Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 479/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 479/2008
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea - - B împotriva sentinței comerciale nr.483/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin Sentința nr.483/F/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins cererea formulată de creditorul - - - B pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei - SRL P,.
Pentru pronunța această sentință judecătorul sindic a constatat că prin sentința nr.38/21.01.2007 s-a închis procedura prevăzută de legea insolvenței față de debitoare, iar cererea de antrenare a răspunderii a fost disjunsă și face obiectul acestui dosar în rejudecare.
Se constată că s-a făcut o expertiză contabilă, alte probe nefiind solicitate de creditoare. Se mai reține, de asemenea că societatea creditoare invocă incidența prevederilor art.139 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 deoarece administratorul societății debitoare este în culpă pentru că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Deși judecătorul sindic constată existența prejudiciului în valoare de 41.025,57 lei, care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor, nu se poate reține că administratorul societății a săvârșit în concret vreuna din faptele prevăzute expres de art.138 alin.1 litera a-g din nr.85/2006, respectiv faptul că nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea.
Se mai reține că nu s-a făcut dovada în ce măsură activitatea desfășurată de administratorul societății debitoare a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, iar debitoarea - - B nu a justificat creditul și nu a dovedit prin nici un mijloc de probă concludent existența cazurilor de antrenare a răspunderii acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea - - B, care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței nr.483/F/2008 pronunțată în dosarul nr- în sensul admiterii acțiunii acesteia pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei - SRL P, prin obligarea pârâtului la plata sumei de 41.025 lei.
În motivele de recurs arată, în esență că, administratorul nu s-a conformat legii și nu predat administratorului judiciar, respectiv lichidatorului judiciar, documentele financiar contabile ale societății, motiv pentru care nu a putut fi probat raportul de cauzalitate dintre fapta administratorului și prejudiciul cauzat.
Se arată că cele reținute de instanța de judecată nu au nici un suport legal, deoarece atâta timp cât administratorul social refuză să depună actele contabile, rezultă că ele nu sunt ținute în mod legal, motiv pentru care chiar singurul fapt al refuzului poate fi interpretat ca fiind o culpă.
Recursul este legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art.137 alin.1 Legea nr.64/1995 aplicabilă speței
" Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Așa cum rezultă din cererea privind antrenarea răspunderii fostului administrator Dumitresc, fapta pentru care se dorește atragerea răspunderii acestuia este aceea prevăzută de art.137 litera d) respectiv fapta de a fi ținut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile sau de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Așa cum s-a statuat atât în teoria cât și în practica judiciară răspunderea prevăzută de art.137 din 64/1995 este o răspundere civilă delictuală bazată pe stabilirea îndeplinirii celor trei condiții pentru antrenarea ei, faptă producătoare de prejudiciu, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu.
Creditoarea afirmă că fapta nedepunerii documentelor contabile echivalează cu neținerea contabilității.
Legea nu stabilește o prezumție de vinovăție a fostului administrator social în situația nedepunerii documentelor contabile.
Pentru aceasta faptă, administratorul, lichidatorul are metode de constrângere a acestuia, respectiv plângerea penală, care de altfel s-a și făcut în cauză; plângere care se află în curs de soluționare, nefiind finalizată încă.
Răspunderea fostului administrator nu poate fi antrenată în temeiul unei prezumții de neținere a contabilității în conformitate cu legea sau ținerea unei contabilități fictive, în lipsa dovezilor concrete cu privire la acest aspect.
În mod corect a apreciat judecătorul sindic că, în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii faptei, nefiind administrate în acest scop probe concludente, creditoarea nedepunând diligențe pentru efectuarea expertizei sau depunerea altor probe care să formeze convingerea instanței cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art.137 lit.d din Legea nr.64/1995.
Față de acestea, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art.312 cod pr.civilă, recursul va fi respins, iar hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - - B împotriva sentinței comerciale 483/F din 18 aprilie 2008 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 8 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. PG.
Dact.SM: ex.2/25.11.2008.
Jud.fond:
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Doina Hârceagă
