Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 479/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:479
Sedința publică din 18 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3567/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA prin lichidator judiciar, intimații pârâți BITON, - și intimatele creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și L SECTOR 4
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata creditoare Sector 4 prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatei creditoare prin consilier juridic, pe recurs.
Intimata creditoare prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința comerciala nr.505 din data de 15.02.2007 s-a admis cererea creditoarei, în baza art.33 alin.6 raportat la art.107 cu trimitere la al.2 pct.4 din legea 85/2006 s-a deschis procedura de insolventa simplificata împotriva debitoarei SC SA si s-a dispus trecerea la faliment. S-a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe SC - SRL cu conducerea în tot a activității debitoarei și cu atribuțiile prevăzute de art. 25 din legea nr. 85/2006,
Prin sentința comercială nr.3567/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- s-a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de SECTOR 4, împotriva pârâților,. A fost respinsă cererea SECTOR 4 împotriva pârâtilor, -, ca neîntemeiată. În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA -
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, criticând-o pentru următoarele motive:
Considera ca instanta de fond a procedat la solutionarea cererii formulata de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 cu interpretarea gresita a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila. Astfel, in motivarea hotararii, instanta de fond a considerat ca nu s-a stabilit legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii si ajungerea debitoarei in stare de insolventa si in considerarea acestui aspect cererea Administratiei Finantelor Publice Sector 4 a fost respinsa ca neintemeiata.
Prin cererea formulata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 a solicitat instantei sa procedeze la atragerea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societatii, respectiv a administratorului societatii pentru pasivul social ramas neacoperit ca urmare a declansarii procedurii falimentului.
Cererea a fost intemeiata pe prevederile arte 138 alin. 1. d din Legea nr. 85/2006, in considerarea faptului ca organele de conducere ale societatii debitoare au depus bilanturile contabile aferente anului 2000-2006, iar raportarile semestnale nu au fost depuse de catre societatea debitoare incepand din data de 30.06.2000, constituind fapta culpabila de netinere a contabilitatii in conformitate cu lege.
Avand in vedere cele de mai sus, respectiv calitatea de administrator a paratului, precum si prevederile legale invocate in sustinerea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale, respectiv art. 138 din Legea 85/2006, a considerat ca este evidenta culpa administratorului debitoarei privind ajungerea in stare de insolventa a debitoarei.
In motivarea cu privire la incidenta arte 138 tit. d din Legea 85/2006, a aratat ca au fost intrunite toate cerintele legale pentru atragerea raspunderii patrimoniale, respectiv a aratat ca exista un prejudiciu, o fapta ilicita, o legatura de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumtia de culpa a administratorului societatii debitoare.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 11 din Legea 31/1990 rep. raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine adminuistratorului.
Avand in vedere faptul ca potrivit art. 72 din legea 31/1990 rep. obligatiile si raspunderile administratorului sunt legate de dispozitiile refritoare la mandat, instanța de fond era obligată să aibă in vedere si disp. art. 1540 Cod civil, potrivit carora mandatarul este raspunzator nu numai pentru dol, dar si de culpa comisa in exercitarea mandatului.
Or, potrivit art. 374 Cod comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros, fiind cuprins in actul constitutiv (art. 5) sau in hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in registrul comertului. Acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea.
Administratorul, avand de indeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art 72 din Legea 31/1990 republicata si art.1532 - 1533 Cod Civil, are si o raspundere contractuala fata de tertii pagubiti de societatea ce o reprezinta.
Dispozitia art. 35 al. 3-4 din Legea 31/1954 prevad ca faptele ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul executarii functiei lor.
Natura raspunderii va fi determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite, in unele cazuri va fi o raspundere civila contractuala, iar in altele va fi o raspundere civila delictuala.
Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica cat si față de al treilea.
Potrivit principiilor dreptului civil, ca regula generala, pentru a solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
In cazul raspunderii contractuale, culpa paratului este prezumata potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
In conformitate cu dispozitia art. 1080 Cod civil coroborat cu act. 1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activitatii administratorului, societatii debitoare cu activitatea unei persoane diligente.
Potrivit principiilor generale de raspundere, fapta ilicita nu trebuie neaparat sa constea intr-o actiune, dar si omisiunea, inactiunea ilicita, neindeplinirea unei activitati, ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia sa fie intreprinsa de catre anumite persoane.
Faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 atrag raspunderea civila delictuala speciala a conducatorilor societatii pentru plata pasivului acesteia daca au cauzat starea de insolventa a societatii si este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Netransmiterea de catre administratorul debitoarei a actelor contabile, desi avea aceasta obligatie conform art. 31 din Legea nr. 85/2006 (art. 33 din Legea nr. 64/1995) si fusese notificat in acest sens de catre lichidatorul judiciar numit in cauza este de natura a duce la concluzia ca organele de conducere ale debitoarei au avut interes in a ascunde respectivele acte contabile pentru a nu se putea analiza situatia patrimoniala a debitoarei, eventualele bunuri aflate in patrimoniul acesteia si alte aspecte care ar fi putut clarifica cauzele de ajungere a societatii in stare de insolventa.
Astfel fiind recurenta a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat si modificarea in tot a sentintei instantei de fond, in sensul admiterii cererii formulata in baza art 138 lit. d din Legea 85/2006 si obligarea paratilor, și -, in considerarea calitatii lor de asociati si administratori ai C la plata pasivului societatii debitoare asa cum rezulta acesta din tabelul definitiv al creantelor existent la dosarul de fond.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Principala problemă ce se impune a fi dezlegată este aceea a tipului de răspundere civilă instituită de articolul 138 din legea nr.85/2006, iar judecătorul - sindic a reținut în mod legal și temeinic caracterul acesteia de răspundere civilă delictuală, pentru antrenarea acesteia fiind necesară proba elementelor cumulative prevăzute de articolele 998-999 Cod civil, dar și proba calității persoanei, a faptelor anume prevăzute de articolul 138 alineat 1 literele a-g din legea insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență societății debitoare.
Pe cale de consecință, toate criticile și argumentele aduse de recurenta creditoare în legătură cu incidența dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, cu culpa prezumată a administratorului bazată pe mandatul comercial în baza căruia a acționat și cu dispensa de probă a tuturor elementelor răspunderii civile au fost înlăturate de C ca străine de caracterul delictual al răspunderii speciale a membrilor organelor de conducere.
Consecința imediată a acestei abordări o constituie, așa cum a reținut și judecătorul - sindic, obligația recurentei-creditoare de a-și proba susținerile în condițiile articolului 1169 Cod civil și ale principiului de drept "actori incumbit probatio".
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006, Curtea reține că recurenta-creditoare denaturează semnificația organizării și conducerii contabilității proprii, care se realizează prin intermediul registrelor prevăzute de codul comercial și de legea nr.82/2001, nicidecum prin intermediul raportărilor contabile, care au altă funcțiune și pentru a căror nerespectare legea prevede alte sancțiuni, fiind de reținut sub acest din urmă aspect că recurenta - creditoare nu a făcut nici un demers legal de sancționare, deși știa sau trebuia să știe potrivit propriilor evidențe că societatea debitoare nesocotește obligația legală a depunerii situațiilor financiare.
În ce privește invocarea nerespectării de către societatea debitoare a obligației prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006, Curtea o apreciază ca lipsită de relevanță. Nerespectarea acestei obligații nu poate constitui temei de antrenare a răspunderii în condițiile articolului 138 din lege, pentru că această inacțiune nu este incriminată de dispozițiile legale precitate, între cele două dispoziții legale neexistând norme de trimitere. Nedepunerea la dosar a înscrisurilor prevăzute de articolul 28 din legea insolvenței ar putea constitui cel mult o prezumție simplă a neținerii contabilității, prezumție care, însă, trebuie coroborată cu restul probelor pentru a căpăta forța probantă.
Or în cauză nu există nici un indiciu privitor la cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență, rapoartele lichidatorului neprecizându-le nici expres, nici implicit. În această situație, recurenta-creditoare era în drept, dar și obligată cu atât mai mult să suplimenteze probele pe aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată și "dovedită" cu o prezumție simplă și starea de insolvență a societății debitoare, recurenta - creditoare limitându-se, însă, doar la a dezbate teoretic acest aspect.
Prin urmare, reținând, așa cum a făcut și judecătorul - sindic, că în cauză nu au fost dovedite cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale speciale prevăzută de articolul 138 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că soluția pronunțată de judecătorul - sindic este legală și temeinică, fiind întemeiată pe o situație de fapt corect reținută și dată cu stricta respectare a prevederilor legale incidente.
Este neîntemeiată, prin prisma acelorași considerente, și susținerea întemeiată pe prevederile art.35 alin. 3-4 din decretul nr. 31/1954, întrucât art. 138 din legea nr. 85/2006 instituie expressis verbis răspunderea administratorilor pentru pasivul debitoarei, în timp ce prevederile invocate de recurentă instituie, dimpotrivă, răspunderea persoanei juridice pentru fapta organelor sale de conducere.
În lipsa oricărui motiv de casare sau de modificare prevăzut de articolele 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile articolului 312 alineat 1 teza a II Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3567/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA prin lichidator judiciar, intimații pârâți BITON, - și intimatele creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și L SECTOR 4
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./15.05.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Minodora Condoiu, Ana Maria
