Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2294/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 486
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
*********************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B și MUNICIPIUL, împotriva sentinței comerciale nr.4292/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 și intimații pârâți și .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți personal și asistat de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 09 martie 2009, intimatul pârât a depus precizări și înscrisuri.
Curtea procedează la identificarea intimaților pârâți care se legitimează cu CI seria - nr.21185 eliberat de SPCEP la 19.12.2008, CNP - și care prezintă CI seria - nr.- eliberat de SPCEP S1 biroul nr.1 la 11.04.2006, CNP -.
Intimatul pârât prin apărător depune la dosar întâmpinare, solicitând acordarea unui termen pentru comunicarea întâmpinării.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine având în vedere că nu există temei de drept pentru comunicarea întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimații pârâți personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și personal, lipsind celelalte părți.
Curtea apreciază procedura de citare legal îndeplinită considerând că trebuie înlăturată din citativ intimata debitoare față de obiectul recursului care vizează soluționarea cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Intimatul pârât prin apărător solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar contractul de cesiune, hotărârea adunării generale și actul adițional.
Curtea încuviințează pentru intimatul pârât proba cu înscrisuri și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recursuri.
Intimatul pârât prin apărător solicită respingerea recursului Administrației Finanțelor Publice Sector 4 B ca nefondat. Astfel, toate argumentele pe care recurenta încearcă să își bazeze susținerile sunt neîntemeiate. Intimatul pârât a ieșit din societatea debitoare din data de 28.07.2000. Părțile sociale au fost cesionate unor alți asociați iar aceștia nu au procedat la efectuarea modificărilor la Registrul Comerțului. La interpelarea instanței, arată că în momentul în care a cesionat nu mai avea acces la Legea nr.26/1990 și nu putea să meargă la Registrul Comerțului. Ar fi trebuit să existe mandat special pentru ca intimatul personal să efectueze modificările la Registrul Comerțului. Față de aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și respingerea recursului formulat de Municipiul B pentru aceleași concluzii.
Intimatul pârât personal solicită respingerea recursurilor arătând că a funcționat 8 luni la societate, acum 17 ani.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față.
Prin sentința comercială nr. 4294 din 17 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditorii MUNICIPIUL B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE A SECTORULUI IV B, împotriva pârâților și. În baza articolului 131 din legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței debitoarei SC SUPER CO SRL, cu sediul în B, a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului, notificarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice a Municipiului B, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare. A dispus, de asemenea, comunicarea hotărârii la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea hotărârii prin Buletinul procedurilor de insolvență. A dispus plata onorariului lichidatorului, în sumă de 1.500 lei, din fondul prevăzut de articolul 4 alineat 4 din legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că pentru antrenarea răspunderii în condițiile articolului 138 alineat 1 din lege trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale de răspundere civilă, plus condițiile speciale prevăzute de acest articol, faptele ilicite fiind expres și limitativ prevăzute de literele a-g ale articolului 138 alineat 1 din lege. În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera d, pe care creditoarea și-a întemeiat cererea, a reținut că nu este dovedită în condițiile articolului 1169 Cod civil, că instituția creditoare s-a rezumat la invocarea unor aspecte teoretice, fără a arăta în concret faptele ce se încadrează în prevederile legale menționate. A reținut și faptul că instituția creditoare nu a dovedit nici legătura de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență a debitoarei, în speță nefiind probate condițiile prevăzute de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006.
A apreciat întrunite condițiile prevăzute de articolul 131 din lege pentru închiderea procedurii și a făcut aplicarea articolului 135 din același act normativ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recursuri motivate creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B și MUNICIPIUL B, cauza fiind înregistrată sub numărul - la 3 decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B, a criticat hotărârea prin prisma prevederilor articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, câtă vreme organele de conducere ale societății debitoare nu au depus la instituția creditoare bilanțurile contabile pentru anii 2000-2006 și raportări semestriale în perioada 2001-2006, constituind fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Recurenta creditoare a arătat că, în raport de aceste fapte, și de calitatea de administrator a intimatei pârâte, ca și de prevederile legale invocate, respectiv articolului 138 din Legea nr.85/2006, este evidentă culpa administratorului pentru ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
A susținut în esență că sunt întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea, precum și prezumția de culpă a administratorului societății debitoare.
A invocat prevederile articolului 11 și 72 din legea nr.31/1990, prevederile articolului 1540 Cod civil, și prevederile articolului 374 Cod comercial, relative la răspunderea administratorului în temeiul mandatului comercial cu titlu oneros, răspundere ce operează nu numai pentru dol, ci și pentru culpă.
A invocat prevederile articolului 72 din legea nr.31/1990 și prevederile articolelor 1532-1533 Cod civil, privitoare la răspunderea izvorând din contractul tacit de mandat și față de terții păgubiți de societate și a susținut că în cursul procedurii intimații pârâți nu au făcut în nici un fel dovada existenței unor cauze exoneratoare.
A invocat prevederile articolului 35 alin. 3 - 4 din decretul nr.31/1954.
susținut că natura răspunderii este variabilă în funcție de sursa obligației încălcate sau neîndeplinite, aceasta putând fi de natură civilă contractuală sau delictuală. Cât privește răspunderea civilă contractuală, a susținut că în acest caz culpa este prezumată, invocând în acest sens dispozițiile articolelor 1082, 1080 și 1600 Cod civil, relative la compararea activității administratorului cu cea a unui bonus familias.
Totodată, a susținut că netransmiterea de către administrator a actelor contabile,conform articolului 31 din legea nr.85/2006, deși a fost notificat, este de natură a conduce la concluzia că organele de conducere ale societății debitoare au avut interes în a ascunde aceste acte, pentru a nu se putea stabili cauzele ajungerii în insolvență.
În fine, a susținut că instanța de fond a analizat în mod eronat situația de fapt și a reținut în mod greșit lipsa dovezilor privitoare la răspunderea patrimonială.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolelor 299 și următoarele Cod civil, pe dispozițiile articolului 1082 Cod civil, pe dispozițiile legii nr.85/2006 și ale legii nr.31/1990.
În motivarea recursului, MUNICIPIUL Bac riticat hotărârea prin prisma prevederilor articolului 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și a susținut că sunt îndeplinite cumulativ toate elementele răspunderii referitoare la prejudiciu, la culpă și la legătura de cauzalitate. A invocat provederile articolului 1082 cod civil referitoare la culpa prezumată in abstracto, în considerarea caracterului comercial al mandatului administratorilor, subliniind și incidența dispozițiilor articolelor 72-73 din legea nr.31/1990.
A invocat nesocotirea dispozițiilor articolelor 1, 5 și 10 alineat 1 din legea nr.82/1991, coroborate cu dispozițiile articolului 185 alineat 1 din legea nr. 31/1990 republicată și a susținut că în speță inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la ținerea contabilității, creându-se astfel prezumția legală de vinovăție și de răspundere în sarcina debitoarei.
A invocat, de asemenea, nesocotirea obligației legale de a solicita deschiderea procedurii prevăzută de legea nr.85/2006 în termen de maxim 30 de zile de la data apariției stării de insolvență.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât a depus întâmpinare, iar intimatul pârât a depus întâmpinare și înscrisuri, ambii intimați solicitând respingerea recursului.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursurile ca nefondate și le va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Curtea va grupa criticile aduse în cele două recursuri și le va răspunde prin considerente comune.
Principala problemă ce se impune a fi dezlegată este aceea a tipului de răspundere civilă instituită de articolul 138 din legea nr.85/2006, iar judecătorul - sindic a reținut în mod legal și temeinic caracterul acesteia de răspundere civilă delictuală, pentru antrenarea acesteia fiind necesară proba elementelor cumulative prevăzute de articolele 998-999 Cod civil, dar și proba calității persoanei, a faptelor anume prevăzute de articolul 138 alineat 1 literele a-g din legea insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență societății debitoare.
Pe cale de consecință, toate criticile și argumentele aduse de recurenta creditoare în legătură cu incidența dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, cu culpa prezumată a administratorului bazată pe mandatul comercial în baza căruia a acționat și cu dispensa de probă a tuturor elementelor răspunderii civile au fost înlăturate de C ca străine de caracterul delictual al răspunderii speciale a membrilor organelor de conducere.
Consecința imediată a acestei abordări o constituie, așa cum a reținut și judecătorul - sindic, obligația recurentei-creditoare de a-și proba susținerile în condițiile articolului 1169 Cod civil și ale principiului de drept actori incumbit probatio.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006, Curtea reține că recurentele-creditoare denaturează semnificația organizării și conducerii contabilității proprii, care se realizează prin intermediul registrelor prevăzute de codul comercial și de legea nr.82/2001, nicidecum prin intermediul raportărilor contabile, care au altă funcțiune și pentru a căror nerespectare legea prevede alte sancțiuni, fiind de reținut sub acest din urmă aspect că recurenta - creditoare Administrația Finanțelor Publice a Sectorului IV B nu a făcut nici un demers legal de sancționare, deși știa sau trebuia să știe potrivit propriilor evidențe că societatea debitoare nesocotește obligația legală a depunerii situațiilor financiare.
În ce privește invocarea nerespectării de către societatea debitoare a obligației prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006, Curtea o apreciază ca lipsită de relevanță. Nerespectarea acestei obligații nu poate constitui temei de antrenare a răspunderii în condițiile articolului 138 din lege, pentru că această inacțiune nu este incriminată de dispozițiile legale precitate, între cele două dispoziții legale neexistând norme de trimitere. Nedepunerea la dosar a înscrisurilor prevăzute de articolul 28 din legea insolvenței ar putea constitui cel mult o prezumție simplă a neținerii contabilității, prezumție care, însă, trebuie coroborată cu restul probelor pentru a căpăta forța probantă.
Or, în cauză nu există nici un indiciu privitor la cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență, din raportul întocmit de lichidatorul judiciar (fila 90 dosarului de fond), reieșind doar o "bănuială în ce privește corectitudinea conducerii afacerii", precum și imputația nerespectării și neadaptării decătre debitoare(nu de către administratori) la legile "dure ale economiei de piață". Numai că nici "bănuiala" lichidatorului și nici neadaptarea la regimul dur al economiei de piață nu cad sub incidența dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/1990.
În această situație, recurentele-creditoare erau în drept, dar și obligate cu atât mai mult să suplimenteze probele pe aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată și "dovedită" cu o prezumție simplă și starea de insolvență a societății debitoare, recurentele - creditoare limitându-se, însă, doar la a dezbate teoretic acest aspect.
În ce privește invocarea nerespectării dispozițiilor articolului 27 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază susținerea ca nefondată. Pe de o parte, trebuie reținută împrejurarea că această faptă nu are nici o legătură logică cu fapta incriminată de articolul 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006 și care este singura pe care creditorii și-au întemeiat cererea. Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că nerespectarea dispozițiilor articolului 27 din legea nr.85/2006 nu este în măsură să atragă răspunderea patrimonială în condițiile articolului 138 din legea insolvenței, întrucât vizează o faptă ulterioară instalării stării de insolvență, nu una care a condus la insolvență.
Este neîntemeiată, prin prisma acelorași considerente, și susținerea întemeiată pe prevederile art.35 alin. 3-4 din decretul nr. 31/1954, întrucât art. 138 din Legea nr. 85/2006 instituie expressis verbisrăspunderea administratorilor pentru pasivul debitoarei,în timp ce prevederile invocate de Municipiul B instituie, dimpotrivă,răspunderea persoanei juridice pentru fapta organelor sale de conducere.
Prin urmare, reținând, așa cum a făcut și judecătorul - sindic, că în cauză nu au fost dovedite cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale speciale prevăzută de articolul 138 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că soluția pronunțată de judecătorul - sindic este legală și temeinică, fiind întemeiată pe o situație de fapt corect reținută și dată cu stricta respectare a prevederilor legale incidente.
În lipsa oricărui motiv de casare sau de modificare prevăzut de articolele 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate în conformitate cu prevederile articolului 312 alineat 1 teza a II Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B și MUNICIPIUL, împotriva sentinței comerciale nr.4292/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 și intimații pârâți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
