Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 444/
Ședința publică din data de 26 mai 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de administratorul împotriva sentinței civile nr. 877/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoare intimată - SRL prin lichidator, creditorii intimați - SRL, DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR T, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, - SRL, - SRL, - SA, - D & S SRL, - SRL, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul recurentului depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare, în vederea administrării de probe, fără cheltuieli de judecată. Solicită să se țină cont de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța nefiind ținută de motivele de recurs. Consideră că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între neținerea contabilității și ajungerea societății în stare de insolvență,
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 877/21.11.2007 pronunțată de dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, ; a dispus obligarea administratorului în favoarea creditorilor cuprinși în tabelul de creanțe a sumei de 397.626,18 lei reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executare dispozițiile art. 142 din Legea 85/2006; a închis procedura insolvenței fata de debitoarea - SRL și radierea acestei debitoare din evidentele T; a dispus notificarea prezentei sentințe debitoarei, administratorului creditoarelor, Administrația Finanțelor Publice T, - SA, - SRL, - SRL, DIRECȚIA SANITARĂ VETEINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR T, - SRL, - SRL, - SRL, - SRL, DGFP T, precum și Oficiului Registrului Comerțului T pentru efectuarea mențiunii de radiere și a descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități lichidatorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 2180/11.07.2006 pronunțată în dosarul -, la cererea creditoarei - SRL, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea - SRL, fiind numit ca administrator judiciar - (ulterior ).
Pentru administrarea procedurii s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș dosarul -, iar administratorul judiciar, în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii în ziarul "Adevărul" din 29.07.2006. De asemenea, a notificat administratorul debitoarei cu mențiunea de a preda actele și informațiile prevăzute de art. 28 din legea nr. 85/.2006.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. 2 lit. c) din Legea 85/2006, administratorul judiciar a propus intrarea în faliment, în procedură simplificată a debitoarei, iar judecătorul sindic, prin încheierea din 09.11.2006 a aprobat raportul lichidatorului, a dispus intrarea debitoarei în faliment, dizolvarea și ridicarea dreptului său de administrare.
În același timp, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, în care figurează un număr de 9 creditori, cu un cuantum total al creanțelor admise de 397.626,18 RON și a continuat demersurile pentru a intra în posesia actelor și documentelor contabile ale debitoarei.
În urma plângerii penale formulate, administratorul debitoarei, a predat lichidatorului, conform procesului-verbal de predare primire din 12.01.2007, bilanțul din data de 30.06.2005, insuficient pentru a stabili situația financiar contabilă a debitoarei și patrimoniul acesteia la data deschiderii procedurii și arătat că nefiindu-i puse la dispoziție toate documentele solicitate, nu are posibilitatea de identifica împrejurările și cauzele insolvenței insolvenței, astfel încât a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului, în baza art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timișa constatat că, deși notificat de către lichidator în repetate rânduri cu mențiunea să depună actele contabile ale societății, pârâtul - fost administrator al societății debitoare - nu s-a conformat acestei obligații, nici chiar în urma plângerii penale, formulate conform art. 147 din legea insolvenței împotriva sa.
S-a apreciat că răspunderea instituită de art. 138 din Legea 85/2006 este una civilă delictuală, în cadrul căreia operează două reguli, una fiind faptul că intervine și pentru cea mai ușoară culpă, iar cealaltă că obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției, deci cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului, nu de gradul de vinovăție.
În cauză s-a reținut de către instanța de fond că pârâtul a predat lichidatorului un singur bilanț contabil, insuficient pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor insolvenței, iar din refuzul predării tuturor documentelor prevăzut de art. 28 din Legea rezultă că acesta și-a încălcat obligația legală de a întocmi evidența contabilă a societății comerciale, cu consecința imposibilității urmăririi activității acesteia, iar prin imposibilitatea supravegherii contabile a relațiilor comerciale, a datoriilor către bugetul statului, s-a ajuns la debitele din litigiu și la starea de insolvență a societății.
În plus, s-a apreciat că în lipsa evidenței contabile nu se poate constata modul în care s-a desfășurat activitatea comerciantului - persoană juridică, dacă acesta a obținut profit sau nu, dacă a utilizat acest profit corespunzător sau el a fost însușit de asociații societății, că legiuitorul a stabilit răspunderea patrimonială a persoanelor care au administrat societatea pentru situația în care aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii.
De asemenea, s-a mai reținut de către prima instanță că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperii cheltuielilor administrative, instanța constatând că în cauza sunt incidente dispozițiile art.131 din Legea 85/2006, motiv pentru care judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii declanșate fata de debitoare, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs fostul administrator al societății debitoare, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul modificării cuantumului sumei ce urmează să o achite creditoarei.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru că - SRL figurează în evidențele societății doar cu suma de 68.000 lei, pârâtul fiind obligat să plătească în plus suma de 74.000 lei, considerând că o expertiză ar lămuri acest aspect.
Creditoarea intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței recurate, în sensul atragerii răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, pentru suma de 45.193 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, arătând că a depus cerere de declarare a creanței în dosarul de faliment nr. - privind pe - SRL, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă de 45.193 lei, calculată până la data de 11.07.2006, când s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare. Arată că din raportul lichidatorului rezultă că administratorul social nu a depus actele contabile solicitate de lichidator, astfel că față de acesta s-a formulat plângerea penală nr. 787/17.11.2006, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T consideră că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat cu privire la atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului pentru nepredarea documentelor contabile ale debitoarei, conform art. 28 din legea 85/2006. Arată că administratorul a predat doar bilanțul contabil la data de 30.06.2005, act insuficient pentru a stabili cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei. Astfel, consideră că prezumțiile pot opera în cauză, că raportul de cauzalitate rezultă din faptul predării doar a unei părți din actele contabile, fără a se putea urmări activitatea contabilă și relațiile comerciale ale debitoarei.
Debitoarea intimată - SRL prin lichidator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că procedura insolvenței debitoarea s-a făcut la cererea creditoarei - SRL, pentru o creanță în sumă de 142.578,56 lei. Arată că a făcut toate demersurile pentru notificarea debitorului să depună documentele financiar contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, ceea ce ar fi permis descoperirea unor eventuale diferențe între cuantumul creanțelor declarate și cel cu care figurau în evidențele contabile ale societății.
Lichidatorul a mai arătat că administratorul debitoarei, deși a luat la cunoștință cu privire la notificare, nu a dat curs solicitărilor sale, motiv pentru care în temeiul art. 147 din Legea 85/2006, lichidatorul a formulat plângere penală, fiind realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. a din Legea 85/2006.
Creditoarea intimată - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că susținerile recurentului sunt neîntemeiate, că suma cu care s-a înscris ca și creanță în tabelul definitiv consolidat este de 142.578,28 lei, din care J sunt penalitățile de întârziere, iar restul debitul principal. Arată că recurentul putea contesta la fond cuantumul creanței și să aducă dovezi în acest sens, apreciind că acesta a dovedit rea-credință.
Prin concluziile scrise formulate, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe, considerând că nu există probe în sensul atragerii răspunderii sale patrimoniale, instanța de fond făcând o simplă constatare că acesta și-a încălcat obligația legală de a întocmi evidența contabilă a societății comerciale, cu consecința imposibilității urmăririi acesteia.
Se consideră de către recurent că din analiza art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 rezultă că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între faptul că nu fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea și producerea stării de insolvență a societății. Astfel, apreciază că se impune completarea probatoriului de către instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, raportat la susținerile recurentului și la întâmpinările depuse la dosar, Curtea constată și reține că recursul de față este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea insolvenței nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 998-999 cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței nr. 85/2006, respectiv neținerea contabilității (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă (neținerea contabilității) a administratorului.
Intimatele susțin aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 republicată, deoarece administratorul nu a mai îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea înregistrărilor contabile conform cerințelor legii și a omis să întocmească situațiile financiare anuale. În lipsa acestora lichidatorul nu putea să aibă o imagine de ansamblu asupra activității societății, nu a putut inventaria bunurile și întocmi lista creditorilor.
Aceste susțineri sunt nefondate.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991 republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, așa cum s-a arătat anterior.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Pe considerentul că răspunderea civilă a administratorului este o răspundere delictuală, se apreciază că exonerarea de răspundere este circumscrisă și la fapta unui terț pentru care administratorul nu este ținut a răspunde, astfel că, nefiind dovedită culpa administratorului, nu se poate atrage nici răspunderea sa, în conformitate cu art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se a admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 877/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, se va modifica sentința recurată și se va respinge cererea de antrenare a răspunderii pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 877/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința recurată și respinge cererea de antrenare a răspunderii pârâtului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2008.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Aflată în concediu de odihnă,
Semnează Președinte Secție,
GREFIER,
Red./23.06.2008
Tehn./23.06.2008/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
