Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr. 459R
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4440/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă lichidator judiciar al debitoarei, intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimatul-pârât și intimatele-creditoare, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1.
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-creditoare prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 25.02.2009 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței comerciale recurate.
Curtea, constatând că în cauză are calitate de intimată-reclamantă lichidator judiciar al debitoarei, dispune menționarea acesteia în citativ.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în raport de formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale de către lichidatorul judiciar al debitoarei și acordă cuvântul atât asupra acestei excepții, cât și pe fondul cererii de recurs.
Recurenta-creditoare Sector 1, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției, considerând că Sector 1 are calitate procesuală activă în recurs, având în vedere calitatea de creditor prejudiciat la fond. În ceea ce privește fondul cererii de recurs, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii întemeiată pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al societății debitoare.
Curtea, reține cauza în pronunțare atât asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, cât și pe fondul cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4440/24.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de lichidator judiciar al debitoarei, împotriva pârâtului și a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, radierea acesteia din evidența registrului comerțului, notificarea hotărârii organelor abilitate pentru efectuarea mențiunilor legale necesare, precum și plata onorariului lichidatorului și a cheltuielilor de procedură din fondul prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța soluția respingerii cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, instanța fondului a reținut în esență că, din formularea acestei norme legale rezultă fără echivoc că faptele reglementate nu pot fi săvârșite decât cu intenție, dovadă care nu a fost efectuată în cauză. A mai constatat judecătorul sindic că raportul lichidatorului judiciar, prin el însăși, nu are valoare probatorie suficientă pentru a antrena răspunderea patrimonială a pârâtului, iar în dosarul de faliment nu există un probatoriu care să confirme susținerile, deși sarcina probei conform prevederilor art.1169 cod civil revine celui ce face o afirmație în fața instanței.
Închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare a fost motivată de tribunal pe dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, din înscrisurile existente la dosar rezultând că debitoarea nu deține în patrimoniu bunuri care prin valorificare să permită acoperirea creanțelor.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1, criticile formulate vizând exclusiv respingerea cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului - fost administrator al societății debitoare, fiind întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și ale art.3041Cod de procedură civilă.
Recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invederând în esență următoarele critici:
-eronat instanța nu a avut în vedere faptul că administratorul și asociatul unic al debitoarei, nu a răspuns solicitărilor legale ale lichidatorului judiciar de a pune la dispoziție documentele contabile, lista bunurilor, activele imobilizate în valoare de 38.383 lei precum și disponibilul în casă și bănci în sumă de 72.512 lei, sumă care nu a fost identificată și nici nu s-a menționat unde se află;
-din datele bilanțiere se poate constata că societatea înregistra datorii certe, lichide și exigibile, în raport cu bugetul statului și alți creditori, iar administratorul societății a manifestat iresponsabilitate în conducerea societății și achitarea datoriilor;
-în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru antrenarea răspunderii reprezentantului societății debitoare: prejudiciul constă în faptul că, urmare insolvenței, creanța recurentei-creditor bugetar, în sumă de 60.976 lei rămâne neacoperită; nedepunerea actelor care să permită identificarea activelor și inexistența de bunuri în patrimoniu constituie faptele prevăzute de art.138 lit.e; vinovăția în cazul unor asemenea fapte, este caracterizată prin săvârșirea lor cu intenția de încălcare cu bună știință a normelor legale, având drept consecință, ca rezultat al deturnării sau ascunderii activelor, fraudarea legii și a creditorilor, existând și legătură de cauzalitate dintre fapta omisivă a administratorului, constând în ascunderea activului debitoarei, care a cauzat insolvența și păgubirea creditorilor.
A concluzionat recurenta că, în condițiile în care în patrimoniul debitoarei nu fost identificat de lichidatorul judiciar, nici un bun pentru a fi valorificat în cadrul procedurii, iar administratorul, a ignorat dispozițiile legale, nedepunând actele care să permită identificarea bunurilor, pentru a fi acoperite creanțele, pârâtul se face vinovat de fapta reglementată prin art.138 lit.
Recurenta a învederat totodată că își justifică interesul legitim în promovarea recursului, întrucât este prejudiciată prin nerecuperarea creanței proprii, trebuind a fi recunoscută legitimarea sa procesuală activă, în promovarea căii de atac, deoarece legea limitează numai formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale de către lichidator sau comitetul creditorilor, după caz, ceea ce înseamnă că orice creditor, rămas prejudiciat prin nerecuperarea creanțelor în timpul procedurii și în ultima fază, prin respingerea cererii întemeiată pe art.138, este îndreptățit să urmeze toate căile legale puse la dispoziție pentru a obține satisfacerea drepturilor.
A solicitat recurenta urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței comerciale recurată, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâtului.
La termenul de judecată din data de 24.03.2009, din oficiu, Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, excepție care urmează a fi admisă pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 ale Legii nr.85/2006, Curtea reține că, acțiunea pentru angajarea răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere ori a celorlalte persoane indicate, poate fi formulată de către administratorul/lichidatorul judiciar, numai aceștia fiind deci, titularii acțiunii în răspundere civilă.
Prin modificările aduse Legii nr.64/1995 prin Legea nr.85/2006, creditorii au fost înlăturați din calitatea de titulari direcți ai cererii, promovarea acțiunii pentru atragerea răspunderii, putând avea loc cel mult în subsidiar și indirect, prin comitetul creditorilor, cu respectarea condițiilor impuse prin alineatul 3 al articolului 138 din legea privind procedura insolvenței.
Prin formularea acestei acțiuni, administratorul sau lichidatorul judiciar nu devin mandatari ai creditorilor înscriși în tabelul obligațiilor, promovarea cererii de către practicianul în insolvență fiind făcută în interesul realizării scopului esențial al procedurii, reprezentat de acoperirea pasivului debitorului.
Tot astfel, prin inițierea cererii, nu poate avea loc o transmitere a calității procesuale către creditorii înscriși la masa credală, deși sunt primii interesați, aceștia neavând calitate procesuală nici măcar atunci când acțiunea este formulată de comitetul creditorilor.
Neavând calitatea procesuală de formulare a acțiunii întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, creditorii nu pot avea nici calitatea promovării căii de atac reglementată prin art.8 din aceeași lege, împotriva hotărârii pronunțată cu privire la cererea inițiată de către lichidator/administrator judiciar.
În prezenta cauză, Curtea constată că, titularul acțiunii întemeiată pe prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 a fost lichidatorul judiciar desemnat în cadrul procedurii, cerere judecată în contradictoriu cu pârâtul - fost administrator al societății debitoare, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 nefiind parte în cadrul acestei cereri.
Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că are legitimare procesuală activă, întrucât legiuitorul a limitat numai formularea cererii introductive exclusiv de către practicianul în insolvență, Curtea reținând că, dispozițiile legale care reglementează căile de atac și căile extraordinare de atac, înscrise în titlurile IV și V ale Codului d e procedură civilă, cu raportare la prevederile art.8 din Legea nr.85/2006, se referă la promovarea acestora numai de persoanele care au participat la judecarea pricinii, au avut calitate procesuală în timpul primei judecăți.
Constatând că, recurenta nu a avut calitatea procesuală activă de reclamantă în acțiunea care a format obiectul judecății fondului, o atare calitate revenind lichidatorului judiciar, singurul îndreptățit să declare recurs împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, Curtea, în temeiul prevederilor art.137 alin.1 pr.civ. va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, nemaifiind necesară cercetarea criticilor privind fondul pricinii.
În considerarea celor expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de creditoarea-recurentă Administrația Finanțelor Publice Sector 1, va fi respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4440/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă lichidator judiciar al debitoarei, intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimatul-pârât și intimatele-creditoare, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Alecsandrina Rădulescu, Mioara Badea
