Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 480/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 480/ Dosar nr-
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1024/Sind din 10 iulie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Laura l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 30 octombrie 2008, potrivit încheierii din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 6 noiembrie 2008.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 13.03.2008, reclamanta - MANAGEMENT Sf.G, lichidator judiciar al C INTERNATIONAL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G, fost administrator social a falitei, să se dispună stabilirea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru o parte din pasiv, respectiv în limita sumei de 16.037 lei.
Din bilanț rezultă că în data de 30.06.2002 în patrimoniul debitoarei erau 4.057 lei imobilizări necorporale, 57.192 lei imobilizări corporale, 89.061 lei stocuri, 403 lei numerar.
Debitoarea nu a mai depus raportări privind situațiile financiare sau deconturi la.
În motivare reclamanta a învederat că la data declanșării procedurii falimentului debitoarei în averea acesteia nu au fost identificate faptic bunuri, întrucât au fost înstrăinate pentru stingerea datoriilor mai vechi, iar pe de altă parte nu toate operațiunile efectuate au fost înregistrate în evidențele contabile. Vânzarea bunurilor care s-au regăsit în bilanțul contabil de la data de 30.06.2002 nu au fost contabilizate, ori nu s-a găsit contabilizarea lor.
Pasivul debitoarei este în sumă de 16.037 lei, din care 9.277 lei creanța Sf.G, 111 lei creanța C și 6.649 lei creanța Debitoarea avea de încasat de la bugetul statului sume care depășeau de mai multe ori creanțele pretinse de autoritățile fiscale, fapt consemnat și în procesul-verbal nr.-/06.06.2000.
Administrația Finanțelor Publice a sectorului 5 înregistrat în continuare debite și a calculat penalități, în condițiile în care pe baza datelor din evidența depuse în dosar reiese faptul că la data de 20.07.2000 debitoarea înregistrată în 1994 fost radiată din registrul comercianților. Chiar și în aceste condiții s-a procedat inexplicabil la trecerea firmei din punct de vedere al evidenței fiscale de la. - sector 5 la. - sector 4 B, deși la aceea dată firma a fost deja radiată din Registrul Comerțului La data de 24.07.2000 debitoarea este înregistrată la. C sub nr-, la noul sediu situat în nr. 6 jud. În aceste condiții s-au calculat și înregistrat nejustificat debite, penalități și dobânzi și după data radierii din, și cu aceste debite autoritățile s-au înscris la masa credală.
Procesele-verbale ale organelor de control atestă faptul că debitoarea avea de recuperat la un moment dat taxă pe valoare adăugată de 120.000 lei, iar la altă dată 67.000 lei, sume nerecuperate de la bugetul statului. În aceste condiții, lichidatorul judiciar consideră că pentru aceste sume stabilirea răspunderii materiale conform art.138 este nejustificată. Culpa pârâtului se poate reține doar pentru suma de 16.037 lei, debite propriu zise datorate de societatea în insolventă în baza declarațiilor de impunere semnate de administratorul pârât, și nu stabilite sau calculate de organele fiscale, fără penalizări și dobânzi calculate, fiindcă debitoarea avea de recuperat TVA de peste 120.000 lei și respectiv de 67.000 lei, iar aceste sume nu au fost restituite sau utilizate pentru stingerea altor creanțe bugetare.
contabile și balanțele de verificare demonstrează faptul că în patrimoniul debitoarei au existat imobilizări necorporale de 4.057 lei, imobilizări corporale de 89.061 lei și 403 lei numerar, sumele încasate din mobilizarea acestora, după încetarea activității neutilizate pentru acoperirea creanțelor bugetare, ci pentru plata datoriilor mai vechi pe care debitoarea le-a acumulat.
Pârâtul G este vinovat pentru neținerea contabilității în conformitate cu Legea nr.82/1991, vânzarea bunurilor care s-au regăsit în evidența contabilă - respectiv în bilanțul contabil încheiat la data de 30.06.2002 - nu a fost contabilizată ori nu s-a găsit contabilizarea lor, deci în sarcina acestuia se reține săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin.(1) lit. d din Legea nr. 85/2006.
În apărare pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretențiilor îndreptate împotriva sa pentru motive de netemeinicie.
Prin sentința civilă nr.1024/10.07.2008 pronunțată de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - MANAGEMENT, lichidator judiciar al INTERNATIONAL cu sediul în com. nr. 6, jud.C, în contradictoriu cu pârâtul G, și în consecință a fost obligat pârâtul, în calitate de fost administrator al debitoarei, să suporte o parte din pasiv, de 16.037 lei, care se va achita în contul de lichidare; s-a dispus înființarea măsurilor asiguratorii asupra averii pârâtului până la concurența sumei la care au fost obligat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, la cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sf.G, prin sentința civilă nr.1144/17 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei INTERNATIONAL.
Potrivit tabelului definitiv modificat al creditorilor, la masa credală a debitoarei au fost admise creanțe în valoare totală de 85.906,00 lei aparținând creditoarei Sf.G, - Sector 5 B și
Raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de încetare a plăților, întocmit de lichidatorul judiciar la data de 28 iulie 2006, atestă faptul că societatea s-a constituit ca persoană juridică în anul 1994 cu sediul în mun. B, sector 5, cu obiect de activitate principal constând în exploatarea brută a lemnului și impregnarea lemnului. În anul 2000 s-a decis mutarea sediului social în com., nr. 6, jud.C, fiind înregistrată mențiunea la. la 5 septembrie 2000 sub nr.J/-, păstrând codul unic de înregistrare fiscală R -. Anterior declanșării procedurii, firma a fost administrată de La data de 5 aprilie 2005 fost dizolvată din oficiu pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare, în baza art.30 din Legea nr. 359/2004. Aceste susțineri sunt confirmate de datele și informațiile privitoare la istoricul debitoarei, transmise de Activitatea comercială a încetat la 2 mai 2002 din motive necunoscute, după această dată baza materială fiind închiriată altei societăți comerciale.
Ultimele situații financiare depuse la autoritățile locale fiscale a fost bilanțul contabil încheiat la 30 iunie 2002, contrar dispozițiilor Legii nr. 82/1991.
Conform declarației depuse de fostul administrator statutar, faptic firma nu mai deține în patrimoniu bunuri materiale sau lichidități bănești, toate fiind utilizate în scopul plății unor datorii mai vechi.
Din verificarea evidențelor scriptice predate a rezultat că înstrăinările de bunuri nu au fost contabilizate. Mai mult, alte documente precum registrul de casă, ordine de plată, demonstrează că în perioada 5.07.2002 - 28.12.2002 s-a plătit fostului administrator suma de 673.312.399 lei cu titlu de "restituit credit ", cu un număr de 10 ordine de plată a câte 30 mil. lei ROL, însumând 570 mil. lei, în condițiile în care obligațiile fiscale nu erau achitate.
Deci ridicarea din casieria societății a sumei de 57.000 lei s-a efectuat cu încălcarea reglementărilor privind evidențierea contabilă.
Concluzionând, lichidatorul judiciar a arătat că insolvența debitoarei a fost cauzată de managementul defectuos desfășurat de conducerea societății, respectiv de administratorul
Raportul completator depus de lichidator la data de 8.02.2008 precizează că, în fapt nu a identificat bunuri sau lichidități bănești și din analiza tuturor evidențelor contabile ale debitoarei a reieșit că vânzarea bunurilor nu a fost operată în contabilitatea ieșirilor de active. Astfel sunt incidente prevederile art. 138 alin.(1) lit. d din Legea nr. 85/2006.
În acest context, plecând de la considerentul că patrimoniul unui comerciant, persoană juridică reprezintă singura garanție a creditorilor, conform art.3 alin.(1) din Legea nr. 31/1990 și că elementele de activ trebuie să servească, printre altele, și acoperirii datoriilor față de creditori, în speță se constată că ultimul bilanț contabil a fost încheiat la 30 iunie 2002.
Din acest document financiar sintetic rezultă că falita a deținut active imobilizate de 612.494 lei la care se adaugă stocuri de 89.061,0 lei, creanțe de 128.603 lei, soldul casei și casieriei de 403,4 lei.
După deschiderea procedurii falimentului și lichidării judiciare, aceste componente de activ, bunuri materiale și lichidități financiare nu au fost puse la dispoziția practicianului judiciar spre a se inventaria și stabili cu certitudine întinderea averii debitoarei, ceea ce naște prezumția că lipsesc din gestiunea falitei și că au fost folosite in interes personal de administrator, în accepțiunea art. 138 alin.(1) lit. din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în vigoare de la data de 20 iulie 2006, care a abrogat Legea nr.64/1995, republicată.
Această concluzie este întărită de registrul de casă și ordinele de plată, din care se poate observa cu ușurință faptul că fostului administrator pârât i s-au plătit prin casieria firmei, în perioada octombrie - decembrie 2002 cu titlu de "restituire credit " mai multe sume de bani cifrate total la 56.390 lei.
Faptele ilicite constatate, sunt în legătură cauzală directă cu insolvența debitoarei și prejudicierea creditorilor prin imposibilitatea de acoperire a creanțelor deținute de aceștia.
Conduita ilicită a pârâtului de nejustificare a bunurilor debitoarei, a lichidităților lipsă, de însușire a unor sume de bani fără achitarea obligațiilor fiscale scadente a generat acumularea de penalități, majorări de întârziere, dobânzi, ducând în cele din urmă la încetarea de plăți.
Astfel, în raport pârât, se rețin ca fiind realizate, atât condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, stabilite de art.998 cod civil faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăție, cât și cele speciale instituite de art. 138 alin. (1), respectiv lit. a din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului pârâtul arată următoarele:
1. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând principiul disponibilității, respectiv a reținut un alt temei juridic decât cel avut în vedere de reclamantă și avut în vedere de pârât în apărare.
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive acestea sunt contradictorii.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune conform art. 139 din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea din data de 16.12.2005 Tribunalul Covasnaa deschis procedura falimentului.
Având în vedere că debitoarea și-a încetat activitatea în cursul anului 2002 (și deci termenul s-ar împlini în anul 2005) nu ne aflăm în ipoteza de la teza a 2-a a art.139 din Legea nr.85/2006, și anume nu mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii. Potrivit acestui text termenul de prescripție s-a împlinit la data de 16 decembrie 2007. Acest text eod erogare de la dispozițiile care prevăd întreruperea cursului prescripției pe durata derulării procedurii insolvenței, lucru care reiese chiar din formulare, și anume nu mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii, deci termenul curge și după deschiderea procedurii.
Pe fond nu sunt incidente dispozițiile art. 138 al 1 lit.
Activele identificate de lichidator ca existând la data încetării activității în patrimoniul debitoarei nu erau proprietatea acestei societăți, ci erau utilizate de INTERNATIONAL în baza unui contract de leasing. Ca urmare a rezilierii contractului de leasing pentru neplata ratelor scadente, proprietarul SC INTERNAȚIONAL a reintrat în posesia lor.
Nu a fost niciun moment vorba de o lichidare a patrimoniului societății prin înstrăinare, care să fi generat sume de bani ce ar fi trebuit înregistrate în contabilitatea societății, bunurile nefiind niciun moment în proprietatea acesteia.
Pârâtul a făcut tot posibilul să-și îndeplinească obligația depunerii bilanțurilor contabile la autoritățile fiscale. Situația fiscală a societății a fost complicată de reaua credință de care au dat dovadă autoritățile fiscale în întocmirea și transferarea dosarului fiscal.
Nici până la data încetării activității societății - sector 4 B nu a transmis dosarul fiscal către - sector 5 și către
Pârâtul a depus la dosar corespondența cu administrațiile financiare, inclusiv recipisele de expediere a bilanțurilor contabile către acestea. De fiecare dată s-a refuzat primirea acestor documente, fiindu-i returnate cu diferite explicații.
S-a dovedit care a fost în realitatea situația activelor la momentul încetării activității, cât și buna credință în încercarea de a se conforma legislației fiscale, în condițiile în care s-a făcut tot ce e posibil ca activitatea acestei societăți să fie blocată.
În mod contradictoriu se reține în motivare că pârâtul ar fi ridicat din casierie suma de 57.000 lei cu încălcarea reglementărilor privind evidența contabilă, deși un paragraf mai sus se reține că sumele au fost înregistrate în registrul de casă și s-au identificat ordinele de plată cu care a fost achitată suma.
Motivarea este confuză, ceea ce rezultă și din următoarele considerente reținute: "în perioada 5.07.2002 - 28.12.2002 s-a plătit fostului administrator suma de 673.312.399 lei cu titlu de restituire credit, cu un număr de 10 ordine de plată a câte 30,0 mil. lei ROL, însumând 570,0 mil. lei, în condițiile în care obligațiile fiscale nu erau achitate. Deci ridicarea din casieria societății a sumei de 57.000 lei s-a efectuat cu încălcarea reglementărilor privind evidențierea contabilă."
Examinând sentința atacată în raport cu actele dosarului, cu probele administrate, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune conform art. 139 din Legea nr.85/2006, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Potrivit art.139 din Legea nr.85/2006 acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Textul sus-menționat stabilește un termen subiectiv, respectiv data cunoașterii persoanei care a cauzat insolvența, și un moment obiectiv, respectiv nu mai târziu de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii. Acest text nu poate fi interpretat în sensul că după 2 ani de la deschiderea procedurii nu se mai poate introduce acțiunea în răspundere, ci că acțiunea nu se poate prescrie în mai puțin de 2 ani de la deschiderea procedurii.
Prin sentința civilă nr.1144 din 17 noiembrie 2005 Tribunalul Covasnaa deschis procedura falimentului.
În speță termenul de prescripție curge de la data de 28.07.2006, data întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență, care trebuie să stabilească persoanele răspunzătoare de această situație, termen față de care acțiunea formulată de lichidator la 13.03.2008 este în termen.
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune în răspunderea administratorului în temeiul art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății și indirect creditorilor prin diminuarea obiectului dreptului de gaj al acestora.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit din Legea nr.85/2006 se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale, sau prin dosirea unor documente contabile în scopul denaturării situației financiare.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii administratorului pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit d din Legea nr. 85/2006 cu care a fost investită instanța.
Până la data încetării activității, respectiv 2.05.2002, contabilitatea debitoarei a fost ținută, ultimul bilanț contabil depus de debitoare la organele fiscale fiind din data 30.06.2002. După această dată deși debitoarea s-a înregistrat la. C, dosarul fiscal a fost transferat la C abia la 6.11.2003.
Activele identificate de lichidator ca existând la data încetării activității în patrimoniul debitoarei utilizate de INTERNATIONAL în baza contractului de leasing nr.34/1.09.1999, ca urmare a rezilierii începând cu data de 25.06.2003 contractului de leasing pentru neplata ratelor scadente, au reintrat în proprietatea și posesia SC INTERNAȚIONAL.
Așa cum rezultă din raportul lichidatorului și din fișa sintetică, debitoarea avea de încasat de la bugetul statului suma de 16.163 TVA la data de 31.12.2001, neîncasarea acestei sume îngreunând activitatea de producție.
Cauza intrării debitoarei în stare de insolvență este managementul defectuos, cauză care nu este prevăzută la art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 printre faptele a căror săvârșire să antreneze răspunderea administratorului.
S-a reținut de către lichidator că vânzarea unor bunuri din patrimoniu nu a fost înregistrată în contabilitate, însă nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între fapta prevăzută de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În mod contradictoriu se reține în motivare că pârâtul ar fi ridicat din casierie suma de 57.000 lei cu încălcarea reglementărilor privind evidența contabilă, deși un paragraf mai sus se reține că sumele figurau în registrul de casă și s-au identificat ordinele de plată cu care a fost achitată suma, deci s-au înregistrat în contabilitate și reprezintă credit de restituit.
Motivarea este confuză, ceea ce rezultă și din susținerile instanței de fond în sensul că în perioada 5.07.2002 - 28.12.2002 s-a plătit fostului administrator suma de 673.312.399 lei cu titlu de restituit credit cu un număr de 10 ordine de plată a câte 30 mil. lei ROL, însumând 570 mil. lei, în condițiile în care obligațiile fiscale nu erau achitate.
În mod greșit s-a reținut incidența art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, atâta timp cât acțiunea a fost întemeiată în drept doar pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și nu s-a reținut în motivarea în fapt a acțiunii săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 304, 3041Cod procedură civilă va admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței Tribunalului Brașov, care va fi modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei - MANAGEMENET Sf. G, lichidator judiciar al C INTERNATIONAL în contradictoriu cu pârâtul
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentul G.
Admite recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 1024/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - MANAGEMENT împotriva pârâtului G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.LF/12.11.2008
Dact.LD/18.11.2008/ 3 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
