Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2344/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.452
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimații, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 și SC 2 SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4718/6.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar și intimata sector 4 prin consilier juridic care depune împuternicire la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin consilier juridic depune o copie a recursului semnat și ștampilat, învederând că nu poate rămâne în sală întrucât mai are și alte dosare la alte instanțe.
Curtea lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei nu se prezintă părțile.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4718/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii formulate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 împotriva pârâtului, prin care reclamantele solicitau instanței să dispună obligarea sa la suportarea pasivului debitoarei SC SRL, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că cererea creditoarei privind atragerea răspunderii administratorilor în condițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, este neîntemeiată deoarece în cererea lor, reclamantele se rezumă la invocarea doar a unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții. Faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate conform legii române nu este de natură să atragă răspunderea dacă nu s-a demonstrat și faptul că există un raport de cauzalitate între această stare de insolvență și omisiunea amintită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală deoarece în raport de susținerile sale din cererea de tragere a răspunderii pârâtului, erau îndeplinite condițiile art. 138 lit. d) din Lege anr. 85/2006. Recurenta reiterează aceleași susțineri generale de fond, fără a arăta în concret care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii, recursul fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și urm. din pr. civ.
Pentru considerentele arătate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond, admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041din pr. civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Cererea creditoarei privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 Motivarea acestei cereri este grefată pe singurele susțineri prin care aceasta arată că pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile ( fără să arate care anume documente contabile au fost ascunse de către pârât) și că acesta, având de îndeplinit un mandat tacit în temeiul art. 73 alin. 1 lit. c) și art. 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 1532-1533 din Codul civil, au și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea pe care acesta o reprezintă.
Creditoarea a susținut atât în fața Tribunalului cât și prin motivele de recurs că această faptă poate fi calificată drept o faptă ilicită de tipul celei reglementate de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 ).
rt. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 64/1995 reglementează posibilitatea ca membrii organelor de conducere să fie obligați să suporte o parte din pasivul societății,dacăau contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictiv, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.".
În raport de conținutul acestor dispoziții legale,Curtea apreciază că sentința Tribunalului este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
De altfel, Curtea reține în plus față de Tribunal, că pentru aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 64/1995 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile pârâtului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat de sector 4 împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 4718/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: pârâtul, creditoarea DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 și debitoarea SC SRL, prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată, azi, 16.03.2009 în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2.EX/16.04.2009
Sentința comercială nr. 4718/06.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud. sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
