Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 438/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 438
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.418 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA C prin lichidator
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința nr.418 din 28.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olts -a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar S și s-a antrenat răspunderea pârâtului pentru plata pasivului societății debitoare, în cuantum de 2.041.951,33 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâtul nu a predat actele contabile, deși a fost notificat în acest sens atât de lichidatorul judiciar cât și de către judecătorul sindic.
Nepredarea actelor contabile s- considerat că duce la concluzia inexistenței acestora și a neîndeplinirii de către administratorul social a obligației de a organiza și conduce contabilitatea societății, prevăzută de art.10 alin 1 din Legea nr.82/1992, republicată.
Instanța a apreciat că neconducerea evidenței contabile în conformitate cu dispozițiile legale reprezintă o condiție favorabilă apariției stării de insolvență și un fapt de natură a pune lichidatorul judiciar în imposibilitate de identifica și valorifica toate bunurile societății debitoare în vederea acoperii creanțelor. S-a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art.138 alin1 lit.d din Legea nr.85/2006, deoarece există un prejudiciu în cuantum de 1.569.033,41 lei, constând în creanța DGFP O și o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, dat fiind faptul că judecătorul sindic a reținut o situație de fapt total eronată, fără a avea în vedere împrejurarea că nu există unul din elementele principale pentru antrenarea răspunderii sale conform dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv vinovăția.
În acest sens, a susținut că a fost administrator social a două societăți comerciale, care au funcționat în același sediu și a căror contabilitate a fost ținută de aceeași persoană, și că o parte din actele contabile ale debitoarei au fost preluate de administratorul judiciar desemnat să administreze procedura SC DE TURISM SRL
A învederat că a predat lichidatorului judiciar al debitoarei actele contabile rămase la societate, printre care și ultimele bilanțuri contabile.A mai arătat că problemele grave de sănătate și spitalizarea repetată l-au împiedicat să cunoască situația dosarului și că în perioada spitalizării sale s-au sustras de la sediul debitoarei mai multe bunuri, printre care și calculatorul în care se afla evidența contabilă.
S-a obligat să facă dovada celor susținute cu acte.
La data de 04.04.2008, SC S, în calitate de lichidator al societății debitoare, a depus la dosar un înscris prin care precizat că a solicitat administratorului debitoarei, documentele și informațiile prevăzute deart.26 alin.1 și art.32 din Legea nr.64/1995, însă acesta a refuzat să le prezinte și să efectueze o inventariere completă a bunurilor din patrimoniu.
Lichidatorul judiciar a arătat că, potrivit bilanțului contabil întocmit la data de 31.12.2001, debitoarea deținea active în valoare de 24.542.321 mii lei ROL, iar soldul clienților de încasat aflat în evidență a fost de 11.750.983 lei ROL. A susținut că nepredarea evidenței contabile a determinat ca o mare parte a acestui patrimoniu să nu poată fi valorificată în vederea acoperirii creanțelor.
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Constatând o stare de fapt care indică o administrare frauduloasă averii, respectiv lipsa evidențelor contabile, judecătorul sindic a procedat corect la antrenarea răspunderii materiale a pârâtului conform dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
În speță s-a dovedit în concret raportul de cauzalitate dintre săvârșirea de către recurentul pârât a faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și ajungerea societății în stare de insolvență.
Astfel, din cererea formulată de lichidatorul judiciar la data de 23.04.2007 și raportul depus la dosar la data de 24.09.2007, rezultă că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare, nu a respectat dispozițiile Legii nr.82/1991, republicată, în sensul că nu a depus la dosar documentele financiar-contabile ale societății pentru a se verifica dacă acestea au fost ținute în conformitate cu legea.
Neprezentarea actelor contabile a condus la imposibilitatea inventarierii activelor pe baza evidenței scriptice în scopul determinării lipsurilor.
De asemenea, în lipsa actelor contabile, lichidatorul judiciar nu a putut valorifica bunurile din averea debitorului și nici nu putut formula acțiuni pentru recuperarea debitelor, deși din bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2001 rezultă, conform raportului lichidatorului judiciar, că societatea deținea active în valoare de 24.542.321mii lei ROL iar soldul clienților de încasat aflat în evidență era de 11.750.983mii lei ROL.
Din moment ce pârâtul a fost notificat de mai multe ori de către lichidatorul judiciar și chiar de către judecătorul sindic și nu a dat curs cererii acestora de a preda actele contabile, nu poate fi primită susținerea acestuia privind lipsa vinovăției.
Depunerea la dosar a ultimului bilanț contabil nu face dovada că recurentul pârât și-a îndeplinit îndatoririle prevăzute de art.73 din Legea nr.31/1990 și că a respectat prevederile Legii nr.82/1991, republicată și art.72 din Legea nr.31/1990, republicată.
Faptul că reclamantul nu a ținut evidența contabilă a societății debitoare conform legii contabilității a împiedicat administratorul judiciar să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la încetarea de plăți a societății.
Se constată că recurentul nu a probat că, urmare a spitalizării, nu a cunoscut că împotriva sa a fost formulată o cerere de antrenare a răspunderii materiale și că a fost în imposibilitate de a cunoaște termenele de judecată.
De asemenea, nu a dovedit nici împrejurarea că i s-a sustras calculatorul în care se afla evidența contabilă, deși prin cererea de recurs s-a obligat să depună probe în acest sens.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1
Cod pr. Civ. va respinge recursul și va menține hotărârea instanței de fond, constatând temeinicia și legalitatea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în C,-, județul O, împotriva sentinței nr.418 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA C prin lichidator S, cu sediul în S, strada -,. 1C,.A,.1, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 mai 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. 4 ex.
jud.fond.
13 Mai 2008
Rehnored. P/4.06.2008
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Doina Lupea, Carmen Mladen
