Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 196/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.449
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și intimata - debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.678/28.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatele personal și personal, legitimată cu CI seria - -/27.03.2002/poliția Mun. U, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa de procedură cu intimata debitoare și cu intimatul - pârât, faptul că intimatele și au depus la dosar întâmpinări.
Curtea constată că față de obiectul cauzei și disp.art. 7 din Lg.86/2006, nu este necesar citarea intimatei debitoare și față de faptul că intimatul-pârât nu și-a indicat domiciliul actual, face aplicarea disp.art.98 civ. apreciind procedura completă cu acesta și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatele personal, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 678 F/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr- s-a dispus respingerea cererii formulate de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( AVAS) prin care aceasta solicita obligarea pârâților, și, la plata pasivului debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut în esență că cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 este neîntemeiată deoarece susținerile ecesteia nu cuprind și împrejurările concrete care conduc la concluzia că anumite activități sau inactivități ale pârâților configurează faptele enumerate de reclamantă și care se regăsesc în textele de lege pe care aceasta și-a întemeiat cererea. Tribunalul mai reține că, exceptând invocarea neplății contribuțiilor debitoarei la Fondul Național Unic al Asigurărilor de Sănătate, cu scopul continuării activității, afirmațiile reclamantei au un aspect de largă generalitate, întreaga acțiunie consituind o analiză a textelor legale pe care reprezentantul comitetului creditorilor, AVAS B, le consideră aplicabile în cauză, fără a descrie fapte care să prezinte suportul concret al celor imputate. Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr 85/2006, este răspunderea personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a dovedit ajungerea la starea de insolvență. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este aceea a unei răspunderi speciale care prezintă multe dintre caracteristicile răspunderii delictuale. Pentru a fi angajată răspunderea trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art. 998-999 din civil ( fapta ilicită, prejudiciu, culpa, legătura de cauzalitate). În aceste condiții, reținând din actele dosarului că pârâții, și nu au mai desgășurat activitate la societate din anul 1999, Tribunalul a considerat că aceștia nu au nici o culpă pentru aducerea societății în stare de insolvență. Din nici una din probele4 administrate nu rezultă că pârâții nu au ținut o contabilitate conformă cu legea, au folosit bunurile asociației în interes propriu sau au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București.
În motivarea recursului se arată, în esență că sentința recurată este criticabilă, deoarece fosta conducere a debitoarei este răspunzătoare pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor care revin cu privire la reprezentarea și buna gestionare a societății potrivit prevederilor generale cuprinse în ar. 72 și art. 73 din Legea nr. 31/1990, iar în cazul în care sunt mai mulți administratori, aceasta este solidară. De asemenea, susține recurenta, lichidatorul judiciar a specificat înb raportul din 19.09.2008, că a fost notificat consiliul de administrație al societății cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, iar fosta conducere era obligată să depună la dosarul cauzei actele și documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Din ultimul bilanț contabil, se susține, rezultă că societatea a declarat pierdere raportată la suma de 4.893 lei, venituri și cheltuieli zero atât pentru anul 2005 cât și pentru anul 2004. Conform balanței contabile la data de 30.06.2005, societatea avea în patrimoniu construcții, utilaje și instalații în sumă de 100.935 lei, iar lichidatorul subliniază că aceste bunuri nu mai există în realitate, fiind executate de Casa Județeană de Pensii I conform procesului de adjudecare nr. 16756/2003.
Tot lichidatorul judiviar reține că administratorii nu s-au preocupat de recuperarea debitelor societății.
În temeiul art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, recurenta con sideră că fosta conducere a debitoarei s-a folosit de bunurile societății în folosul propriu.
În ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. c) din aceeași lege, recurenta susține că întrucât debitoarea era obligată să solicite ea însăși deschiderea procedurii insolvenței dacă aceasta se afla în încetare de plăți, prin organele sale de conducere, ceea ce nmu s-a întâmplat, rezultă șpi incidența acestui text de lege.
Referitor la art. 138 lit. f) din lege, recurenta arată că prin neplata la termen a impozitelor, taxelor și datoriei către și folosirea sumelor pentru susținerea activității curente a societății, administratorii se fac vinovați de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri persoanei juridice în scopul întârzierii încetării de plăți.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a probelor administrate în cauză, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din pr. civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că recurenta invocă expres dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, c), d) și f) din Legea nr. 85/2006, dar din motivele de recurs așa cum reținea și Tribunalul, aceste texte de lege nu au o susținere concretă în probatoriul administrat în cauză și nici nu se arată care ar fi legătura de cauzalitate între aceste fapte și starea de insolvență.
În al doilea rând, se mai observă că recurenta AVAS nu invocă critici de nelegalitate propriu-zise la sentința recurată, ci reproduce aproape identic susținerile sale din cererea de atragere a răspunderii, ca și când instanța de recurs ar putea rejudeca cererea acesteia, fără a ține seama de limitele învestirii instanței de recurs, care privesc aplicarea legii de către prima instanță, iar nu cererea de chemare în judecată ( conform art. 316 din pr. civ. rap. la art. 295 alin. 1 din pr. civ. cu referire la art. 304 alin. 1 și la art. 3041din pr. civ.
În ce privește aplicabilitatea art. 138 alin. 1 lit. a) din lege, Curtea reține că soluția Tribunalului este legală și temeinică, deoarece, într-adevăr, recurenta-creditoare nu a făcut nici o dovadă că pârâții". au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane."Simpla împrejurare învederată de recurentă în sensul că la un moment dat în balanța contabilă a societății figurau anumite bunuri, iar ulterior, în urma verificărilor efectuate de lichidatorul judiciar, aceste bunuri nu mai existau, nu este de natură a conduce la aplicarea răspunderii speciale prevăzute de textul evocat. Mai întîi, trebuie precizat că nu s-a făcut dovada modului cum au fost " folosite" aceste bunuri de către pârâți. De asemenea, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între dispariția acestor bunuri și starea de insolvență și, mai mult, nu s-a arătat care a fost interesul personal urmărit de pârâți.
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.",Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
Recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de pârâți ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă, aspectul invocat de recurentă privind neînregistrarea în evidența contabilă unor operațiuni efectuate de societate nu rezultă a fi fost cauza insolvenței.
Referitor la incidența art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, de asemenea, Curtea constată că, așa cum corect a reținut și Tribunalul, nu s-a făcut dovada". continuării unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți."
Nu s-a susținut și nu s-a dovedit care ar fi fost momentul care atestă caracterul vădit al încetării de plăți și, ulterior acestuia, activitatea păgubitoare de continuare din partea unuia sau altuia dintre pârâți.
În fine, cu privire la aplicabilitatea art. 138 alin. 1 lit. f) din aceeași lege, de asemenea, recurenta nu arată care au fost mijloacele ruinătoare utilizate de pârâți, iar simpla nevirare a contribuțiilor la Fondul de sănătate nu are în nici un caz caracterul de" mijloc ruinător.",deoarece nu orice neplată a unei datorii poate fi încadrată în această categorie.
Curtea mai reține ca și Tribunalul, că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din Legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. a), c) și d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privescrăspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990)față de creditorii societății,condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
Mai mult, susținerile recurentei, deși sunt riguros exacte din punct de vedere teoretic, acestea nu își găsesc justificarea și aplicarea în cauza de față, mai ales că recurenta nu a arătat și nu a dovedit faptele concrete care s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 138 și ar fi cauzat starea de insolvență.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și intimata - debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.678/28.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2/14.04.2009
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător sindic
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
