Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.45/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.645/ Sind din 20 septembrie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr.655/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentului pârât, a intimatelor reclamante Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Fiscală B, precum și a intimaților pârâți și.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 22 și 29 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr.545/sind/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr. 655/F/2005 al aceleiași instanțe au fost admise cererile reclamanților Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâții, și în consecință s-a dispus obligarea acestora din urmă la plata în solidar în contul de faliment al debitoarei Bas umei de 248.466,30 lei și a sumei de 45.790,24 USD în echivalentul în lei la cursul de schimb valutar publicat de la data de 29.11.2004.
A fost admisă cererea creditoarei Direcția Fiscală a Consiliului Local al Municipiului B și s-a dispus obligarea pârâților și la plata în solidar în contul de faliment al debitoarei a sumei de 366,89 lei.
S-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor din averea pârâților o dată cu înmânarea somației conform art.411 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a dispus că lichidatorul societății să depună la executorul judecătoresc cererea de executare silită a hotărârii pronunțate însoțită de tabelul definitiv consolidat al creanțelor declarate împotriva averii în dosarul nr. 607/F/ 2004 al Tribunalului Brașov.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - -, criticând-o pentru nelegalitate invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin Decizia cu nr.559/R/06.12.2007pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul declarat de către reclamanta și a modificat în parte sentința cu nr. 645/SIND/20.09.2007 a Tribunalului Brașov în sensul că a dispus obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 150.182,83 lei în loc de 45.790,24 USD (echivalentul în lei a acestei sume la cursul de schimb valutar publicat de la data de 29.11.2004).
Ulterior pronunțării deciziei susmenționate, respectiv la data de 22.10.2008 pârâtul a declarat recurs împotriva sentinței civile cu nr. 645/Sind/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a solicitat de către recurentul pârâtrepunerea întermenul de declarare a căii de ataca recursului, cu motivarea că nu a luat la cunoștință despre sentința atacatădecât în data de 17.10.2008când i s-a comunicat adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, adresă emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În susținerea cererii de repunere în termen, recurentul arată că domiciliază în Municipiul,-.
În susținerea recursului pârâtul motivează că sentința atacată este netemeinică întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a ținut contabilitatea societății - aflata în faliment - în conformitate cu legea, deoarece firma a avut un contabil angajat care nu a fost audiat de către judecătorul cauzei.
Susține recurentul că nu a efectuat activități de administrare a societății susmenționate, că din eroare atunci când acesta a plecat din firmă nu a făcut demersurile necesare pentru a fi descărcat de funcția de administrator și că nu și-a asumat nicio obligație față de societate și față de terți.
S-a solicitat de către recurent casarea sentinței atacate - cu trimiterea cauzei spre rejudecare - în vederea administrării de noi probe printre care și interogatoriul contabilei societății.
Prin cererea de recurs recurentul pârât a solicitat și suspendarea executării sentinței civile atacate până la soluționarea cauzei, cerere la care însă recurentul pârât a renunțat ulterior ( încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 11.12.2008.)
În drept au fost invocate dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, ale art. 299-304 indice 1 din același Cod.
În cauză intimata reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare, invocândexcepția tardivității introduceriirecursuluideclarat de către pârâtul, cu motivarea ca hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentului în data de 28.05.2008 iar calea de atac a fost promovată în data de 22.10.2008.
Arată intimata reclamantă că procedura de citare cu recurentul pârât a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale și că în conformitate cu mențiunile existente la Oficiul Registrului Comerțului la data când creditoarea Baf ormulat cererea de chemare în judecată domiciliul fostului administrator (recurent) era situat în Municipiul,-.
Mai susține intimata că recurentul nu a adus la cunoștință Oficiului Registrului Comerțului vreo modificare în ceea ce privește domiciliul său, astfel încât schimbarea adresei nu este opozabilă terților.
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea recursului declarat iar în ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii atacate a solicitat obligarea recurentului la plata unei cauțiuni în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursul cât și cererea de repunere în termen au fost legal timbrate.
Analizând cu prioritateexcepția de tardivitate, în interdependență cu cererea de repunere în termenul de declarare a aceleiași căi de atac formulata de către recurentul pârât, Curtea constată următoarele:
În fața primei instanțe - prin cererea de chemare în judecată - creditoarea reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai ndicat domiciliul pârâtului ca fiind situat în Municipiul,-.
Mențiunea aceluiași domiciliu există înscrisă și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov. (acte filele 12,13 dosar Tribunal).
Citat fiind la domiciliul susmenționat, pârâtul (recurent) s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 09.01.2006 și a declarat că nu mai locuiește la adresa din Mun. - ci în același municipiu dar pe strada-. (act fila 9 dosar fond).
Pârâtul a înțeles să aducă deci la cunoștința instanței schimbarea sa de domiciliu, în conformitate cu dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă.
Ulterior, instanța de fond nu a mai dispus citarea acestuia, pârâtul având termen în cunoștință, însă - contrar dispozițiilor textului art.98 Cod procedură civilă, cu raportare la dispozițiile art. 90 alin.1 din același cod - grefierul delegat la compartimentul comunicări al instanței a procedat la comunicarea hotărârii atacate - sentința civilă cu nr. 645/Sind/2007 - la domiciliul inițial al pârâtului, din Municipiul,- (proces verbal fila 57 dosar fond).
Întrucât sentința respectivă nu a fost niciodată comunicată pârâtului recurent,la domiciliul real al acestuia din urma, este evident că pârâtul recurent nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre existența și conținutul hotărârii, astfel pentru acesta termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă pentru exercitarea căii de atac a recursului (15 zile de la comunicare) nu a început să curgă.
Recurentul pârât nu se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, pentru a solicita repunerea în termen, întrucât momentul de început de la care acest termen putea fi calculat nu a existat.
Sentința de fond nefiind comunicată, se constată de către C că actul de procedură întocmit de către pârâtul recurent la data de 22.10.2008 (cererea de recurs) este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă cu trimitere la art. 284 alin.3 Cod procedură civilă, astfel încât atât excepția de tardivitate invocată de către intimata reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice B cât și cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de către recurentvor fi respinse.
Recurentul pârât se află în situația atacării cu recurs a unei hotărâri judecătorești devenităirevocabilăpentru celelalte părți din litigiu, dar care - pentru cele arătate anterior în considerentele prezentei decizii - nu și-a produs acest efect față de pârât prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul declarat este nefondat.
Deși susține că nu se află în culpă pentru producerea prejudiciului în patrimoniul societății B, și care a fost reținut în dispozitivul sentinței atacate, recurentul pârât nu a produs în fața primei instanțe nicio probă pertinentă, concludentă și utilă în sensul combaterii susținerilor reclamantei intimate Din actele dosarului rezultă doar că mandatul de administrator al recurentului în cadrul s-a exercitat pe o perioadă scurtă de timp (aprilie 2004 - ianuarie 2005 - acte filele 21-22 dosar Tribunal), și că recurentul pârât nu a întocmit acte de predare - primire a gestiunii societății nici în timpul în care a avut calitatea de administrator și nici la încetarea acestei funcții. ( încheierea din 15.05.2006, interogatoriu fila 76 dosar 684/F/2005 ).
Aceasta obligație îi revenea potrivit dispozițiilor art.73 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, coroborate cu dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991.
Din conținutul Raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar al societății B existent în dosarul de faliment se mai constată - așa cum corect a reținut și instanța de fond - că pârâtul recurent nu a predat actele contabile ale societății care să clarifice în concret activitatea debitoarei, existând discrepanțe între datele contabile apărute oficial pe site-ul Ministerului Finanțelor și datele rezultate din evidentele Direcției Fiscale. (act fila 188 dosar - ).
Nu poate fi reținută apărarea recurentului în sensul existenței răspunderii în persoana contabilului angajat al firmei, întrucât așa cum s-a arătat în considerentele prezentei decizii administratorul estesingurulținut a răspunde pentru "organizarea și conducerea contabilității" în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991. Răspunderea pârâtului recurent decurge așadar din lege - art. 10 susmenționat, art. 1540 cod civil - și este justificată prin calitatea acestuia de mandatar al societății în care și-a desfășurat activitatea.
Pe de alta parte, pârâtul recurent nu a solicitat în probațiune audierea persoanei însărcinate cu ținerea contabilității și chiar și în această situație exonerarea sa de răspundere nu este posibilă în lumina dispozițiilor art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiileart. 59alin. (1) sunt identificatepersoanecărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportatăde membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății,precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Așadar, în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că în speță este angajată răspunderea solidară a recurentului împreună cu ceilalți pârâți în temeiul dispozițiilor art.998 Cod Civil, și ale dispozițiilor art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, întrucât au fost dovedite în speță condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs societății - identificat în Raportul final întocmit de lichidator.
Față de cele arătate anterior, constatându-se că sentința civilă atacată este legală și temeinică Curtea va respinge recursul declarat, aceeași fiind soluția și în ceea ce privește excepția de tardivitate a declarării recursului invocată de către intimata creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B și cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de către recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate a declarării recursului invocată de către intimata creditoareDirecția Generală a Finanțelor Publice B;
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de către recurentul - pârât;
Respingeecursul declarat de către recurentul pârât împotriva sentinței civile cu nr.654/SIND/20.09.2007pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr.655/F/2005 al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 23.02.2009
Tehnored: /24.02.2009/ - 2 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Codruța Vodă, Carmen
