Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 416/
Ședința publică din data de 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Mircea Boar
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 228/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - COM SRL prin lichidator judiciar IP GRUP, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă al dosar prin registratura instanței la data de 30.04.2008, precizare formulată de către Oficiul Registrului Comerțului T, în care se arată că societatea debitoare a fost radiată din Registrul Comerțului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 228/2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins obiecțiunile formulate de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - împotriva Raportului nr.155 din data de 25 ianuarie 2008, întocmit de către lichidatorul judiciar " GRUP", prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială " COM"; a fost aprobat Raportul nr.155 din data de 25 ianuarie 2008 întocmit de către lichidatorul-judiciar " GRUP", Reșița, județul C-S, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială " COM", O, județul C-S; s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Societatea comercială " COM" și radierea acesteia din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, de sub numărul de înmatriculare J-, atribuit la data de 05 decembrie 1997; a fost descărcat lichidatorul judiciar " GRUP" de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea Societatea comercială " COM" O și averea sa, de creditori și asociații debitoarei societate comercială; s-a dispus notificarea sentinței debitoarei Societatea comercială " COM" O, lichidatorului-judiciar " GRUP" Reșița, creditorilor: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - și Societatea comercială "URBIS" reprezentată prin lichidatorul-judiciar "", și cu OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că urmare a cererii introductive formulată de către reclamanta URBIS" SA O, în faliment, reprezentată prin ichidatorul judiciar IP Reșița, prin sentința civilă nr.697/JS din data de 12 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, de către judecătorul sindic ce a fost în cauză s-a constatat că pârâta - " COM", O, județul C-S, se află în stare de insolvență comercială, și în consecință, împotriva sa s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, procedura simplificată, instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Pentru administrarea procedurii falimentului în cadrul procedurii simplificate a insolvenței, prin aceiași sentință comercială, împotriva debitoarei Societatea comercială " COM", O, a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență " GRUP" Reșița.
Prin Raportul final nr.155 din data de 25 ianuarie 2008, intitulat "Raport lunar privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor și justificarea cheltuielilor efectuate în condițiile art.21, alin.(1) din Legea privind procedura insolvenței pentru debitorul - " COM" ", de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, s-a propus textual "aprobarea prezentului raport de lichidare; - închiderea procedurii simplificate a insolvenței în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006; - radierea societății din Registrul comerțului de la numărul J- și - descărcarea lichidatorului-judiciar de orice îndatoriri în ceea ce privește lichidarea Societatea comercială " COM", O, județul C-S, în faliment, în conformitate cu prevederile art.136 din Legea nr.85/2006".
De către lichidatorul-judiciar, prin raportul mai sus-menționat, care a fost afișat la ușa instanței la data de 31 ianuarie 2008, s-a mai învederat instanței faptul că debitoarea nu deține în patrimoniu nici un bun care ar putea fi valorificat și nici creanțe care ar putea fi recuperate, precum și că nu deține sume care ar putea susține continuarea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, nici în conturi bancare, nici în casierie.
Prin același raport lichidatorul a mai precizat că în ceea ce privește art.138 din Legea nr.85/2006, nu a identificat nici unul dintre cazurile prevăzute la acest articol și prin urmare a considerat că nu se impune formularea vreunei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Împotriva raportului final mai sus-menționat, prin care s-a propus închiderea procedurii formulată de lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, în dosarul nr- deschis împotriva falitei - " COM", O, s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea B, solicitând în principal, întocmirea și comunicarea raportului final, învederând că, exceptând rapoartele lunare de activitate, nu se află în posesia unui înscris reprezentând "raport final", întocmit și comunicat în conformitate cu prevederile art.129 din Legea nr.85/2006.
Prin aceleași obiecțiuni cu nr.4151 din data de 14 februarie 2008, de către creditoarea B, pe de altă parte, în considerarea că raportul lunar depus este drept raport final, s-a învederat că se opune închiderii procedurii fără angajarea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența falitei și a considerat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.(1) lit.c) din Legea nr.85/2006(respectiv art.137 alin.(1) lit.c) în vechea reglementare).
Prin precizarea nr.352 din data de 27 februarie 2008 de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, s-a învederat faptul că Raportul privind activitatea lichidatorului-judiciar nr.155 din 25 ianuarie 2008 este Raport final de lichidare, dar din eroare acest raport a fost denumit "Raport lunar".
Instanța de fond a constatat astfel că prin acestea se vizează, în mod deosebit, dispunerea atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor din organele de conducere ale debitoarei societate comercială, în faliment, în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006.
În raport de solicitările creditoarei B, astfel cum sunt ele evidențiate prin obiecțiunile pe care le-a formulat împotriva raportului lunar nr.155 din data de 25 ianuarie 2008, care însă a fost reținut de către instanța de judecată ca fiind un raport final, în considerarea pe care a făcut-o însăși această creditoare, având în vedere atribuțiile judecătorului-sindic, astfel cum sunt determinate, în mod limitativ, prin art.11 alin.(2), prima frază, din Legea nr.85/2006, s-a constatat că asupra lor judecătorul-sindic nu se poate pronunța în cadrul soluționării de obiecțiuni la raportul final, întrucât nu sunt de competența sa.
S-a mai reținut că întrucât potrivit art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune în răspundere patrimonială pentru acoperirea unei părți din pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o au numai administratorul-judiciar sau, după caz, lichidatorului-judiciar și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferent acestei proceduri care aparține practicianului în insolvență, judecătorul-sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate numai la controlul judecătoresc al activității administratorului-judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență(administratorului-judiciar și/sau lichidatorului) să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006.
De altfel,lichidatorul-judiciar și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acest aspect prin aprecierea făcută în sensul că nu a identificat nici unul dintre cazurile prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006, referitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale, motiv pentru care a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditoarea B împotriva Raportului final privind pe debitoarea Societatea comercială " COM", O, în faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar " GRUP" Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în faliment.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare și obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea Comitetului - Adunării Creditorilor falitei, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a falitei, culpabile de starea de insolvență a acesteia.
În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, lichidatorul judiciar IP a comunicat instanței un raport lunar, prin care propunea închiderea procedurii, iar la raportul pe care l-a considerat final, după cum a reținut și instanța, AVAS a formulat obiecțiuni, considerând că se impune întocmirea și comunicarea către creditori a raportului final, conform art. 129. Arată că instanța a respins în mod nejustificat obiecțiunile AVAS, apreciind ca prematură întocmirea raportului final, în condițiile în care nu au fost epuizate toate mijloacele de suplimentare a averii falitei. Astfel, consideră că subzistă suficiente cauze pentru atragerea răspunderii membrilor fostei conduceri a falitei, responsabili de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Se mai arată că indiferent dacă administratorul a acționat din culpă sau cu intenție, normele de drept care îi cereau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, astfel că se face vinovat de încălcarea art. 32 alin. 1 și 2 din Legea 64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și 2, situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor. Astfel, în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiune sau în contabilitate, consideră că era necesar un administrator competent și diligent pentru a întreprinde demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a debitoarei, ajungând minima diligență, conform art. 1080 Cod civil: "diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întotdeauna aceea a unui bun proprietar". Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite, că în cauză răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuia apreciatăin abstracto, cu mai multă rigurozitate, administratorul acționând în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat. Se mai susține că deși era de datoria sa, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze o cerere în temeiul art. 138 din Legea 85/2006, lichidatorul trebuia să convoace Comitetul / Adunarea Creditorilor în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, pentru a fi respectat dreptul creditorilor de a se implica în activitatea de suplimentare a averii debitoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 respectiv greșeala de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului.
Motivul de recurs nu poate fi primit.
La fond, așa cum a reținut și judecătorul sindic, s-a constatat ca fiind aprobat Raportul final, astfel cum a fost precizat, întocmit de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială " COM", O; s-a constatat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, și în consecință s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială, precum și radierea acestei debitoare societate comercială din registrul comerțului.
Lichidatorul-judiciar și-a exprimat punctul de vedere cu privire la criticile recurentei privind atragerea răspunderii fostelor organe de conducere ale falitei, prin aprecierea făcută în sensul că nu a identificat nici unul dintre cazurile prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006, referitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale, motiv pentru care, instanța de fond, în mod legal a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditoarea B împotriva Raportului final privind pe debitoarea Societatea comercială " COM", O, în faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar " GRUP" Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în faliment.
Nu este de reținut nici susținerea recurentei prin care aceasta arată că lichidatorul era obligat să convoace adunarea creditorilor, dacă nu a formulat o cerere întemeiată pe disp. art. 138 din Legea insolvenței, câtă vreme în aceeași lege nu există o atare obligație.
În fine, este de reținut că, întrucât potrivit art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune în răspundere patrimonială pentru acoperirea unei părți din pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o au numai administratorul-judiciar sau, după caz, lichidatorului-judiciar și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferent acestei proceduri care aparține practicianului în insolvență, judecătorul-sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate numai la controlul judecătoresc al activității administratorului-judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență(administratorului-judiciar și/sau lichidatorului) să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 228/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./22.05.2008
Dact./22.05.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Mircea Boar
