Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 387/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 387/R-
Ședința publică din 11 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Gina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în C, str.-.-, nr. 8, - 12 bis,. A,. 3,.14, județul A, împotriva sentinței nr. 1195/F/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă domiciliată în de, județul A, intimatul - reclamant EXPERT. cu sediul în Pitești,- A,. 1,. 17, județul A și intimatul - chemat în garanțieSINDICATUL LIBER DIN CÂMPULUNG, cu sediul în C,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul - pârât în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lichidator pentru intimata - pârâtă Expert în baza delegației de la dosar și G pentru intimatul - chemat în garanție în baza împuternicirii de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Precizează că la preluarea gestiunii, debitul era pur contabil și nu a făcut nici un demers să solicite antrenarea răspunderii fostului administrator. Debitul era stabilit generic și nu se știe pe ce categorii de produse.
Lichidator, având cuvântul pentru intimata - pârâtă Expert L, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Precizează că s-a constatat lipsa din gestiune cu ocazia inventarierii. Arată că va depune la dosar până la pronunțare raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a..
Reprezentantul intimatul - chemat în garanție, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 8 octombrie 2006, reclamanta - EXPERT SRL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL a chemat în judecată pe pârâții și, pentru a fi obligați la plata sumei de 39.299,56 lei.
În motivare s-a arătat că pârâții sunt fostul administrator și fosta gestionară a debitoarei falite, a cărei stare de insolvență a fost determinată de activitatea celor doi prin săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, constând în lipsa mărfurilor la inventarul întocmit. S-a susținut că această lipsă este consecința vânzărilor pe datorie, ceea ce, oricum, face imposibilă recuperarea eventualelor creanțe.
La 9 mai 2007, pârâtul a formulat cerere de chemarea în garanție a Sindicatului Liber C, motivat de faptul că, din dispoziția acestei organizații, a vândut mărfurile societății pe datorie urmând ca ele să fie achitate ulterior.
Prin sentința nr.1195/F/2007, Tribunalul Comercial Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească pentru masa credală a falitei suma de 34.407,40 lei, iar cererea de chemare în garanție a Sindicatului Liber a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că starea de insolvență în care se află societatea se datorează lipsei din gestiune a unor mărfuri în valoare de 34.407,4 lei, aspect observat de expertul numit în cauză, care a mai arătat că lipsesc facturi fiscale pentru vânzarea bunurilor, fiind imposibilă recuperarea acestei datorii de la pretinșii cumpărători.
La data când pârâtul a preluat administrarea societății, respectiv 19 decembrie 2003, existau pe lângă datorii și un stoc de marfă de 524.583.141 lei, însă, nu s-au întocmit cu acea ocazie o balanță de verificare și rapoarte de gestiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- în raportul întocmit inițial de lichidator starea de insolvență nu se datorează recurentului și celeilalte pârâte, iar ulterior s-a reținut fără temei culpa acestora;
- starea de insolvență a fost cauzată de scăderea activității la C, iar în momentul preluării administrării societății datoriile acesteia erau mult mai mari decât au fost la data încheierii acestui mandat;
- lipsa din gestiune este determinată de hotărârea Consiliului de administrație a, de a atribui mărfuri pe datorie ajungându-se ca aceste creanțe să nu mai poată fi recuperate;
- se impunea ca în măsura în care se reține totuși o vinovăție în ajungerea societății în stare de insolvență, aceasta să fie una divizibilă și nu solidară, apreciindu-se în funcție de culpa fiecăreia dintre persoane.
Examinând criticile formulate, se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai.
În conformitate cu dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere ai acesteia în măsura în care au contribuit la aceasta prin una din faptele expres enumerate în textul de lege.
Una dintre acestea este reprezentată de fapta de la litera "a" constând în folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.
Este adevărat că în raportul inițial întocmit de lichidator nu s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 (fila 121), concluzie la care s-a revenit însă în urma inventarierii patrimoniului debitoarei când s-a constatat o lipsă în gestiune de 39.299,56 lei ca diferență între soldul scriptic și cel faptic (fila 135).
Această lipsă în gestiune nu este altceva decât o reflectare a faptului că în mod real în patrimoniul societății se găsesc mai puține valori decât cele înregistrate.
O explicație a acestei stări de lucru a fost pe de o parte aceea că la preluarea administrării societății au existat și alte lipsuri, iar pe de altă parte că s-a hotărât înstrăinarea de mărfuri "pe datorie", iar contravaloarea acestora nu a mai fost recuperată.
Aceleași concluzii se regăsesc și în raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 85) și de altfel aceste aspecte nu au fost contestate de către recurent și nu sunt de natură a determina admiterea recursului.
Administratorul societății comerciale are obligația de aducere la îndeplinire a obiectului de activitate al acesteia, supunându-se dispozițiilor din actul constitutiv, dispoziții care în cauză nu cuprind o permisiune de înstrăinare a bunurilor fără obținerea contravalorii lor (art.71 din Legea nr.31/1990).
În condițiile art.72 din obligațiile și răspunderile administratorilor sunt reglementate de dispozițiile legale cu privire la mandat, existând așadar îndatorirea unei diligențe sporite în administrarea patrimoniului.
Faptul că la data preluării mandatului, recurentul a identificat lipsuri în gestiune, nu este de natură a-i înlătura răspunderea față de dispozițiile art.1442din Legea nr.31/1990, potrivit cărora administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediați dacă identificând neregulile săvârșite de aceștia nu le comunică cenzorilor sau celorlalte organe de control financiar.
În concluzie se apreciază că sub aspectul răspunderii întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, concluzia judecătorului sindic este corectă, fiind dovedită starea de insolvență a societății și faptul că valori din patrimoniul acesteia au profitat administratorului sau altor persoane fără achitarea contravalorii bunurilor.
O astfel de lipsă în gestiune nu poate fi justificată de scăderea activității la C, ea fiind consecința ieșirii din patrimoniu a bunurilor fără înlocuirea cu prețul obținut.
În ceea ce privește natura răspunderii, ea este în mod neîndoielnic o răspundere solidară. Aceasta pentru că în condițiile art.42 din Codul comercial, obligațiile comerciale - categorie în care se încadrează și cele ce fac obiectul prezentei cauze - sunt solidare.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, împotriva sentinței nr. 1195/F/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta, reclamanta EXPERT. și chematul în garanție SINDICATUL LIBER CÂMPULUNG.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./12.05.2008
GM/2 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Gina
