Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2685/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 417
Ședința publică de la 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR I -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 4051 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - (. SA PRIN LICHIDATOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242.c Cod Penal, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința comercială nr.1406/2003 pronunțată în dosarul nr.580/2003 al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a admis cererea creditoarei prin lichidator judiciar și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei (.
Ulterior, prin sentința comercială nr.1787 din 07.12.2004 pronunțată în dosarul nr.580/2003 al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus trecerea la faliment a debitoarei în raport de dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.64/1995.
La data de 11.04.2006, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a debitoarei (. în contradictoriu cu pârâții în calitate de cenzor al (., în calitate de cenzor al (., în calitate de administrator al (.
La data de 31.08.2007, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat contestație la tabelul final rectificat și planul de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar prin care a solicitat admiterea contestației și înscrierea creanței AVAS în cuantum de 26.251,89 RON.
Prin sentința comercială nr.4051/30.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a respins ca neîntemeiată contestația AVAS la tabelul final rectificat și la planul de distribuire întocmit de lichidatorul
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată și cererea formulată în baza art.138 din Legea nr.85/2006 de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B în contradictoriu cu pârâții, și.
În motivarea sentinței instanța a reținut că în cauză creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B s-a limitat la invocarea unor aspecte teoretice cu privire la angajarea răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006 fără să arate în concret care sunt faptele săvârșite de pârâți și care se încadrează în dispozițiile Legii nr.85/2006.
În conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil, creditoarea trebuia să dovedească că pârâții au săvârșit fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.d din lege și întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că pârâții au contribuit prin faptele lor la starea de insolvență a debitoarei, instanța de fond a respins cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 B ca neîntemeiată.
Cu privire la contestația AVAS, instanța de fond a reținut că AVAS a preluat de la Casa de Asigurări de Sănătate prin protocolul nr.44/2004 creanța solicitată, dar protocolul menționat nu constituie titlu executoriu și ca urm are creanța AVAS nu este certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva sentinței comerciale nr.4051/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București au formulat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub număr unic - din 19.12.2007.
În motivarea recursului recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 arată în esență că instanța de fond în mod greșit a respins cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 întrucât pârâții, și nu au depus la administrația fiscală declarațiile de impozite și taxe, deconturi și bilanțuri începând cu anul 2000, fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, societatea debitoare prin administratorii ei nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legii, faptă ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, recurenta arată că în cauză sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu precum și culpa intimaților-pârâți.
Recurenta AVAS critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.304 pct.6 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurenta arată în esență că a preluat creanța în cuantum de 26.251,84 lei de la Casa de Asigurări de Sănătate B prin procesul de transfer de creanță nr.44/2004.
La data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei (. AVAS nu avea calitatea de creditor, nu a fost notificată de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, luând cunoștință de faptul că debitoarea se află în stare de insolvență din Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.296/2007, situație în care excepția tardivității depunerii declarației de creanță invocată de lichidatorul judiciar al debitoarei este neîntemeiată.
Creanța preluată prin protocolul nr.44/2004 însoțit de înștiințările de plată (titlurile executorii ale Casei de Asigurări de Sănătate) este o creanță certă, lichidă și exigibilă în raport de dispozițiile art.6 (2) din OUG nr.95/2003 privind preluarea de către AVAS a unor creanțe bugetare.
Mai mult decât atât, creanțele constatate prin titluri executorii sunt supuse dispozițiilor art.66 alin.2 din Legea nr.85/2006, fiind exceptate de la verificare.
În susținerea recursului au fost depuse la dosar acte (filele 12-25, 49-60, 71-77).
Cu privire la recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B au formulat întâmpinare intimații și prin care au solicitat în esență respingerea recursului întrucât din actele de la dosar rezultă că societatea debitoare prin organele de conducere a ținut contabilitatea în conformitate cu legea iar recurenta s-a limitat la a face supoziții fără să probeze susținerile în condițiile art.1169 Cod civil.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de recurs formulate și a probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.138 (1) din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei persoană juridică să fie suportate de membrii organelor de conducere sau supraveghere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin una din faptele prevăzute de lit.a-
Pentru suportarea de către intimații-pârâți în calitate de cenzori sau asociați ai debitoarei a pasivului în temeiul art.138 lit.a și din Legea nr.85/2006 este necesar să se probeze că intimații au folosit bunurile sau creditele societății în folos personal și că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte ce au dus societatea debitoare în încetare de plăți.
Recurenta arată că intimații nu au depus la dosarul cauzei actele enumerate la art.33 din Legea nr.85/2006, dar refuzul debitoarei sau al administratorului, directorului ori reprezentantului legal al debitoarei de a pune la dispoziția judecătorului sindic documentele și informațiile prevăzute în art.28 raportat la art.33 din Legea nr.85/2006 nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor enumerate de dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, această faptă putând fi sancționată în măsura în care există dovezi în condițiile art.147 din Legea nr.85/2006.
Este adevărat că prin nedepunerea bilanțurilor contabile și a actelor contabile se poate deduce că administratorii nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, dar recurenta avea posibilitatea administrării de probe pentru a face dovada legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a intimaților și starea de insolvență a debitoarei.
Sarcina probei incumbă celui ce face o afirmație în fața judecății iar invocarea dispozițiilor art.138 lit.a și din Legea nr.85/2006 nu atrag automat răspunderea persoanelor enumerate în textul de lege menționat, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, prevăzând doar posibilitatea atragerii răspunderii, dar numai după administrarea de dovezi.
De altfel la dosarul de fond (filele 77-160) se află documentele contabile depuse de administratorul pârâtei-debitoare, context în care susținerile recurentei sunt nefondate, iar recurenta nu a probat în condițiile art.1169 cod civil că faptele enumerate în sarcina intimaților-pârâți au contribuit la încetarea de plăți a debitoarei.
De asemenea, acțiunile și inacțiunile enumerate de recurentă nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor prevăzute de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, motiv pentru care Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 4
Cu privire la recursul formulat de AVAS, Curtea în raport de probatoriul administrat constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința comercială nr.1406/19.09.2003 pronunțată în dosarul nr.580/2003 al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei (.
Ulterior, prin sentința comercială nr.1787/07.12.2004 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus în baza art.106 din Legea nr.64/1995 trecerea la faliment a debitoarei (., dispunându-se notificarea tuturor creditorilor.
La data de 03.03.2006 prin protocolul nr.44 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în conformitate cu prevederile OUG nr.95/2003 a preluat creanțele bugetare restante ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Suma preluată prin protocol a fost în cuantum de 26.251,89 lei, debitoarea fiind (.
Întrucât la data deschiderii procedurii AVAS nu avea calitatea de creditor al (. și nici nu a fost notificată după trecerea la faliment a debitoarei, AVAS a formulat cerere pentru admiterea creanței preluate prin protocolul nr.44/03.03.2004 la data de 28.02.2007, declarație precizată la data de 21.05.2007.
În această situație, având în vedere că AVAS nu a fost notificată, instanța de fond în mod corect nu a reținut excepția tardivității depunerii declarației de creanță, excepție invocată de lichidatorul judiciar, având în vedere dispozițiile art.7 și 75 din Legea nr.64/1995.
Instanța de fond a respins însă contestația pe considerentele că suma solicitată nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar protocolul de preluare a creanței este un act de transfer potrivit art.5 din OUG nr.95/2003.
Argumentul instanței este însă neîntemeiat în raport de dispozițiile art.6 (2) din OUG nr.95/2003 privind preluarea de către AVAS a unor creanțe bugetare, aprobată prin Legea nr.557/2003.
Creanța deținută de AVAS a fost preluată în temeiul legii nr.557/2003 și art.6 (2) din OUG nr.95/2003 prin protocolul de transfer nr.44/2004.
Protocolul de transfer nr.44 și înștiințarea de plată nr.9411/13.02.2004 constituie titlu executoriu în raport de dispozițiile OG nr.95/2003 aprobată prin Legea nr.95/2003.
În măsura în care creditoarea nu a depus la dosarul de fond și înștiințarea de plată, instanța de fond în baza rolului activ prevăzut de art.129 (5) Cod procedură civilă avea obligația de a suplimenta probatoriul administrat în cauză pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
De altfel, în recurs, recurenta a depus la dosar protocolul nr.44/03.03.2004 și anexa din care rezultă creanța debitoarei (. (pag.430), precum și înștiințarea de plată nr.9411/13.02.2004 (filele 16-21 dosar recurs) act ce constituie titlu executoriu potrivit art.6 alin.2 din OUG nr.95/2003.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit a fost respinsă creanța AVAS, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul formulat de AVAS împotriva sentinței comerciale nr.4051/30.10.2007, se va admite contestația formulată de AVAS și dispune înscrierea creanței AVAS în cuantum de 26.251,89 RON în tabelul final rectificat cu consecințele legale prevăzute de art.123 din Legea nr.85/2006.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței privind respingerea recursului formulat în baza art.138 din Legea nr.85/2006 de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.4051 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și (. prin lichidator judicar
Admite recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr.4051 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata (. prin lichidator judiciar
Modifică în parte sentința recurată.
Admite contestația formulată de creditoarea AVAS.
Dispune înscrierea AVAS în tabelul final rectificat de cr5eanțe al debitorului cu suma de 26.251,89 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.3008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Nicoleta
I
Grefier,
Red.Jud. - 16.04.2008
Tehnored. - 21.04.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Iulia Nicoleta
