Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL Nr. 41/2008
Ședința public de la 01 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol se afl pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul împotriva Sentinței nr. 115/F din 18 aprilie 2007 pronunțat de judectorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierile de ședinț din 23 ianuarie 2008 și 30 ianuarie 2008, care fac parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faț reține;
Prin Sentința nr. 115/F/2007 pronunțat de judectorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar - a fost admis în parte cererea formulat de Consult în calitate de lichidator judiciar al Cooperativei de Credit Român D împotriva pârâților, și, cerere soluționat în contradictoriu și cu creditorii Direcția General a Finanțelor Publice H, AVAS B, SC SA, de Credit Român Orștie, prin lichidator, Banca Internațional a Religiilor prin lichidator SC () Sucursala Zonal Sibiu, G, -, -, -, -, și pe cale de consecinț a fost obligat pârâtul s achite lichidatorului judiciar în favoarea creditorilor suma de 607.059,95 lei reprezentând pasivul debitoarei de Credit Român D, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
- a fost respins cererea faț de pârâții și.
Pentru a pronunța aceast sentinț s-a reținut c prin Sentința nr. 265/2004 pronunțat în dosarul nr- (4409/2004) Tribunalul Hunedoara, prin judector sindic a dispus deschiderea procedurii prevzut de Legea nr. 64/1995 faț de debitoarea de Credit ROMÂN iar SC. Consult SRL Orștie a fost numit lichidator.
Prin Sentința nr. 73/14.03.2007 s-a închis procedura prevzut de Legea insolvenței faț de de Credit ROMÂN D iar cererea de antrenare a rspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost disjuns și face obiectul prezentului dosar.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 86/2006 rspunderea membrilor organelor de conducere pentru pasivul societții debitoare se poate antrena în cazul svârșirii faptelor prevzute în mod limitativ în textul legal menționat și numai dac faptele respective au determinat starea de insolvenț a debitoarei.
Rspunderea juridic special a membrilor organelor de conducere a debitoarei are natura unei rspunderi civile delictuale bazat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil raportat la svârșirea în concret a faptelor indicate în art. 138 alin. 1 lit. a - g din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții lichidatorul are obligația s dovedeasc svârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorit delictului comercial.
Aceast concluzie se impune întrucât nici art. 998-999 Cod civil și nici art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culp a administratorilor societții debitoare, iar potrivit art. 1169 Cod civil sarcina probei revine celui care face afirmația în fața instanței.
În cererea de antrenare a rspunderii și concluziile scrise au fost invocate în drept prevederile art. 39 alin. 1 din OG nr. 10/2004 privind procedura reorganizrii judiciare și a falimentului instituțiilor de credit așa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004 apreciindu-se c sunt incidente și dispozițiile de la literele g și
Lichidatorul judiciar a invocat incidența prevederilor art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, art. 29 alin. 1 lit. g și i din OG nr. 10/2004 modificat și art. 998 Cod civil deoarece administratorii societții debitoare, și sunt în culp pentru c au fcut s dispar unele documente contabile și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au acordat credite cu înclcarea cerințelor prudențiale.
Instanța a constatat existența prejudiciului în valoare de 607.059,95 lei care a rezultat din tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Din rapoartele lichidatorului judiciar și verificarea documentelor contabile depuse analizate de expertul contabil a rezultat c la de Credit ROMÂN D nu a fost ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Aceast fapt, având în vedere obiectul de activitate a Cooperativei de Credit ROMÂN Daf ost de natur s cauzeze starea de insolvenț a debitoarei, situație care a dovedit și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit svârșit cu vinovție și prejudiciu.
S-a constatat c în speț sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și ale art. 39 alin. 1 lit. i din OG nr. 10/2004 modificat, astfel c s-a justificat antrenarea rspunderii prevzut în actele normative menționate.
Din rapoartele depuse la dosar de ctre lichidatorul judiciar, întâmpinrile și actele anexate la acesta, a rezultat c în mod efectiv de conducerea și activitatea cooperativei s-a ocupat pârâtul, care a fost obligat la plata sumei ce reprezint pasivul debitoarei.
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. i din OG nr. 10/2004 modificat și art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 a fost admis în parte cererea lichidatorului judiciar și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 607.059,95 lei reprezentând pasivul debitoarei conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
Întrucât nu s-a fcut dovada c ceilalți pârâți și au svârșit în concret faptele prevzute de lege care s justifice și antrenarea rspunderii lor, cererea a fost respins faț de aceștia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotrârii judectorești în sensul respingerii cererii formulate pentru atragerea rspunderii pârâtului, reprezentând pasivul debitoarei conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs arat c hotrârea pronunțat este nefondat, netemeinic și nelegal considerând c s-a fcut o greșit aplicare a dispozițiilor art. 39 lit. i din OG nr. 10/2004 privind organizarea judiciar și falimentul instituțiilor de credit, a-a cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004 pentru c acest text de lege prevede c poate fi atras rspunderea membrilor organelor de conducere care "au întocmit situații financiare, ale situații contabile ori raportri cu nerespectarea prevederilor legale".
Arat c în calitatea sa de președinte al Cooperativei de Credit nu a avut ca atribuții de serviciu s întocmeasc situații financiare, situații contabile și raportri contabil financiare.
Susține c aceste atribuții erau al contabilului șef și ale contabililor angajați în cadrul cooperativei din cadrul compartimentului organizat în acest scop. Toate înregistrrile contabile, situațiile financiare, raportrile și evidența contabil erau întocmite de persoane de specialitate care aveau și obligația respectrii prevederilor legale în vigoare. Menționeaz c în cadrul cooperativei exista o comisie de cenzori care avea atribuții legate de verificarea corectitudinii și legalitții operațiunilor financiar contabile, atașând în acest sens cererii de recurs o fiș cadru, pentru postul de președinte, emis de Casa Central a Cooperativelor de Credit CR, fiș utilizat la ocuparea postului de președinte atât la casa județean cât și la cooperativele de credit afiliate.
Arat c în cererea formulat de lichidatorul cooperativei se menționeaz în mod expres faptul c "exist serioase suspiciuni", c au fost înclcate dispozițiile Legii nr. 82/1991 a contabilitții, bazat pe faptul c nu i-au fost puse la dispoziție evidențele contabile.
Susține c afirmația lichidatorului nu corespunde adevrului, fiind, pentru c potrivit proceselor de predare primire din 23.11.2005 și din 02.10.2006 rezult c a predat arhiva și documentele contabile ale cooperativei, singura observație a lichidatorului fiind legat de faptul c aceste documente nu erau arhivate - erau prinse în bibliorafturi - îns nu aveau un opis al documentelor pe care le conțin, nefiind inventariate toate documentele.
Mai arat c, niciodat lichidatorul nu a fost în msur s precizeze care este fapta concret care i se imput, care sunt situațiile contabile, situațiile financiare și raportrile pe care le-a întocmit și ce prevederi legale au fost înclcate, ceea ce atest c în concret fie nu au fost studiate temeinic toate actele predate fie nu sunt aspecte concrete care s susțin cererea formulat. Susține c și judectorul sindic, atunci când soluționeaz cauza, nu e bazeaz pe fapte concrete, nu indic care sunt prevederile legale pe care le-ar fi înclcat și nici situațiile contabile, financiare sau raportrile pe care le-a întocmit.
Consider c în situația în care lichidatorul sau creditorii nu dovedesc prin mijloace de prob concludente condițiile responsabilitții stabilite de art. 39 alin. 1 lit. i din OG nr. 10/2004 modificat, responsabilitatea pentru starea de insolvenț a patrimoniului debitorului nu poate fi stabilit în sarcina sa în calitate de președinte al cooperativei care nu avea atribuții legate de ținerea contabilitții.
Arat c în mod corect judectorul sindic a menționat în pag. 2 alin. 9 și 10 din Sentința civil nr. 115/F/2007 c "lichidatorul are obligația s dovedeasc svârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorit delictului comercial" precum și faptul c legea nu instituie o prezumție de culp, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revenind celui care face afirmația în fața instanței.
Fapta ilicit este determinat prin dispozițiile art. 39 alin. 1 din OG nr. 10/2004 modificat și din conținutul acestora rezult c ea const dintr-o acțiune sau inacțiune referitoare la bunurile și creditele instituției de credit, precum și din activitți de natur a conduce la încetarea plților prin urmrirea unor interese personale, defavorizarea unor creditori, falsificarea rezultatelor ori imposibilitatea constatrii situației reale a cooperativei, iar vinovția persoanelor rspunztoare exist sub forma intenției, deoarece legiuitorul folosind în art. 39 urmtorii termeni: "au folosit bunurile sau creditele", "au fcut acte de comerț în interes personal", "Au dispus în interesul personal continuarea unei activitți", "au ținut o contabilitate fictiv", "au deturnat sau au ascuns o parte din activul instituției", "au mrit în mod fictiv pasivul acesteia", "au folosit mijloace ruintoare", "au acordat credite cu înclcarea cerințelor prudențiale", "au pltit sau au dispus s se plteasc, cu preferinț", "au întocmit situații financiare", "nu au identificat și nu au sesizat, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude, și prin indicarea scopului urmrit: "în folosul propriu, în interes personal, în dauna creditorilor", a vrut s indice c doar persoanele care sunt vinovate de efectuarea intenționat a unor fapte ilicite pot fi declarate rspunztoare potrivit art. 39 (1).
Arat c, așa cum menționeaz și lichidatorul, de Credit Das olicitat autorizația de funcționare în condițiile OG nr. 97/2000 îns aceast autorizare a fost respins, fiind respins și recursul formulat și judecat de (decizia civil nr. 2702/2002), nefiind îndeplinite toate cerințele impuse prin art. 265 din lege.
La baza insolvabilitții cooperativei stau cauze obiective, legate de respingerea autorizrii, restrângerea activitților care puteau fi desfșurate (începând cu OG nr. 97/2000 nu s-au mai atras depozite și nici nu s-au mai acordat credite, activitatea rezumându-se la încasarea ratelor scadente și urmrirea debitorilor), situație în care activitatea a cunoscut un regres, s-a diminuat cifra de afaceri și activitatea a înregistrat pierderi. Arat c și activitatea de încasare a ratelor scadente și a debitorilor a cunoscut un regres, motivat de faptul c la data de 26.08.2002 și respectiv la 04.10.2002 s-a încheiat între de Credit D în calitate de cedent și Banca Internațional a Religiilor în calitate de cesionar, dou procese verbale de predare primire a debitorilor cedați prin contractul de cesiune a creanțelor nr. 3417/07.06.1999, valoarea creanțelor cedate fiind de 2.570.735.154 lei. În aceast situația nu a putut face faț plților curente - deponenți, obligații fiscale, etc. din încasrile realizate fiind creat starea de insolvenț a debitoarei pentru care nu se face rspunztor.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consider c acesta este fondat pentru considerentele ce urmeaz a fi mai jos expuse.
În speța de faț aplicabile în drept sunt dispozițiile art. 39 lit. i din OG nr. 10/2004 privind reorganizarea judiciar a falimentului instituțiilor de credit, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004, acest text de lege prevzând c poate fi atras rspunderea membrilor organelor de conducere, care au întocmit situații financiare, alte situații contabile, ori raportri cu nerespectarea prevederilor legale.
Nu s-a fcut dovada c pârâtul în calitatea de președinte al Cooperativei de credit, a avut atribuții de serviciu s întocmeasc situații financiare, situații contabile și raportri contabile financiare.
În cauz s-a fcut dovada c potrivit proceselor de predare primire din 23.11.2005 și 2.10.2006, pârâtul a predat arhiva și documentele contabile ale cooperativei, cu observația c aceste acte nu erau arhivate, fiind puse în bibliorafturi, și nu erau inventariate toate documentele.
În mod corect judectorul sindic a reținut c lichidatorul are obligația s dovedeasc svârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit și prejudiciu, și cuantumul pagubei produse datorit delictului comercial.
De asemenea, legea nu instituie o prezumție de culp, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revenind celui care face afirmația în fața instanței.
Una dintre cauzele obiective care au generat insolvența cooperativei de credit a fost respingerea autorizrii de funcționare în condițiile OG nr. 97/2000, deși debitoarea a fcut demersuri în acest sens, respinse irevocabil prin Decizia civil 2702/2002 a ICCJ, cu motivarea c nu au fost îndeplinite toate condițiile impuse de art. 265 din lege.
Nu s-a fcut dovada în concret a îndeplinirii dispozițiilor art. 39 alin. 1 din OG nr. 10/2004 modificat, cu privire la identificarea și concretizarea faptei ilicite reținut în sarcina pârâtului,a cauzelor obiective care au generat starea de insolvenț și nici nu s-a motivat de ce celorlalți pârâți cu atribuții și sarcini de conducere nu li s-a atras rspunderea personal.
Considerându-se c faț de criticile de mai sus cercetarea fondului cauzei nu a fost epuizat, Curtea în baza art. 312 alin. 5 Cod procedur civil va admite prezentul recurs, va casa sentința recurat și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare vor fi avute în vedere criticile reținute, fiind posibil efectuarea oricror verificri de fapt pentru aflarea adevrului și a îndeplinirii condițiilor art. 39 alin. 1 din OG nr. 10/2004.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale 115/F/2007 pronunțat de judectorul sindic al Tribunalului Hunedoara în dosar nr- și în consecinț
Caseaz sentința atacat și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din data de 1 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.04.2008
Jud fond:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Ioan Cibu, Doina Hârceagă
