual persoanele a căror răspundere este antrenată potrivit art.138 din Legii nr.85/2006, instanța de fond nu a procedat în consecință ci a reluat ceea ce s-a făcut și în primul ciclu procesual. Mai arată că, instanța de fond nu a făcut o analiză a faptelor pentru care se fac vinovați recurenții, reținând întreg art.138 din Legea nr.85/2006. Totodată, consideră că nu s-a efectuat o cercetare judecătorească, întrucât deși existau dovezi la dosarul cauzei că toate deciziile referitoare la activitatea societății erau luate de, instanța de fond a reținut că recurenții trebuie să răspundă. Mai mult decât atât, învederează faptul că recurentul și-a delegat puterile sale de reprezentare printr-o împuternicire autentică încă din anul 2004, neexistând semnătura acestuia pe nici un contract sau pe vreun alt înscris. De asemenea, învederează că toate dispozițiile de plată și ordinele de plată în bancă și trezorerie erau semnate de, astfel încât recurenții nu au avut acces la sumele reținute de către instanța de fond. Cu privire la împrejurarea că nu a fost respectată disciplina de casă, învederează că a depus la dosar, odată cu motivele de recurs, înscrisuri din care rezultă că s-a efectuat un control de către Administrația Financiară, în procesele verbale încheiate de organele de control menționându-se că disciplina de casă a societății în litigiu a fost respectată pe toată perioada desfășurării activității acesteia. Astfel, apreciază că prejudiciul creat creditorilor nu se datorează nici unei fapte a recurenților, aceștia nu au nici o culpă, nu au antrenat crearea acestui prejudiciu și nu există nici un raport de cauzalitate.
Intimata-creditoare Avicola, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției, ca nefondată. Pe fondul recursului, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Astfel, chiar dacă nu se reține litera din art.138 din Legea nr.85/2006, având în vedere că în considerentele sentinței atacate, instanța de fond face referire la o contabilitate fictivă, consideră că de fapt se face referire la lit.d a art.138 din Legea nr.85/2006. În ceea ce privește cuantumul pecuniar, consideră că nu este necesară menționarea sumei având în vedere că există un tabel definitiv consolidat al creanțelor, iar din ultimul raport al lichidatorului judiciar se cunoaște că au fost îndestulați 85 % din creditori.
Curtea, reține cauza în pronunțare atât asupra excepției, cât și asupra fondului cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2435/27.05.2008 pronunțată în dosarul nr- în fond după casare cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul București Secția a VII-a Comercială a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului și a respins acțiunile având drept obiect suportarea pasivului societății debitoare promovate de creditoarele, DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, CONSTRUCTII, FDFEE MUNTENIA SUD și de către lichidatorul judiciar împotriva acestui pârât, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Prin aceeași sentință au fost admise cererile creditoarelor în contradictoriu cu pârâții și, care au fost obligați să suporte în solidar pasivul debitoarei conform tabelului definitiv.
Au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de la raportul final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar, a fost aprobat raportul final de activitate și s-a dispus, în baza prevederilor art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, radierea acesteia din evidența Registrului Comerțului I, precum și notificarea hotărârii în vederea efectuării mențiunilor legale necesare.
Admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță a fost motivată având în vedere decesul pârâtului.
Pe fondul cererilor formulate de către creditoarele menționate în hotărâre și de către lichidatorul judiciar, prima instanță, după enunțarea integrală a prevederilor art.138 lit.a-g din Legea nr.85/2006, a reținut că împrejurările și cauzele care au dus la neîndeplinirea măsurilor cuprinse în planul de reorganizare și deschiderea procedurii de faliment se datorează modului în care societatea a fost administrată în folosul personal al administratorului și al acționarilor, în dauna creditorilor.
Potrivit considerentelor hotărârii, judecătorul sindic a constatat că în perioada 30.09.2004 - 27.10.2005 debitoarea a desfășurat următoarele activități: înregistrarea fictivă a sumei de 8,22 miliarde lei reprezentând investiție în două hale de producție care nu aparțin patrimoniului societății, conform declarației administratorului, urmărindu-se astfel încheierea anului 2004 cu profit; depășirea frecventă a valorii de 50 milioane admisă de legislație pentru plafonul de casă; sumele obținute din încasări și înregistrate în soldul de casă, au fost transferate în bancă cu mențiunea "creditare firmă" și nu "încasări din vânzări", astfel administratorul și acționarii putând ridica ulterior sume necuvenite cu titlul de creditare firmă de aproximativ 1 miliard lei; neconcordanțe între sumele ridicate din casă cu titlul alimentare bancă și sumele efectiv depuse și nejustificarea diferențelor rezultate la sfârșitul lunii; achizițiile de aproximativ 100 milioane lei au fost înregistrate ca investiții ale societății, fiind făcute pentru folosul personal al administratorului și acționarilor; deși au fost ridicate frecvent sume de către administratori și acționari, în evidența contabilă nu apare utilizat contul "avansuri de trezorerie", acestea fiind creditate de firmă, ori rambursare creditare firmă, rulajul acestui cont fiind de 1.922.000.000 lei; ridicarea din contul de trezorerie a unor sume în valoare totală de 770 milioane lei, pe cecuri semnate de administratori sau acționari fără a exista o justificare a acestora sau o depunere în casa societății; scoaterea de sume din societate și transferarea lor către societățile din grup, prin închirierea de hale de producție pe un contract atipic, prețul nefiind stipulat, fiind detaliate sumele achitate către societatea L în lunile mai, iunie, iulie și august; achiziționarea de medicamente de la SC Distribution la prețuri superioare celor practicate pe piață, vânzarea producției obținute către societățile din grup la prețuri inferioare celor practicate pe piață.
A concluzionat judecătorul sindic că, "societatea debitoare era folosită de grup ca societate în care erau înregistrate cheltuieli pentru producția de carne, iar veniturile erau transferate pe diverse căi către societățile de grup sau direct către acționari, totul derulându-se în folosul acționarilor, administratorului și în dauna creditorilor", concluzie în raport de care a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art.138 din lege.
Închiderea procedurii a fost argumentată pe dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, debitoarea nemaideținînd bunuri în patrimoniu din a căror valorificare să poată fi acoperite integral creanțele creditorilor, considerente în raport de care au fost respinse ca neîntemeiate și obiecțiunile formulate de creditoarea, la raportul final de activitate întocmit de lichidator judiciar, fiind aprobat acest raport.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs în termen, pârâții - și, criticile formulate vizând exclusiv măsura admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale personale.
În motivarea căii de atac recurenții au susținut următoarele argumente:
-hotărârea este lovită de nulitate absolută deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările pârâților;
-hotărârea este nulă și pentru că nu precizează care este cuantumul pasivului neacoperit și pentru care este antrenată răspunderea pârâților.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, în esență, recurenții au învederat că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile specifice reglementate prin art.138 din Legea nr.85/2006, privind prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și culpa persoanelor a căror răspundere este solicitată și care trebuie îndeplinite în mod cumulativ. În cauză nu au fost efectuate nici un fel de dovezi în acest sens, instanța nefăcând o analiză a faptelor pentru care se fac vinovați pârâții, instanța motivând cu o frază generică și fără suport probator care face referire la întreg articolul 138, deși prin acțiune lichidatorul judiciar a propus atragerea răspunderii numai pentru faptele menționate la literele a, b, f și g ale acestei norme legale. Au fost ignorate probele dosarului din care rezultă că, recurentul nu a avut drept de semnătură la nici una din instituțiile bancare unde societatea avea cont deschis, precum și faptul că, semnătura acestuia nu se regăsește pe nici un instrument de plată sau orice alt înscris referitor la mișcarea de bani, cu atât mai mult cu cât acest pârât și-a delegat puterile de administrator și asociat unic către conform procurii autentificate nr.337/25.02.2004.
Au mai arătat recurenții că, activitățile reținute de instanța fondului pentru perioada 30.09.2004 - 27.10.2005 se bazează exclusiv pe afirmațiile lichidatorului judiciar, acestea fiind nereale, întrucât toate deciziile referitoare la activitatea societății au fost luate numai de către, toate contractele fiind semnate și negociate de acesta, la fel și dispozițiile și ordinele de plată, recurenții neavând acces la sumele menționate în hotărâre.
Recurenții au învederat că a fost respectată disciplina de casă, situație constatată prin procesele verbale întocmite de instituțiile fiscale competente și au solicitat, înlăturarea concluziei privind desfășurarea de către societatea debitoare de activități în folosul acționarilor, din nici o probă nerezultând că recurenții au beneficiat de vreo sumă de bani sau au desfășurat vreo activitate în dauna creditorilor.
În opinia recurenților, faptul că pârâtul a transferat niște sume de bani în contul societăților unde aceștia erau acționari, nu înseamnă că aceștia au săvârșit fapte care să ducă la insolvența debitoarei, deoarece pe de o parte transferul banilor era o faptă proprie a pârâtului, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că starea de insolvență este consecința faptelor culpabile ale recurenților.
În motivarea celui de al doilea motiv de recurs, petenții au susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu arată valoarea pecuniară a părții din pasivul debitorului, care urmează a fi suportată, după virarea ei în averea debitoarei.
Recurenții au solicitat urmare admiterii căii de atac modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată, prin concluzii orale dezvoltate prin avocat cerând în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dovedirea susținerilor recurenții au depus la dosar, procura și rapoartele de inspecție fiscală evocate prin motivele de recurs, extrase de cont, rezoluția adoptată în dosarul nr.1743/II-2/2008 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria C referitoare la plângerea penală formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva lui și, privind neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, alte înscrisuri.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 03.09.2008 intimata-creditoare CONSTRUCTII a invocat pe cale de excepție, lipsa calității de reprezentant a celui care a declarat și motivat recursul, calea de atac fiind semnată prin avocat fără a exista o împuternicire care să mandateze avocatul să declare și să motiveze recursul.
Pe fondul cererii, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, înțelegând să detalieze considerente de fapt și de drept menite să ateste temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.
Respingerea recursurilor a fost solicitat și prin întâmpinarea formulată de intimata, în esență, partea apreciind că fiind întemeiate constatările instanței fondului, care au la bază raportul lichidatorului judiciar desemnat în timpul procedurii.
Curtea urmează a reține în legătură cu excepția invocată că, cererea de recurs și motivele evocate prin conținutul căii de atac, purtând semnătura avocatului " Ianus", întrunește condițiile reglementate prin prev. art.69 alin.2 pr.civilă, același avocat reprezentând pârâții în timpul judecării pe fond a cauzei, conform împuternicirii avocațiale existentă la fila 15 din dosarul primei instanțe.
În adoptarea soluției respingerii ca nefondată a excepției invocată de către intimata-creditoare CONSTRUCTII, privind lipsa calității de reprezentant a persoanei care a declarat și motivat recursul, Curtea va avea în vedere și faptul că, la termenul de judecată din data de 10.02.2009, recurenții-pârâți au fost prezenți în instanță și au semnat motivele de recurs.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în lumina dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea urmează a admite recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, Curtea constată că, prin cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâților chemați în judecată, s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale personale pentru faptele prevăzute de dispozițiile literelor a,b,f și g ale articolului 138 din Legea nr.85/2006, fiind menționate cu prioritate numai activitățile întreprinse de către administratorul societății debitoare.
Același temei de drept respectiv articolul 138 literele a,b,f și g este indicat și prin cererile formulate de creditoarele SC Muntenia Sud A și, iar acțiunea promovată de creditoarea DGFP a Județului I este întemeiată pe literele a,b și d ale aceleiași norme de procedură.
În opinia Curții, analiza efectuată de prima instanță materializată prin considerentele sentinței comerciale atacate, trebuia să pornească de la temeiul de drept indicat prin cererile supuse judecății și să individualizeze, corespunzător probelor administrate, care din faptele evocate de promotorii acțiunilor, pot fi reținute în sarcina pârâților.
Era deci obligatoriu identificarea în drept, corespunzător situațiilor de fapt probate și indicarea faptelor săvârșite cu vinovăție de pârâți, conform temeiului de drept reglementat de legiuitor prin literele a-g ale articolului 138.
Curtea constată însă că, prin hotărârea atacată instanța fondului a menționat în mod generic că, în cauză sunt incidente prevederile întregului articol 138, neîncadrarea în drept a faptelor ilicite menționate în conținutul sentinței, cu raportare la probele care confirmau săvârșirea acestora de către pârâți și a raportului de cauzalitate între fapte și starea de insolvență a debitoarei, în funcție de care se asigură și posibilitatea analizei de către instanța de recurs a criticilor privind nelegalitatea și netemeinicia soluției, reprezentând o necercetare a fondului cauzei.
Curtea reține totodată că, prin înserarea activităților constatate în activitatea societății debitoare și apreciate ca generatoare a stării de insolvență, relevate prin considerentele dezvoltate la pagina 5 hotărârii, judecătorul sindic nu a făcut decât să redea integral, considerentele de fapt menționate prin cererea formulată de lichidatorul judiciar, cerere care forma, alături de acțiunile promovate de ceilalți creditori, obiectul analizei judecătorești și în urma căreia, instanța putea atrage răspunderea pârâților chemați în judecată, în măsura în care cererile era dovedite ca fiind temeinice.
În conținutul analizei obligatoriu a fi realizată în timpul primei judecăți, trebuiau indicate pentru fiecare din pârâți, faptele ilicite probate a fi săvârșite de aceștia, corespunzător atribuțiilor și acțiunilor întreprinse de aceștia și trebuia totodată ca instanța, să menționeze motivele pentru care nu au fost avute în vedere apărările indicate prin întâmpinarea formulată de pârâții-recurenți și considerentele pentru care acestea au fost înlăturate, apărări reluate prin criticile aduse hotărârii fondului.
Pentru identificarea faptelor ilicite săvârșite de pârâți, a raportului de cauzalitate între acestea și starea de insolvență a debitoarei, în virtutea rolului activ consacrat prin prev. art.129 alin.5 Cod procedură civilă judecătorul sindic trebuia să ordone administrarea dovezilor necesare în scopul prevenirii oricărei greșeli pentru aflarea adevărului în cauză.
utilă efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să verifice incidența dispozițiilor legale indicate ca temei de drept prin acțiunile formulate, urmare examinării activității societății cu raportare la, faptele imputate prin cererile introductive și prin rapoartele întocmite în timpul procedurii insolvenței, neputând a avea loc o extindere a faptelor evocate ca fiind săvârșite de administratorul pârât decedat și asupra celorlalți pârâți chemați în judecată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin decizia comercială nr.1826/15.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială, prin care a fost casată sentința comercială nr.2269/7.06.2007 pronunțată în aceeași cauză, în primul ciclu procesual, au fost expres arătate condițiile specifice răspunderii reglementată prin art.138 din Legea nr.85/2006 care trebuiau obligatoriu a fi examinate de instanță, o atare analiză neavând loc nici după trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este întemeiată și ultima critică evocată de recurenți, Curtea apreciind că se impunea determinarea cuantumului valoric, corespunzător pasivului debitoarei, a sumei ce urma a fi plătită de către pârâți, în raport de situația finalizării actelor de lichidare, corespunzător închiderii procedurii insolvenței, nemaipunându-se problema unei eventuale modificări a pasivului.
O atare determinare apărea necesară, în raport de măsura dispusă în temeiul prev. art.132 alin.2 din lege în sensul închiderii procedurii falimentului și pentru ca, sentința să constituie ea însăși un titlu lămuritor cu privire la obiectul executării silite și la persoanele implicate, ce urma a fi realizată în condițiile instituite prin dispozițiile art.142 din Legea nr.85/2006.
Pe acest aspect, nu este suficientă numai mențiunea "suportării pasivului debitoarei conform tabelului definitiv", astfel cum a procedat prima instanță, fără a fi indicată nici măcar data aprobării tabelului respectiv.
Pentru considerentele expuse, reținând că prin sentința criticată nu a avut loc o cercetare a fondului cererilor privind atragerea răspunderii patrimoniale reglementată prin dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea, constatând incidența prevederilor art.304 pct.9 pr.civilă, urmează a dispune, în temeiul art.312 alin.1, 2 și 5 ale Codului d e procedură civilă, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea acestor cereri, fiind menținute celelalte dispoziții ale primei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimata CONSTRUCȚII ca nefondată.
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți - și, împotriva sentinței comerciale nr.2435/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimatul-pârât și intimații-creditori AVICOLA, CONSTRUCTII, BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA, DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, ATLAS GRUP, 2000, AVICOLA S, INTERNAȚIONAL, și FDFEE MUNTENIA SUD
Casează sentința comercială atacată în parte și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.03.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
dr.I
GREFIER,
Red.Jud.M - 26.03.2009
Tehnored. - 26.03.2009
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Iulia Cîrnu, Mioara Badea
