Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 402/ Dosar nr-
Ședința publică din 20 august 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - MANAGEMENT Sf. G - lichidator judiciar al debitoarei Export Import - împotriva sentinței civile nr. 254/S din 12 iunie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 18 august 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul prevederilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, amânat pronunțarea pentru 20 august 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 254/S/2009, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea reclamantei - Management în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect angajarea răspunderii personale în limita sumei de 25.673,68 lei.
Judecătorul sindic a reținut următoarele considerente:
La cererea creditoarei urmăritoare, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, prin sentința civilă nr. 893 din 20 iunie 2006 din dosar nr-, judecătorul sindic a pronunțat deschiderea procedurii insolvenței pe cale generală EXPORT IMPORT, în temeiul prevederilor Legii nr. 85/2006 pentru o creanță de 53.591 lei reprezentând impozite, taxe și alte obligații fiscale datorate de debitoare.
Ulterior prin sentința civilă nr. 1576 din 31.10.2008 s-a trecut la procedura falimentului pe cale simplificată (11-12, dosar fond). Administrator judiciar, respectiv lichidator a fost desemnat - Management Sf.
Din datele și informațiile furnizate de registrul comerțului la data de 20.05.2006 (5 - 10, dosar fond), a rezultat că, firma falită s-a constituit ca persoană juridică la data de 15.03.1994 cu obiect de activitate principal " fabricarea produselor de panificație și patiserie, comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi, tutun" alături de alte activități secundare.
Anterior declanșării procedurii insolvenței, cum se poate observa din documentul transmis de ORC, administrarea firmei a fost asigurată de pârâtul, care potrivit mențiunii efectuate în registrul comerțului a fost și asociat unic.
Raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței, întocmit de lichidatorul judiciar la 12.12.2008, în urma analizării actelor de evidență financiar contabilă predate de debitoare potrivit procesului verbal încheiat la 8.10.2008 pe cei trei ani anteriori deschiderii procedurii (13-16, dosar fond), consemnează că, activitatea comercială a debitoarei s-a realizat într-un magazin mixt, închiriat din Mari.
În luna martie 2008 încetat orice operațiune comercială, deci activitatea a fost întreruptă. În ultimul an firma a avut un singur salariat.
de verificare încheiată pe luna martie 2008 atestă că debitoarea avea în evidență mai multe componente de activ, nepuse la dispoziția lichidatorului pentru inventariere, respectiv valorificarea lor în interesul acoperirii creanțelor creditorilor care în exclusivitate reprezintă obligații fiscale, respectiv DGFP C - 57.759 lei, AVAS B - 3.974,26 lei și ITM C - 350 lei.
Concluzionând, lichidatorul a reținut drept cauză determinantă a insolvenței debitoarei, "managementul defectuos care a condus la întreruperea activității firmei".
Neachitarea datoriilor bugetare la termenul scadent a dus la acumularea de obligații de plată accesorii acestora depășind cu mult capacitatea financiară a unității.
Pe lângă această stare de fapt se reținut și culpa administratorului pârât care nu a pus la dispoziția lichidatorului activele aflate în evidența scriptică a debitoarei ceea ce a condus spre concluzia că acestea sunt lipsă din averea firmei.
Astfel, asociatul unic, administrator, a contribuit la starea de faliment prin săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.(1) lit. a) și e) din Legea nr. 85/2006, respectiv a folosit în interes personal bunurile societății și a deturnat sau ascuns o parte din active.
Pretențiile lichidatorului judiciar au fost apreciate de instanță neîntemeiate.
În fapt: din bilanțul contabil încheiat la 31.12.2007( 29-32, dosar fond) rezultat că, societatea a deținut la sfârșitul acestui an active imobilizate de 3.117 lei și active circulante de 38.487 lei.
Aceste elemente patrimoniale nu au fost puse la dispoziția lichidatorului în scop de valorificare.
În drept, dispozițiile art. 138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, consfințesc posibilitatea stabilirii de judecătorul sindic a răspunderii organelor de conducere a falitului, printre care și administratorii acestuia pentru o parte din pasiv dacă s-a demonstrat săvârșirea uneia sau mai multor fapte ilicite, dintre cele enumerate limitativ la lit. a) - g), a acestui alineat.
Pe de altă parte, faptele ilicite reținute în sarcina acestor persoane să fie cauza insolvenței debitorului la care se adaugă cerința îndeplinirii condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale instituită de art. 998-999 Cod civil.
Deci răspunderea unui administrator social trebuie examinată din perspectiva a două aspecte. În primul rând fapta ilicită imputată să corespundă cu una sau mai multe dintre cele vizate de lit. a) - g) a alin.(1) din art. 138 legii iar în al doilea rând conduita delictuală să fie cauza insolvenței debitoarei la care trebuie însumate cerințele impuse de art. 998-999 Cod civil. Toate aceste cerințe legale trebuie demonstrate conform art. 1169 cod civil care stabilește sarcina probei asupra celui care invocă o anumită stare de fapt.
Reclamanta din speță a susținut că, pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 alin.(1) lit.a) și lit e) din lege, respectiv " au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane" și " au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia", fără a argumenta și demonstra cu înscrisuri sau alte mijloace de probă admise de lege care sunt faptele concrete de care se face vinovat pârâtul și legătura cauzală a acestora cu insolvența debitoarei.
Simpla faptă a pârâtului de a nu preda gestiunea faptică a firmei nu a putut conduce automat la insolvență.
De altfel, apărările reclamantei au fost infirmate de concluziile din raportul cauzelor insolvenței.
În acest context, instanța a considerat că în raport de pârât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii în dezdăunare, astfel a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamant - Management pentru motivele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
Se arată că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii administratorului societății potrivit art. 138 alin.1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006. Astfel, lipsa din gestiune a activelor din patrimoniul societății precum și a lichidităților bănești conduce la concluzia că fostul administrator al debitoarei a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu și a deturnat sau ascuns o parte din activul acesteia.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele considerente:
Potrivit ultimei balanțe de verificare a societății - martie 2008 - societatea debitoare deținea în patrimoniu imobilizări corporale, formate din echipamente tehnologice la valoare contabilă de 3.116,72 lei și stocuri în sumă de 8.379,55 lei, care nu au putut fi puse la dispoziția lichidatorului judiciar.
De asemenea, s-a constatat că societatea debitoare deținea în patrimoniu lichidități bănești în sumă de 14.177,41 lei care nu au fost regăsite în inventarul lichidatorului judiciar. Pornind de la această stare de fapt, Curtea reține că în speță sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestui text de lege, fostul administrator al societății cauzat starea de insolvență a debitorului prin deturnarea unei părți din activul persoanei juridice, prezumție legală care nu a fost răsturnată. Lipsa bunurilor și a lichidităților din patrimoniul societății nu poate fi rezultatul riscului normal al activităților comerciale, urmând a fi suportată de către persoanele responsabile din conducerea și supravegherea societății.
În consecință, în baza art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, administratorul pârât urmează a fi obligat, în urma admiterii recursului potrivit art. 312 Cod procedură civilă, la plata sumei de 25.673,68 lei reprezentând active, stocuri și lichidități bănești potrivit ultimei balanțe de verificare a societății.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - Management împotriva sentinței civile nr. 254/S/12.06.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantei - Management și-n consecință obligă pe pârâtul să suporte o parte a pasivului debitoarei Export Import L în sumă de 25.673,68 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 august 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - pt. - -,
aflată în concediu de
odihnă, semnează
președintele instanței,
Grefier,
- -
Red.Ș/18.09.2009
Dact.30.09.2009/ 5 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
