Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.426
Ședința Publică de la 7.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4205 din 7.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimatul depune la dosar întâmpinare, precizând că aceeași întâmpinare a fost depusă prin Serviciul Registratură, dar nu se regăsește la dosar; arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, luând act că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Intimatul arată că lasă la aprecierea Curții recursul formulat.
CURT E
Asupra recursului de față, deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 673/2005, pe rolul Tribunalului București, reclamanta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, împotriva debitoarei SC SRL, invocând starea de insolvență a acesteia, ce a intervenit de mai mult de 30 de zile, pentru o creanță bugetară, în valoare de 1 933 079 007 lei.
În motivarea cererii s-a susținut exigibilitatea, certitudinea și lichiditatea creanței, raportat la titlurile executorii reprezentate de procesele verbale întocmite de organele de executare,precum și șa dosarele de executare întocmite de Casa de Pensii a Municipiului
Prin sentința comercială nr.1446/20.07.2005, Tribunalul Bucureștia admis cererea, în temeiul art.38 alin.7 din Legea nr.64/1995 a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare; a desemnat administrator judiciar; aridicat dreptul de administrare al debitoarei.
Prin cererea înregistrată la 08.05.2006, creditoarea AVAS a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor Ă și, în temeiul art.137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995.
S-a susținut că în perioada cât pârâții au condus societatea nu au întreprins măsurile adecvate pentru buna gestionare a activității, continuând activitatea comercială ce conducea în mod vădit la insolvență; au gestionat necorespunzător fondurile proprii și atrase, cu consecințe grave pentru activitatea societății; nu au fost preocupați de eficientizarea activității desfășurate; s-a susținut că pârâții cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art.94 din OUG nr.150/2002 nu au virat la fond contribuția reținută de la asigurați, nu au evidențiat contabil și nu au emis documentele justificative sumele reprezentând impozite sau contribuții, fapte ce se circumscriu dispozițiilor art. 137 lit.
S-a învederat că nu se cere dovedită culpa sau greșeala membrilor organelor de conducere, din interpretarea dispozițiilor legale rezultând că probarea săvârșirii faptelor ce intră sub incidența art. 138 din lege elimină posibilitatea absenței culpei, aceasta fiind prezumată.
Prin sentința comercială nr.4205/07.11.2007 Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea AVAS; s-a acordat termen în vederea continuării procedurii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în fapt întreaga activitate a debitoarei a fost condusă de către pârâtul, pârâta deținând exclusiv funcția de director tehnic, fără atribuții în administrarea societății;cauzele ce au condus la insolvență s-au datorat devalorizării monedei naționale, neîncasării unor creanțe; debitoarea a pus la dispoziția administratorului judiciar evidențele contabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, creditoarea reclamantă AVAS solicitând modificarea acesteia, admiterea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, continuarea procedurii până la soluționarea irevocabilă a acestei cererii.
În motivarea cererii au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 civ. susținând că măsura închiderii procedurii nu poate fi dispusă decât după soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei și după executarea silită a administratorului conform dispozițiilor art.140 - 142 din lege;s-a susținut că fapta de a utiliza mijloace ruinătoare pentru procurarea de fonduri persoanei juridice, în scopul întârzierii încetării de plăți, de a dispune continuarea activității societății deși aceasta ducea în mod evident la încetare de plăți; eludarea obligației de a evidenția contabil și de a vira sumele reprezentând contribuția personală a angajaților societății constituie infracțiune de deturnare de fonduri, și implicit constituie o încălcare a mandatului acordat administratorului societății, culpa în exercitarea acestuia fiind prezumată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, prin care s-a criticat măsura închiderii procedurii insolvenței înaintea soluționării definitive și irevocabile a cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale, verificând constată că la termenul din 07.11.2007, s-a dispus cu privire la raportul final încheiat de către administratorul judiciar raport ce a fost comunicat părților pentru a lua la cunoștință, în vederea formulării de obiecțiuni și constatând că termenul pentru formularea acestora nu a expirat s-a dispus amânarea pricinii pentru termenul din 20.02.2008.
Din interpretarea dispozițiilor art. 140 -142 din lege rezultă că nu se poate dispune cu privire la închiderea procedurii câtă vreme cererile de atragere a răspunderii patrimoniale nu au fost soluționate irevocabil, procedura concursuală presupunând, în cazul admiterii, intrarea sumelor în averea debitorului fiind destinate acoperiri pasivului conform tabelului de creanțe.
Însă în cauză aceste dispoziții nu au fost încălcate, cererea recurentei sub acest aspect fiind prematură, dreptul creditorilor de a veni, în concurs, la împărțirea averii debitorului nefiind încălcat.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 142 alin 2 din lege, întrucât prin încheierea de la 16.11.2005 s-a dispus trecerea la procedura falimentului, astfel că în cazul închiderii procedurii sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc conform tabelului definitiv consolidat de creanțe.
Din raportul judiciar întocmit de către administratorul judiciar desemnat în cauză, cu privire la cauzele și împrejurările ce au determinat apariția stării de insolvență, raport întocmit ca urmare analizării documentelor financiar contabile ale debitoarei s-a constatat că aceasta a fost înființată în anul 1991 având ca obiect fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, în realizarea căruia debitoarea a încheiat contracte lohn, contracte ce au permis dezvoltarea activității, care a înregistrat profituri considerabile și s-a situat, în domeniul său de activitate, în poziții competitive, pentru ca la sfârșitul anului 2004.
Cauzele ce au condus la diminuarea sensibilă a profitului și implicit a capacității de plată au fost lipsa contractelor permanente, practicarea de prețuri mici cu scopul menținerii pe piață, profitul redus în condițiile practicării sistemului lhon, care nu permite producătorului dezvoltarea afacerii prin forțe proprii, acesta depinzând financiar de beneficiar;cursul valutar dezavantajos pentru debitoare; managementul defectuos; faptul că societatea nu dispunea de valori sau bunuri a căror valorificare să permită acoperirea debitelor.
Astfel, faptele reținute în sarcina pârâților nu se circumscriu dispozițiilor art. 138 din lege, cum corect a reținut instanța de fond.
Administratorii societății sunt ținuți a gestiona afacerea cu maximă diligență, în vederea obținerii de profit mandatul acestora având ca obiect încheierea de afaceri comerciale în numele și pe seama societății; faptul că administratorii societății au optat pentru un anume tip de contracte comerciale, proprii obiectului de activitate, care pentru o perioadă îndelungată de timp le-a permis obținerea de profit pentru ca, ulterior din motive independente de voința administratorilor acestea să nu mai asigure o activitate comercială profitabilă, nu se circumscrie prevederilor art. 138 din lege.
Membrii organelor de conducere ale societății nu sunt ținuți a garanta desfășurarea unei activități profitabile, urmând a răspunde patrimonial numai pentru faptele prevăzute limitativ de art. 138 din lege.
În cauză, a rezultat că evidențele contabile au fost întocmite în conformitate cu cerințele legii, acestea au fost puse la dispoziția administratorului judiciar desemnat, ceea ce a permis analizarea activității debitoarei, nu a rezultat neînregistrarea datoriei constând în contribuție la asigurări, aceasta a fost determinată în raport cu evidențele fiscale ale societății, faptul că nu s-au achitat sumele datorate cu acest titlu fiind datorat insolvenței, nu deturnării de fonduri în scopul continuării unei activității neprofitabile.
De asemenea nu poate fi reținută în sarcina pârâților continuarea activității, în interes personal, deși aceasta conducea în mod evident la insolvență, câtă vreme din probatoriul administrat a rezultat că până la sfârșitul anului 2004 societatea a desfășurat o activitate constant profitabilă, iar cererea de deschidere a procedurii a fost înregistrată în iunie 2005.
În ceea ce privește dispozițiile art.138 lit. d din lege, așa cum am reținut pârâții au ținut contabilitatea cu respectarea normelor legale, au pus la dispoziția administratorului judiciar, documentele conform dispozițiilor art.33 alin 1 din lege.
În consecință nefiind întrunite prevederile art.304 pct.9 civ, în temeiul art.312 civ. apreciind legală sentința atacată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4205 din 7.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud. -17.04.2008
Tehnored. -17.04.2008
2 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
