Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 4/ R
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Ioan Speianu
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sect. 1 împotriva sentinței comerciale nr. 593/07.06.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta B și intimații Norma Grup G - prin lichid. jud. Expert AM G și de pe lângă Tribunalul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 593/07.06.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galațis -a respins cererea formulată de creditoarea, ca fiind nefondată.
S-a aprobat decontul de cheltuieli și s-a dispus plata sumei de 1069 RON către lichidatorul judiciar Expert AM G, din fondul special.
S-a aprobat raportul final și în temeiul disp.art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoarea Norma Grup G și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus descărcarea judecătorului sindic și a lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 125 din Lege s-a dispus notificarea hotărârii debitoarei, creditorilor, G și de pe lângă Tribunalul Galați pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi admisă cererea de autorizare pentru formularea cererii întemeiate pe disp. art. 138 alin. 1 din Lege.
În ceea ce privește închiderea procedurii insolvenței s-a reținut că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu și că în cauză sunt incidente disp. art. 131 din Lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs, creditoarea, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Judecătorul-sindic a analizat eronat cererea pe care a formulat-o, limitându-i-se dreptul la a promova acțiunea prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Motivează recurenta că mulți lichidatori, titulari ai acțiunii în atragere răspundere patrimonială, menționează succint faptele sau cauzele care duc debitoarea la starea de insolvență, iar creditorii, deși se opun la o astfel de detaliere " nu sunt luați în seamă".
Susține că lichidatorul avea obligația să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Simplele concluzii ale lichidatorului judiciar în sensul că nu au fost identificate elemente care să conducă la formularea unei cereri în temeiul art. 138 sunt insuficiente în opinia recurentei, pentru a fi respinsă cererea de autorizare de către judecătorul- sindic și astfel de concluzii nu pot fi catalogate drept un raport detaliat în condițiile art. 25 din Lege.
Consideră că, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 alin. 1, legea dă posibilitatea creditorilor să formuleze această cerere, fără a fi obstrucționați în vreun fel.
Precizează că această cerere este una premergătoare, care nu are legătură cu fondul cauzei, motivele de fapt și de drept urmând a fi expuse în acțiunea propriu-zisă.
Consideră că este exclus ca judecătorul-sindic să poată aprecia asupra oportunității autorizării, el având obligația a aprecia doar asupra legalității.
Față de motivele expuse, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii insolvenței și autorizării creditoarei de a promova acțiunea în răspundere patrimonială.
În drept a invocat disp. art. 299- 316. pr. civ. și Legea nr. 86/2006.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Conform disp. art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, pe baza raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărei persoane menționate în lege, judecătorul-sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și, în subsidiar, de comitetul creditorilor.
Judecătorul-sindic nu se poate autoinvesti nici cu privire la fapte și nici cu privire la persoanele vinovate.
Din reglementarea prev. de art. 138 din Lege rezultă că sfera persoanelor abilitate să investească judecătorul-sindic cu o cerere în antrenare răspundere este limitată la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar și la comitetul creditorilor, în cazul în care sunt îndeplinite și condițiile prevăzute la alin. 3 al art. 138 din Lege. Astfel, nu orice creditoare poate formula o atare cerere față de limitarea impusă de textul art. 138 alin. 1 și 3 din Lege.
Dacă cererea în antrenare răspundere poate fi formulată, în subsidiar de comitetul creditorilor, în situația în care numărul creditorilor înscriși la masa credală este mai mic de trei și nu se poate constitui acest comitet sau, deși sunt trei creditori, cum este cazul în speță și nu este constituit comitetul creditorilor, se pune problema cine poate promova cererea autorizare pentru formularea acțiunii în atragere personală.
Considerăm că o atare cerere, în care este recunoscută legitimare procesuală activă doar comitetului creditorilor, poate fi promovată de către creditorii debitoarei, care pot fi asimilați comitetului creditorilor.
Aceasta deoarece, principalul rol al comitetului creditorilor este acela de a reprezenta interesul concursual al adunării creditorilor în procedură, așa cum rezultă din textul art. 17 lit. a-f din Lege.
În cauză însă, cererea a fost formulată doar de creditoarea care deține o creanță în procent de 47,66 % din totalul creanțelor. Toți ceilalți creditori, care au fost prezenți la ședința în care s-a dezbătut atât cererea creditoarei cât și raportul final, au achiesat la cererea lichidatorului judiciar de a se aproba raportul final și a se dispune închiderea procedurii.
Cum legiuitorul a stabilit expres că, în afara lichidatorului judiciar, acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale poate fi promovată doar de către comitetul creditorilor, iar în absența acestui participant la procedură, se poate considera că adunarea creditorilor poate iniția acest demers, în cauză cererea unui singur creditor, pentru autorizarea promovării cererii întemeiate pe disp. art. 138 din Lege nu îndeplinește cerințele art. 138 alin. 3 din Lege.
Respingerea cererii în aceste condiții nu constituie o limitare a dreptului creditorilor de a promova acțiunea întemeiată pe disp. art. 138 din Lege, ci respectă textul Legii instituit în scopul de a asigura atât celeritatea procedurii cât și creșterea transparenței acesteia prin extinderea rolului și atribuțiilor ce revin adunării creditorilor cât și comitetului creditorilor.
Din succesiunea actelor întocmite în desfășurarea procedurii, instanța reține că închiderea procedurii insolvenței s-a realizat cu respectarea dispozițiilor care reglementează această etapă.
Anterior închiderii procedurii, raportul final a fost comunicat tuturor creditorilor, iar din conținutul acestuia rezultă că nu au fost evidențiate indicii în ceea ce privește săvârșirea de acte sau fapte de către membrii organelor de conducere sau de supraveghere care să justifice promovarea unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale.
Criticile recurentei-creditoare, referitoare la faptul că raportul întocmit nu este un raport amănunțit și detaliat cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, nu pot fi primite, având în vedere că acestea au fost formulate după închiderea procedurii falimentului, prin recurarea hotărârii prin care s-a dispus închiderea procedurii.
Recurenta-creditoare avea posibilitatea să formuleze aceste critici pe calea contestațiilor la rapoartele lichidatorului sau a obiecțiilor la raportul final, în condițiile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Neformularea contestațiilor împotriva rapoartelor lichidatorului și a obiecțiilor la raportul final, în condițiile art. 129 alin. 1 din Lege, atrage decăderea creditoarei din dreptul de a mai critica aceste rapoarte.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sect. 1 împotriva sentinței comerciale nr. 593/07.06.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. RD
Tehnored. MC
2 ex. / 14.01.2008
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Ioan Speianu, Rodica Dorin
