Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 444/ DOSAR nr-
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 551/Sind din 12 iunie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 9 octombrie 2008 și 16 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, în cadrul procedurii insolvenței debitoarei Radio Special, astfel cum a fost completată, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a chemat în judecată pe pârâții și, în calitate de administratori social al debitoarei, solicitând atragerea răspunderii lor, în baza art. 138 din Legea nr. 85/2008, pentru întreg pasivul debitoarei.
Judecătorul-sindic, prin sentința civilă nr.551/Sind/12.06.2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a admis acțiunea formulată se reclamantă în contradictoriu cu acest pârât, pe care l-a obligat să răspundă cu bunurile proprii pentru întreg pasivul debitoarei Radio Special, în vederea acoperirii sumei de 1.104,69 USD, dar nu mai puțin de valoarea nominală de 3.623,16 lei, reprezentând creanța nerecuperată de reclamantă.
La pronunțarea acestei hotărâri, judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Pârâtul a fost numit administrator al RADIO SPECIAL la constituirea societății, respectiv în anul 1998, conform istoricului firmei eliberat de cu nr. 51786/12.09.2006.
La 22.12.1998 pârâtul înregistrează la societatea debitoare, sub nr. 14, demisia sa, menționând că aceasta este irevocabilă.
La 11.02.1999, cu act nr. 5585 s-a depus la. cererea de demisie a administratorului, înregistrată la societate sub nr. 14/22.12.1998, acesta fiind momentul în care încetarea mandatului administratorului a devenit opozabil terților, potrivit art. 5 (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Prin actul adițional la actul constitutiv al Radio Special autentificat de sun nr. 9554/22.09.1999 a fost numit administrator unic pârâtul. Actul adițional sus arătat nu a fost menționat în registrul comerțului însă a devenit opozabil asociaților societății de la momentul semnării lui pentru că art. 138 (1) din Legea nr. 85/2006 nu distinge între administratorii de fapt și administratorii de drept. Mai mult potrivit art. 148 (6) din Legea nr. 31/1990 administratorii în funcțiune sunt solidar responsabili cu predecesorii lor imediați dacă având cunoștință de neregulile săvârșite nu le denunță cenzorilor, aspect menționat și de Curtea de APEL BRAȘOV cu ocazia soluționării recursului.
Din raportul final al lichidatorului societății debitoare depus în dosarul de insolvență al firmei la termenul din 13.04.2006 rezultă că analiza situației economico-financiare a acestei societăți s-a efectuat pe baza bilanțurilor la 31.12.2000, 31.12.2001, 31.12.2002 și balanța de verificare la 30.11.2003 iar raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetare de plăți relevă faptul că profiturile realizate în anii 2001, 2002 au fost repartizate pentru acoperirea pierderilor înregistrate în anii precedenți și anume 88.070 mii lei în 1998, 184.161 mii lei în anul 1999 și 66.017 mii lei în anul 2000, menționându-se și existența unui avans de 95.367.678 lei plătit fără facturi, acestea fiind înregistrate în luna decembrie 2003.
Nu este lipsit de relevanță aspectul menționat de reclamantă în acțiune și anume faptul că a preluat, prin cesiune, creanțele bugetare restante existente în evidențele contabile ale la data de 30.06.2003, protocolul având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidențele contabile ale B fiind încheiat sub nr. 27/25.02.2004 deci după depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B la 27.10.2003.
Potrivit răspunsurilor la interogatoriul luat din oficiu pârâtului, de instanța inițial investită, rezultă că până la data de 10.11.1998 societatea debitoare nu deținea active în patrimoniu iar datoriile acesteia au fost acumulate ulterior perioadei în care acesta a fost administrator
De altfel analiza sumară a evidențelor creanțelor bugetare depuse în dosarul de insolvență de către principalii creditori evidențiază doar creanțe ulterioare anului 1999.
Coroborând probele mai sus-menționate cu proba cu interogatoriul pârâtului, administrată cu ocazia rejudecării și față de care, în baza art. 225 Cod procedură civilă se constată că nu au rezultat motive temeinice pentru care pârâtul nu s-a prezentat la administrarea acestei probe, instanța socotind această împrejurare ca o mărturisire deplină, a tras următoarele concluzii legate de calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți:
- pârâtul nu are legitimare procesuală pasivă;
- pârâtul deținea funcția de administrator de fapt la data deschiderii procedurii insolvenței Radio Special, mandatul său de administrator încetând cu ocazia aprobării planului de reorganizare ( fila 105-109, dosar nr. 395/F/2003).
În raport de bilanțurile contabile ale societății debitoare și față de data acumulării datoriilor societății debitoare nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare pentru că apariția stării de insolvență este contemporană și aferentă perioadei de timp în care pârâtul a exercitat mandatul de administrator al Radio Special
Pe fond s-a reținut că pârâtul a avut calitatea de administrator de fapt al Radio Special de la data numirii sale 22.09.1999 și până la încetarea mandatului său conform celor menționate în planul de reorganizare al societății. Nu au fost reținute apărările sale legate de lipsa acordului, nedepunerea la registrul comerțului a specimenului de semnătură și declarației de onorabilitate, acestea fiind aspecte pur formale.
Chiar și în condițiile acceptării apărărilor pârâtului se constată existența săvârșirii faptei prevăzută de art. 138 (1) lit. f din Legea nr. 85/2006 printr-un șir de omisiuni (inacțiuni) printre care și cele folosite în apărare, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor insolvenței și anexele lui atestând administrarea de fapt exercitată de pârâtul ( "a depus la sediul administratorului judiciar documentele contabile prevăzute la art. 26 alin. 1").
În concluzie, s-a reținut în sarcina pârâtului fapta prevăzută de art. 138 (1) lit. f din Legea nr. 85/2006 constând în aceea că prin neplata creanțelor bugetare la scadență acestea au acumulat accesorii ce au creat decalajul între lichiditatea creanțelor și exigibilitatea datoriilor. În același context balanța de verificare la 30.11.2003 relevă și avansurile spre decontare nejustificate de 100.375.100 lei, conform raportului administratorului judiciar, arătat anterior.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
Recurentul critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 3041, Cod procedură civilă.
Sub aspectul nelegalității, recurentul reiterează excepția prescripției acțiunii, invocată și la soluționarea în fond a cauzei. Se susține în acest sens că termenul de prescripție a acțiunii, de trei ani, stabilit de art. 1 din Decret 167/1958 și art. 139 din Legea nr. 85/2006 a început să curgă în anul 2003, data preluării creanțelor de către creditoarea
Se mai susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii referitor la condițiile răspunderii solidare, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Astfel, instanța a reținut, mai întâi, că cea mai mare parte a datoriilor și pierderilor societății a fost înregistrată în perioada în care administrator a fost pârâtul, pentru ca mai apoi să revină asupra acestui punct de vedere, arătând că, față de data acumulării datoriilor nu sunt întrunite condițiile răspunderii solidare a administratorilor, singurul răspunzător fiind recurentul.
Recurentul mai susține că nu are niciun fel de legătură cu societatea debitoare, avându-se în vedere că:
- nu a fost niciodată citat în cadrul procedurii;
- nu și-a dat niciodată acordul pentru a fi administrator;
- nu a depus specimenul de semnătură la registrul comerțului;
- nu a prezentat la Registrul Comerțului declarație de onorabilitate;
- nu a semnat nici un document contabil;
- numirea sa a fost abuzivă și fără acordul său.
Intimata reclamantă și intimatul pârât au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Referitor la excepția prescripție extinctive se reține că, potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006 acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Data de la care creditoarea a fost în măsură să cunoască persoana vinovată de apariția stării de insolvență este cea a depunerii la dosar de către administratorul judiciar a raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți și nu cea a preluării creanței de către creditoare, astfel cum în mod eronat susține recurentul.
Raportul administratorului judiciar fiind depus la dosar la data de 26 februarie 2004, aceasta este data la care începe să curgă termenul de trei ani prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006. În acest mod, termenul de prescripție s-a împlinit la 26 februarie 2007, după data introducerii la Tribunalul Brașova acțiunii, 22.05.2006.
Se constată deci, că excepția prescripție extinctive este nefondată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent, se reține că din dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 rezultă că au calitate procesuală pasivă în acțiunile în răspundere reglementate acest text de lege toate persoanele care au avut atribuții legate de conducerea sau supravegherea societății, neavând relevanță înscrierea în registrul comerțului a calității lor.
Recurentul a fost numit în funcția de administrator al societății debitoare, după demisia intimatului, prin act adițional la actul constitutiv. Susținerea sa că nu are nicio legătură cu această societate este infirmată de deținerea actelor contabile ale societății. Dacă nu și-ar fi dat acordul cu privire la numirea sa ca administrator, recurentul nu s-ar fi aflat în posesia acestor documente.
Referitor la temeinicia acțiunii, se reține că răspunderea patrimonială întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 pateu fi antrenată numai pentru cauzarea stării de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate expres și limitativ la punctele a - De aceea, reclamantul într-o astfel de acțiune trebuie să dovedească săvârșirea cu vinovăție de către pârât a cel puțin uneia dintre faptele indicate în art. 138 și raportul de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciul provocat societății, constând în ajungerea acesteia în stare de insolvență.
În speță, soluția primei instanțe s-a bazat pe dispozițiile art. 225 Cod de procedură civilă, care permit judecătorului să considere neprezentarea la interogatoriu ca o mărturisire deplină sau un început de dovadă în folosul părții potrivnice și pe raportul administratorului judiciar privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți. Din acest raport rezultă că principalele cauze care au condus debitoarea la starea de insolvență au fost, pe de o parte, creșterea datoriilor la bugetul de stat prin acumularea de penalități și majorări de întârziere și decapitalizarea societății prin neîncasarea datoriilor scadente.
Judecătorul-sindic a apreciat că neplata creanțelor bugetare la termen se încadrează în dispozițiile art. 138 alin.1 lit. f din Legea nr. 85/2005, respectiv folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii de plăți.
Din conținutul acestui articol rezultă însă că fapta prevăzută de acest text de lege poate avea numai un caracter comisiv, constând în operațiuni prin care societatea obține sume de bani tocmai pentru plata datoriilor scadente. unei datorii în termen de 30 de zile de la scadență prezumă intrarea debitorului în insolvență, astfel că aceasta nu poate constitui un mijloc de procurare de fonduri pentru întârzierea încetării de plăți.
S-a mai reținut în sentință că la 30.11.2003 relevă avansuri spre decontare nejustificate, în valoare de 100.375.100 lei. Nu s-a observat însă că în același raport al administratorului judiciar se arată că avansul plătit fără facturi a fost justificat ulterior, prin înregistrarea facturilor în luna decembrie 2003.
Este de remarcat și că în raportul final al lichidatorului judiciar se precizează că nu s-au identificat elemente care să ducă la concluzia că în speță sunt aplicabile prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995 (actualul art. 138 din Legea nr. 85/2006) privind atragerea răspunderii materiale a administratorilor.
De asemenea, nu s-au produs alte probe din care să rezulte săvârșirea de către pârâtul recurent a vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste considerente, se constată că acțiunea este neîntemeiată, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 2 raportat la art. 3041Cod procedură civilă urmează a se admite recursul și a se modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 551/Sind/12.06.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /12.11.2008
Dact:.C/12.11.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Gabriela Comșa, Gabriel Ștefăniță
