Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.475
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în,-, - 2,. D,. 2,. 9, Județul I, cu reședința aleasă în B,-, la sediul Cabinetului, împotriva sentinței nr. 1020 din data de 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRLcu sediul în comuna, sat M, Județul B, cod de identificare fiscală nr.-, număr de ordine în registrul comerțului J-, lichidatorulSP & ASOCIAȚII,cu sediul în B, str. -,. 19 F,. 3, Județul B și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimata-debitoare SC SRL, intimatul-lichidator SP & ASOCIAȚII și intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin intermediul serviciului registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata-creditoare
Avocat pentru recurent depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, potrivit chitanței nr. - din 20.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului recurentului, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-pârât critică sentința instanței de fond, în sensul că în mod greșit s-a reținut faptul că lichidatorul ar fi descoperit, în balanța contabilă întocmită pentru luna august 2007, că figura un sold de casă și că această sumă ar fi fost folosită în interes propriu. Astfel, susține apărătorul recurentului, hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, ceea ce atrage motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civilă. Faptul că recurentul nu ar fi ținut evidența contabilă în mod corespunzător nu reprezintă o cauză de antrenare a răspunderii personale a fostului administrator; totodată, faptul că după luna august 2007 nu s-au mai găsit evidențe contabile nu reprezintă cauza insolvenței debitoarei.
De asemenea, nu s-a făcut nicio dovadă că recurentul și-ar fi însușit soldul mai sus-menționat, mai ales că societatea a mai funcționat încă 6 luni, timp în care situația soldului s-a schimbat esențial.
Se mai susține că hotărârea instanței de fond, astfel cum a fost motivată, instituie prezumția de vinovăție a administratorului, ori, pentru a opera antrenarea răspunderii administratorului, trebuie să fie dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta sa culpabilă și consecința insolvabilității.
Precizează apărătorul recurentului că nu au fost îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea acțiunii de antrenare a răspunderi administratorului: existența stării de insolvență a societății debitoare, existența unor creanțe care nu pot fi acoperite din averea debitoarei și respectiv, administratorul să fi săvârșit una din faptele expres și limitativ prevăzute de lege. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21.10.2008, în dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului Buzău, lichidatorul judiciar SC & Asociații a solicitat atragerea răspunderii fostului administrator, al societății debitoare SC SRL, județul B, pentru pasivul neacoperit, în sumă de 14.544 lei, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit.a, d și e din Legea insolvenței, de a actuala stare de insolvență a debitoarei se face vinovat fostul administrator, întrucât, din balanța de verificare întocmită la 31.08.2007, rezultă că fondurile bănești din casieria societății erau în sumă de 64.904, 33 lei, sumă ce a fost folosită în interes propriu de administrator și ar fi fost suficientă pentru achitarea creanțelor.
După analizarea acestei cereri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.1020 din 11.12.2008, prin care a admis cererea de atragere a răspunderii fostului administrator și a obligat pe acesta să plătească suma de 14.544 lei, din care 14.489 lei reprezentând creanța bugetară a DGFP B și 55 lei creanță bugetară a ITM B, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, radierea debitorului din registrul comerțului, iar în temeiul art. 136 din Legea 85/2006 a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut judecătorul sindic că, în cursul derulării procedurii insolvenței, administratorul judiciar numit a solicitat fostului administrator să depună la dosarul cauzei actele prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea 85/2006, iar în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență s-a reținut că administratorul societății nu a comunicat aceste documente, concluzionându-se că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, deși debitoarea avea obligația să organizeze și să conducă contabilitate proprie, conform art. 1 și 5 din Legea contabilității, iar răspunderea pentru această activitate revine administratorului. De asemenea, s-a constatat că, potrivit aceluiași raport, în balanța de verificare încheiată la 31.08.2007 sunt evidențiate active imobilizate în sumă de 5100 lei, precum și fonduri bănești în casieria societății în cuantum de 64.904,33 lei, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit.a,d și e din Legea nr.85/2006, modificată și completată.
Prima instanță a mai concluzionat că sunt îndeplinite și dispozițiile art.121 alin.1, art. 123, art. 131 și art. 136 din Legea 85/2006, cu modificările ulterioare, astfel că s-a închis procedura insolvenței debitoarei SC SRL, s-au dispus măsurile legale ulterioare, iar lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul, fost administrator al societății debitoare, criticând sentința nr. 1020/2008 sub aspectul antrenării răspunderii materiale a sa, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a acestei hotărâri, în sensul respingerii cererii formulată de lichidator.
În motivarea recursului, s-a arătat că împrejurarea, potrivit căreia recurentul nu a ținut evidența contabilă în mod corespunzător, nu reprezintă, prin ea însăși, o cauză de antrenare a răspunderii personale, faptul că în luna august 2007 nu s-au mai găsit evidențele contabile nu reprezintă cauza insolvenței societății, nu s-a făcut nicio dovadă că fostul administrator și-a însușit și a folosit, în scop personal, sumele menționate în balanța din august 2007, prin motivarea hotărârii se instituie prezumția de vinovăție a administratorului, respectiv aceea de însușire a sumelor din casieria societății, nefiind îndeplinite cele trei condiții cumulative prevăzute de Legea insolvenței, respectiv existența stării de insolvență, a creanțelor ce nu pot fi acoperite din averea debitoarei insolvabile și săvârșirea de către administrator a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
S-a mai susținut că, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, este necesar să existe dovezi certe cu privire la faptă, aceasta să producă, direct și nemijlocit, un dezechilibru patrimonial major care să conducă la starea de insolvență, ceea ce nu poate fi reprezentat de simpla neglijență în ținerea evidenței contabile, fiind necesar a se dovedi legătura de cauzalitate între pretinsele fapte și crearea stării de insolvență.
Prin întâmpinarea formulată la 11.03.2009 de către intimata creditoare DGFP B, s-a solicitat respingerea recursului, întrucât, potrivit constatărilor lichidatorului judiciar, vinovat pentru situația societății aflate în insolvență este administratorul său, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 (filele 17-19).
Curtea, analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Tribunalul Buzăua dispus, prin sentința nr.177 din 20.03.2008, în conformitate cu art. 33 alin.6 din Legea insolvenței, deschiderea procedurii insolvenței privind pe societatea debitoare SC SRL, iar prin sentința nr. 438 din 19.06.2008 s-a început procedura falimentului, în ceea ce privește această societate, constatându-se că, potrivit raportului asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență, administratorul societății nu a întocmit la zi evidența contabilă și sintetică și nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Potrivit raportului lunar întocmit de administratorul judiciar la 18.11.2008, la data de 31.08.2007, în casieria societății debitoare existau fonduri bănești în sumă de 64904,33 lei, conform balanței de verificare existentă la această dată, această sumă ar fi fost suficientă pentru achitarea creanțelor din tabelul creditorilor, însă nu a fost depusă în contul de lichidare, fiind folosită în interes propriu de către administrator, în sarcina acestuia reținându-se și ținerea unei contabilități fictive, precum și deturnarea sau ascunderea activului persoanei juridice (filele 128,129 dosar fond, fila 23 dosar recurs).
În conformitate cu art. 138 din Legea insolvenței, în cazul în care, în raportul întocmit de către administratorul sau lichidatorul judiciar, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului societății aflate în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de orice alte persoane, ce au cauzat starea de insolvență prin una din faptele limitativ enumerate de acest text de lege, respectiv de la a- În prezenta cauză, în mod corect, judecătorul sindic a concluzionat că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit.a,d și e din Legea nr.85/2006, respectiv fostul administrator al SC SRL, a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, respectiv suma evidențiată în balanța de verificare din august 2007, în cuantum de 64.904,33 lei, existentă în casieria societății la acea dată, a ținut o contabilitate fictivă a societății debitoare, întrucât, deși notificat de către lichidatorul judiciar să depună documentele prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea 85/2006, nu a îndeplinit această obligație, ceea ce conduce la concluzia că nu a ținut contabilitatea proprie a debitoarei, deși avea o astfel de obligație în conformitate cu Legea contabilității și a deturnat o parte din activul persoanei juridice, întrucât, în aceeași balanță de verificare din 31.08.2007, sunt evidențiate active imobilizate în cuantum de 5100 lei, respectiv "animale și plantații", ce nu mai există.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia neținerea evidenței contabile nu reprezintă, prin ea însăși, o cauză de antrenare a răspunderii personale a fostului administrator, Curtea constată că nu este fondat, întrucât, în cursul derulării procedurii insolvenței, administratorul judiciar a notificat pe recurent pentru a depune documentele prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea insolvenței, însă acesta nu a îndeplinit obligația ce îi incumba, ceea ce justifică concluzia administratorului judiciar și a judecătorului sindic, potrivit căreia societatea debitoare nu a condus contabilitate proprie, deși avea o astfel de obligație, fiind incidente dispozițiile art. 138 lit.d din Legea insolvenței.
De asemenea, nu este întemeiată nici critica potrivit căreia nu s-a dovedit că recurentă și-a însușit soldul existent în balanța din luna august 2007, întrucât, în acest document contabil este evidențiată suma de 64.904,33 lei în casieria societății, al cărui unic administrator este, acesta fiind singurul în măsură să dispună de fondurile societății.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia nu sunt dovedite îndeplinirea condițiilor necesare pentru a se atrage răspunderea materială a fostului administrator, nu este fondat, întrucât, din rapoartele lunare întocmite de lichidatorul judiciar și balanța contabilă din 31.08.2007, rezultă că a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit.a și e, respectiv a folosit fondurile bănești aflate în casieria societății la acea dată în interes personal și a ascuns o parte din activul persoanei juridice, respectiv activele imobilizate, evidențiate în contul 213. 4 "animale și plantații", iar, din împrejurarea că nu a răspuns notificării administratorului judiciar din 25.05.2003, rezultă comiterea faptei prevăzute de art. 138 lit.d din același act normativ. De asemenea, este dovedită și starea de insolvență a societății debitoare, care s-a aflat într-o astfel de procedură ce a fost închisă prin sentința recurată, această stare de insolvență a fost produsă prin faptele reținute în sarcina lui, existând legătura de cauzalitate între aceste fapte și crearea stării de insolvență, întrucât suma existentă la 31.08.2007 în casieria societății putea fi folosită pentru achitarea creanțelor SC SRL, iar creditoarea intimată DGFP B nu ar mai fi solicitat deschiderea procedurii.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, prima instanță a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței și a stabilit răspunderea administratorului SC SRL - pentru pasivul societății debitoare, obligându-l pe acesta să plătească creditorilor sumele cu care aceștia sunt evidențiați în tabelul definitiv al creanțelor, respectiv 14.489 lei creanță bugetară către DGFP B și 55 lei către ITM B, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinice, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art.312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul,domiciliat în,-, - 2,. D,. 2,. 9, județul I, cu reședința aleasă în B,-, la sediul Cabinetului, împotriva sentinței nr. 1020 din data de 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRLcu sediul în comuna, sat M, județul B, cod de identificare fiscală nr.-, număr de ordine în registrul comerțului J-, lichidatorulSP & ASOCIAȚII,cu sediul în B, str. -,. 19 F,. 3, județul B și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./1.04.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
