Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 442/R-COM
Ședința publică din 22 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, domiciliat în Rîmnicu V, str.G-ral -.A,.24, jud.V și, domiciliat în comuna, jud.V, împotriva sentinței nr.1395 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimați-pârâți fiind, domiciliat în Râmnicu V,-,.1, jud.V și, domiciliată în B, șos.-, nr.17-19, Bl.30,.2,.3,.34, intimată-reclamanta BCR-SUCURSALA și intimată-debitoare prin lichidator SRL Rm.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2009 emisă de Trezoreria Mun.Rm.V și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea s-a amânat la 15 aprilie 2009 și la 22 aprilie 2009 când, în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 16.12.2004, creditoarea SA - Sucursala Vac hemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună antrenarea răspunderii personale a acestora în calitate de foști administratori ai falitei SC SRL, județul V, pentru recuperarea prejudiciului de 8.762,5 mil. lei, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor acesteia.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin încheierea nr.509/F/2002 a Tribunalului Vâlceas -a dispus deschiderea procedurii față de debitoarea menționată anterior.
În cadrul procedurii de lichidare, din vânzarea bunurilor mobile și imobile s-a obținut suma totală de 2.430,5 mil.lei, creditoarea având de recuperat, însă, debite de încă 6.937,9 mil.lei, la data de 31.10.2004.
Din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar privind cauzele și împrejurările ce au condus la încetarea de plăți, rezultă că vinovați de ajungerea societății în această situație sunt cei patru pârâți - în calitatea lor de foști administratori.
Astfel, se menționează lipsa unor mijloace de transport - autoturisme - pentru transport mărfuri - înstrăinate de în baza unor contracte de comodat, în perioada august-noiembrie 2001, deși, anterior se angajase față de creditoare să nu înstrăineze bunurile aflate sub gaj fără deposedare.
Administratorii au desfășurat o activitate riscantă privind livrarea bunurilor, fără a urmări încasarea contravalorii acestora de la unele societăți, mai ales că pe documente nu există semnătura de primire a mărfii de către cumpărător, iar, în cazul altora, cum este SC SRL Sibiu - a fost declarat falimentul.
De asemenea, au fost efectuate livrări de mărfuri către asociați, fără a se plăti prețul înscris în factură, livrarea fiind considerată "promoție". Aceste facturi sunt din perioada administrării societății de către și.
Din examinarea jurnalului operațiunilor contabile - în perioada 2000-2001 - s-a constatat formalizarea unei înregistrări contabile, ce avea în esență, scopul de a denatura situația patrimonială în sensul creării posibilității sustragerii sumelor din societate, lucru recunoscut și de expertul contabil.
S-a mai arătat că, în anul 2001, a fost aplicat un program de activitate ce a dus la "bulversarea" întregii contabilități, prin prejudicierea termenelor de prescripție a creanțelor, după cum nu s-au centralizat nici documente cu regim fiscal - facturi, chitanțe fiscale - cu scopul de a îngreuna urmărirea și controlul operațiunilor, în felul acesta creându-se posibilitatea sustragerii fondurilor.
În raportul lichidatorului se mai menționează că, începând cu data de 1.10.2001, administratorul, a încheiat contracte pe perioade nedeterminate cu 18 persoane, iar în data de 21.11.2001 și-a prezentat demisia, fără a justifica rațiunea angajărilor.
În sfârșit, se menționează că modalitatea de contractare a împrumuturilor bancare nu s-a soldat cu rezultat pozitiv datorită ineficienței utilizării lor, astfel că pârâții sunt vinovați de comiterea faptelor prevăzute de art.124 alin.1 lit.c, d, e și f din Legea nr.64/1995-
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială - prin sentința nr.158/C/2.03.2006 - a admis cererea creditoarei și a dispus antrenarea răspunderii personale în solidar, a celor 4 pârâți, pentru suma de 8.762,5 mil.lei, respingând cererea de instituire a sechestrului asigurator.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că împotriva pârâtei SC SRL s-a deschid procedura falimentului, prin încheierea nr.509 din 20 mai 2002 a Tribunalului Vâlcea.
Cei patru pârâți chemați în judecată:, și au fost asociați și administratori ai societății (pârâții și ), astfel cum rezultă din actul adițional nr.3279 din 27.07.2001, autentificat de Biroul Notarului Public, B - fila 343 din.II privind falimentul SC SRL - dosarul nr.557/COM/2002.
Din raportul privind cauzele și împrejurările ce au condus la încetarea de plăți a firmei - filele 41-44 din prezentul dosar, rezultă că cei patru pârâți din proces, se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute în art.124 lit.c, d și f din Legea falimentului. Astfel, aceștia au dispus continuarea unei activități ce a condus în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu Legea nr.82/1991 și au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
A mai precizat același lichidator în raportul sus-menționat că pârâții nu au urmărit termenele de prescripție pentru recuperarea creanțelor societății, aceasta înregistrându-se din aceste motive cu mari pierderi.
Față de concluziile acestui raport depus în dosarul cauzei (existent de asemenea și în dosarul de faliment nr.557/COM/2002 - volumul IV, fila 260), judecătorul sindic a admis cererea creditoarei-reclamante și a dispus antrenarea răspunderii personale a pârâților, în solidar, pentru suma de 8.762,5 mil.lei (8.762.500.000 lei vechi), datoria firmei SC SRL, către creditoare.
De asemenea, tribunalul a respins capătul de cerere privind instituirea sechestrului asigurator, deoarece reclamanta nu a depus în dosarul cauzei dovezi privind averea pârâților.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal de către pârâții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că li s-a încălcat dreptul la apărare și nici nu au fost luate în considerare probele și excepțiile invocate prin încheierile din 6 și 8 octombrie 2005, precum și pe faptul că pârâții și nu au avut calitatea de administratori, ci de asociați, neexistând probe care să conducă la antrenarea răspunderii lor personale.
Curtea de APEL PITEȘTI - prin decizia nr.508/R-C/30.06.2006 a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că, într-adevăr, recurenților le-a fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care pronunțarea s-a dat în aceeași zi, deși, erau îndeplinite condițiile art.156 alin.2 Cod pr.civilă.
S-a mai reținut, dincolo de acest aspect, că judecătorul sindic nu a arătat în mod concret de ce pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.137 ( fost 124) lit.c, d și f din Legea falimentului, rezumându-se doar să reproducă textele de lege corespunzătoare și să facă trimitere la raportul lichidatorului, situație care echivalează practic cu o nemotivare a sentinței, care face imposibilă verificarea de către instanța de control judiciar a legalității și, pentru acest caz, a temeiniciei hotărârii recurate.
În raport de susținerile recurenților, se impunea ca judecătorul sindic să determine în mod concret în ce măsură se fac vinovați pârâții de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, mai ales că aceștia au susținut că aveau responsabilități diferite în perioade diferite, iar debitul rămas este mult mai mic decât cel la care au fost obligați.
Urmează ca, pe cale de consecință, să fie administrate orice probe considerate a fi utile sub aspectul clarificării situației de mai sus și a determinării vinovăției pârâților pentru încadrarea pretinselor lor fapte în dispozițiile art.137, lit.c, d și f din Legea falimentului.
De asemenea, se va observa că, deși prin încheierea din 6 octombrie 2005 s-a consemnat că proba cu expertiză contabilă va fi discutată ulterior, împrejurare reiterată prin încheierea din 10 noiembrie 2005, instanța nu s-a mai pronunțat asupra utilității administrării acestei probe.
În schimb, susținerea privind nemotivarea respingerii excepției de tardivitate a formulării cererii este nefondată, întrucât prin încheierea din 8 decembrie 2005 s-au arătat temeiurile și considerentele care au dus la soluția de respingere a acestei excepții.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.4393/2006, iar în data de 20.11.2006, reclamanta și-a precizat cererea arătând că suma pentru care pârâții trebuie să răspundă este de 8.762.500.000 lei Rol, iar lichidatorul trebuie să individualizeze persoanele ce se fac vinovate de comiterea faptelor arătate la pct.3 din acțiune, respectiv formalizarea acelor înregistrări contabile, ce au creat posibilitatea sustragerii sumelor din societate și denaturarea situației patrimoniale a societății.
În cauză, au fost depuse expertize contabile precum și completarea raportului lichidatorului cu privire la cauzele și împrejurările ce au condus la încetarea de plăți.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială - prin sentința nr.1395/24.11.2008 - a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâtul să aducă la masa credală suma de 550.000 lei cu titlu de cotă parte din pasiv, pe pârâtul, să aducă la masa credală suma de 11.000 lei, cu același titlu, a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor acestora și a respins acțiunea față de pârâții și.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de rejudecare a reținut că, potrivit adresei nr.18141/16 iunie 2006 emisă de Registrul Comerțului V, de la data înființării (20 decembrie 1999) societatea debitoare a fost administrată de către pârâtul până la data de 1 august 2001, când a fost desemnat ca administrator pârâtul.
Din raportul asupra cauzelor încetării de plăți depus de lichidator la 5 februarie 2007 (37-41) rezultă că în perioada ianuarie - august 2001 au fost retrase din societate sume care totalizează 5.500.000.000 lei ROL cu titlu retragere aport întreprinzător individual.
La data de 30 noiembrie 2000 s-a înregistrat scriptic o operațiune de depunere aport în sumă de 2.500.000.000 lei ROL însă realitatea acestei operațiuni nu a fost demonstrată deoarece suma nu a fost găsită nici în contul de disponibil și nici în casierie, iar din balanța întocmită chiar de debitoare rezultă că suma totală existentă în conturile de trezorerie a fost de 6.668.010 lei.
Mai mult, în aceeași perioadă au fost contractate la Banca Transilvania credite în valoare de 1.900.000.000 lei pentru plata furnizorilor, deși dacă debitoarea ar fi deținut în patrimoniu suma depusă ca aport de către pârâtul aceasta ar fi fost suficientă pentru plata creanțelor.
Ca atare tribunalul constată că în lipsa dovezilor care să ateste virarea efectivă a sumei menționată scriptic ca aport individual, mențiunea aportului este fictivă în scopul de a justifica retragerile ulterioare de sume din patrimoniu și care nu reprezintă altceva decât folosirea în interes personal a sumelor împrumutate de către debitoare de la băncile creditoare. Întrucât de la înființare și până la data de 27 iulie 2001 administrator unic al debitoarei a fost pârâtul răspunderea pentru sustragerea sumei de 5.500.000.000 lei ROL din patrimoniul societății îi revine în totalitate acestui pârât. De altfel, la aceeași concluzie ajunge și expertul, angajat pentru verificarea și conducerea contabilității debitoarei, acesta arătând că împrumuturile bancare au fost deturnate de la destinație fiind redirecționate în alte scopuri inclusiv în interes personal (filele 169-181). Și expertiza efectuată la cererea pârâților de către expertul confirmă că în perioada ianuarie 2001-august 2001a fost lichidat soldul contului 108 în valoare de 5.500.000.000lei ROL prin retragerea sumelor din acest cont (fila 427).
Cu privire la pârâtul raportul de expertiză întocmit de expert arată că acesta nu a contribuit la intrarea în insolvență întrucât la preluarea administrației debitoarea se afla deja în încetare de plăți. Totuși expertul constată că la data de 30 mai 2001 acest pârât a ridicat din bancă suma de 110.000.000 lei ROL susținând că a folosit-o pentru achiziții, prezentând chiar o serie de chitanțe fiscale pe care expertul le-a găsit înregistrate și în casierie astfel că nu au justificat plata din suma retrasă din bancă (filele 162 și 177 dosar).
Expertiza constată că în perioada de administrare a pârâtului, pârâtul a mai ridicat din bancă suma de 846.400.000 lei despre care afirmă că a predat-o administratorului, afirmație pe care expertul o consideră posibilă deoarece societatea nu avea casier încadrat iar aceste sume erau necesare efectuării plăților prin casierie.
În ce îl privește pe pârâtul tribunalul constată că acesta a avut doar calitatea de asociat, ca și pârâta, de la data de 3 august 2001 când prin rezoluția nr. 7823 fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului V cesiunea părților sociale de către foștii asociați și -, calitatea de administrator fiind preluată de pârâtul. Deși în raportul de expertiză întocmit de expert se face mențiunea că anumite sume au fost retrase din societate și de către acest pârât, tot expertul menționează că dispozițiile de plată nu poartă semnătura pârâtului. De asemenea față de acest pârât expertiza arată că a impus livrarea de marfă către alte societăți controlate tot de el fără a achita contravaloarea însă trebuie observat o astfel de motivare în fapt nu a fost relevată prin cererea introductivă, ceea ce ar însemna ca tribunalul să hotărască asupra unui lucru care nu a fost cerut. În schimb, folosirea sumelor și creditelor societății în interes personal prin înregistrări contabile neconforme este învederată expres în cererea introductivă, este adevărat cu o anume imprecizie asupra manierei efective folosită în acest scop dar care a fost lămurită prin probele administrate și relevate mai sus.
Asupra pârâtei nici creditoarea și nici probele administrate nu au relevat vreo faptă personală de natura celor prevăzute de art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Potrivit acestui text de lege tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societății pe acțiuni sau al societății cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea societății în această situație, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau în cel al unei alte societăți;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea societății;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul societății sau au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Așa fiind, în temeiul art. 124 alin. lit. a din Legea nr. 64/1995 (text preluat ca atare și de art. 138 din Legea nr. 85/2006) tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pe pârâtul la plata sumei de 550.000 lei RON (5.500.000.000lei ROL) și pe pârâtul la plata sumei de 11.000 lei RON (110.000.000 lei ROL) către societatea debitoare cu titlu de cotă parte din pasiv și, de asemenea, la cererea reclamantei, să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra averii acestora.
Față de pârâții și cererea a fost respinsă.
Și această hotărâre a fost recurată de către pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.3041Cod pr.civilă, în sensul că:
- hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art.260 alin.1 Cod pr.civilă, în sensul că pronunțarea nu se poate amâna decât pentru un singur termen ce nu poate depăși 7 zile, în cauză, acordându-se două termene, deși, notele de ședință depuse de recurenții-pârâți nu au fost analizate de către instanța de fond, dovadă lipsa lor din considerentele sentinței;
- hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art.315 Cod pr.civilă, în sensul că li s-a înrăutățit situația existentă înaintea exercitării căii de atac, prin aceea că răspunderea a fost antrenată doar pentru doi dintre cei patru pârâți și pentru o sumă mult mai mare instanța de fond nu a lămurit cererea reclamantei, deși, i-a pus în vedere să facă precizările dispuse de către instanța de control, dimpotrivă, solicitarea lichidatorului să depisteze alte cauze ce nu se regăsesc în cererea inițială, a rămas nemodificată și informă.
În schimb, aceasta suplinește lipsurile cererii, obligându-i pe pârâți la plata unor sume de bani pentru altă faptă, ce nu a fost pusă în discuție, ceea ce impune desființarea sentinței, sub acest aspect.
- în mod greșit, în hotărâre se face referire la expertiza, care nu a fost discutată în contradictoriu;
- nu s-a pronunțat pe excepția tardivității acțiunii, temeiul termenului de prescripție fiind de 3 ani, conform art.3 decizia nr.167/1958, având în vedere că Legea nr.85/2006 nu are o asemenea prevedere.
- nici cererea de instituire a sechestrului asigurator nu este legală.
Prin urmare, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței.
În susținere, s-a uzat de proba cu înscrisuri, potrivit art.305 Cod pr.civilă (16-32).
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, prima critică este apreciată ca nefondată, întrucât textul menționat (art.260 alin.1 Cod pr.civilă) nu se înscrie printre motivele de casare sau modificare a hotărârii atacate, ci se referă la timpul afectat pronunțării hotărârii. Faptul că s-a acordat o nouă amânare, a fost determinat de solicitarea recurenților-pârâți de a depune concluzii scrise, în susținerea apărării lor.
Însă, critica vizând nerespectarea îndrumărilor date prin decizia de casare (nr.508/R-C/30.06.2006) de către instanța de control, este justificată.
Așa cum se constată, din conținutul acesteia reiese mențiunea expresă că, după asigurarea dreptului la un proces echitabil, în condiții de contrarietate și apărare corespunzătoare, instanța de fond era ținută să administreze probe utile sub aspectul clarificării situației de fapt din cauză, în sensul determinării vinovăției pârâților, pentru încadrarea pretinselor lor fapte în dispozițiile lit.c, d și f din art.138 al Legii nr.85/2006.
Or, așa cum se observă din considerentele sentinței atacate, judecătorul fondului, fără a da vreo explicație în ceea ce privește omisiunea de a trata faptele enumerate anterior, analizează și reține în sarcina pârâților o altă faptă, respectiv cea prevăzută de art.138 lit.a) din lege, faptă ce nu a făcut, însă, obiectul primei judecăți și nici al căii de atac, după cum nici în rejudecare. Deși, s-a formulat cerere precizatoare de către creditoare (27, dosar nr-) nu se invocă, printre faptele pretins a fi fost comise de recurenții-pârâți, cea prevăzută la lit.a) a acestui articol, reținută drept temei al angajării răspunderii în cauza de față.
Prin urmare, susținerea recurenților-pârâți în ceea ce privește incidența dispozițiilor art.315 Cod pr.civilă, se dovedește îndreptățită, urmând ca, la rejudecare, instanța de fond să soluționeze litigiul, în limitele învestirii sale, conform statuării instanței de control.
De asemenea, vor fi luate în considerare și analizate înscrisurile depuse de recurenții-pârâți, în temeiul art.305 Cod pr.civilă, precum și celelalte aspecte invocate în calea de atac.
Față de cele ce preced, curtea, în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță - judecător sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, domiciliat în Râmnicu V, str.G-ral -.A,.24, jud.V și, domiciliat în comuna, jud.V, împotriva sentinței nr.1395 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimați-pârâți fiind, domiciliat în Râmnicu V,-,.1, jud.V și, domiciliată în B, șos.-, nr.17-19, Bl.30,.2,.3,.34, intimată-reclamanta BCR-SUCURSALA și intimată-debitoare prin lichidator SC SRL Rm.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
30.04.2009
Red.IB
EM/4 ex.
Jud.sindic.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
