Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

Dosar nr-

DECIZIA NR. 486/

Ședința publică din 13 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător

- - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță

- - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă

- - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1581/Sind din 30 iunie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 1581/SIND/30.06.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei EURO și a obligat pârâta să suporte o parte din pasivul societății în sumă de 14.148 lei, autorizând creditorii cu punerea în executare a hotărârii judecătorești.

În motivarea hotărârii se arată că pârâta a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 față de lipsa nejustificată a bunurilor din patrimoniul debitoarei și de neținerea unei contabilități conform cu Legea nr. 82/1991 și Legea nr. 31/1990. Prejudiciul rezultat din comiterea faptelor este în sumă de 20.041,8 lei, dar față de suma pretinsă de reclamantă, acesta a fost limitat la valoarea de 14.148 lei.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta invocând greșita interpretare a probelor și omisiunea analizării apărărilor referitoare la faptul că în perioada aprilie 2000 - aprilie 2002 s-a aflat în concediu de maternitate, întrerupând activitatea de administrator, iar în cursul anului 2002 demisionat din funcția de administrator. Lipsa bunurilor din societate și nedepunerea situațiilor financiare nu-i sunt imputabile.

Lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea pentru creșterea copilului a fost înregistrată la 19.03.2009, iar demisia nu a fost înregistrată la ORC pentru a fi opozabilă terților.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art.3041Cod procedură civilă se constată că recursul nu este întemeiat.

Cererea pârâtei pentru efectuarea concediului pentru creșterea copilului a fost înregistrată la.M la 19.03.2009, iar demisia din funcția de administrator nu a fost înregistrată la ORC pentru a fi opozabilă terților. Dar indiferent de lipsa de publicitate a celor două cereri, se constată că în perioada 2000-2001 pârâta a continuat să administreze societatea debitoare însușind prin semnătură conținutul bilanțului contabil din 31.12.2001, contul de profit și pierderi de la 31.12.2001, situația creanțelor și a datoriilor societății, situația stocurilor și a producției în curs de execuție. Ori, față de aceste situații contabile s-au constatat lipsurile din gestiune și din patrimoniul societății, iar pârâta nu a dovedit că a depus diligențele necesare protejării bunurilor societății.

Încetarea mandatului de administrator, urmată de descărcarea de gestiune nu s-a produs în condițiile art. 3 lit. c al Ordinului nr. 1753/2003 dat în aplicarea Legii nr. 82/1991 și prevederilor art. 73 și 194 lit. b din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora descărcarea de activitate a administratorilor se aprobă doar prin hotărârea adunării generale a asociaților. Prin urmare, răspunderea administratorului cu privire la gestionarea activității și existența bunurilor în patrimoniu subzistă până în momentul predării gestiunii realizate în condițiile legii, cererile recurentei-pârâte privind concediul și demisia din funcție, neavând relevanță potrivit Legii nr. 82/1991 și a Legii nr. 31/1990.

În consecință, față de lipsa activelor societății și de inexistența unui raport privind descărcarea de gestiune, se constată că în mod corect au fost reținute prevederile art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează respinge recursul declarat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1581/SIND/30.06.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./11.11.2009

Dact./20.11.2009/8 ex.

Jud.sindic:

Președinte:Carmen Bujan
Judecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Brasov