Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.49/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier- - -
-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de administratorul debitoarei, cu domiciliul în T,- bis, împotriva sentinței comerciale nr.905 din 18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL T- prin lichidtor judiciar SC Expert SRL T, intimatele creditoare SC SA G, Administrația Finanțelor Publice T, intimat-administrator debitoare, Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect Legea nr.85/2006.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta avocat în baza împuternicirii avocatiale aflată la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar de către apărătorul recurentei chitanța seria nr.- din 8.01.2008 privind plata taxei judiciare de timbru in sumă de 19,50 lei și timbru judiciar de l leu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei critică hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați pe motiv de netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele considerente:
În principal susține că din conținutul considerentelor hotărârii și a dispozitivului nu rezultă cuantumul sumei pentru care s-a antrenat răspunderea recurentei și nici denumirea creditorilor ale căror cereri au fost admise, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei hotărârea este netemeinică și nelegală motivat de faptul că instanța de fond nu a avut in vedere probele administrate in cauză care demonstrează că ajungerea societății în stare de insolvență nu a fost determinată de modul de ținere a evidenței contabile. Din raportul administratorului judiciar rezultă că societatea debitoare in perioada 2001- 2003 avut o activitate redusă, iar in anul 2004 nu a avut activitate, astfel că nu se putea reține culpa recurentei in ajungerea societății in incapacitate de plată. Solicită admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței și pe fond respingerea cererii privind antrenarea răspunderii recurentei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.22/17.01.1006 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 114/LJ/2004 al Tribunalului Galați în baza disp. art. 130 din legea nr. 64/2005 s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC""SRL și radierea societății din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați.
S-a aprobat în parte decontul de cheltuieli depus de administratorul judiciar SC" Expert"SRL și s-a dispus ca plata sumei de 4.292,30 RON să fie efectuată din fondul de lichidare special constituit conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 64/1995 și s- respins ca nefondată cererea de aprobare plăți de TVA.
S-a admis cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de creditoarea T s-a dispus ca pârâta să suporte din patrimoniul propriu suma de 454.084 RON.
S-a admis în parte cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de creditoarea SC""SA G și s-a dispus ca pârâta să suporte din patrimoniul propriu suma de 79.496,67 RON.
S-a respins ca nefondată cererea de antrenare a răspunderii personale a pârâtului.
Din oficiu, s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra bun urilor aparținând pârâtei.
S-a dispus descărcarea judecătorului sindic, administratorului judiciar și a tuturor persoanelor care i-au asistat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură,debitoare și averea sa, creditori, asociați.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea lichidatorului judiciar pentru închiderea procedurii falimentului debitoarei SC""SRL T, îndeplinește condițiile prev. de art. 130 din Legea nr.64/1995 republicată și nici un creditor nu a formulat obiecțiuni la raportul final.
In temeiul art. 131 alin. 2 dispus radierea debitoarei din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Galați.
Întrucât debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu pentru a fi valorificate, devin incidente disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 64/1995 republicată, în sensul că se vor aproba cheltuielile de procedură din fondul de lichidare special constituit.
Suma solicitată cu titlu de TVA nu s- acordat cu motivarea că judecătorul sindic aprobă cu titlu de remunerație, doar sumele stabilite prin hotărârile de deschidere și nu alte plăți aferente acestor sume.
Admiterea cererilor de antrenare a răspunderii patrimoniale în ceea ce o privește pe pârâta, s-a întemeiat pe rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar.
Instanța de fond a ținut seama la stabilirea cuantumului sumei pentru care a atras răspunderea patrimonială a pârâtei, de principiul disponibilității.
In ceea ce privește pe pârâtul, s-a reținut că acesta a avut calitatea
de director executiv al societății debitoare și nu de administrator, astfel că nu se poate reține în sarcina sa fapta prevăzută de art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată.
S-a făcut aplicarea art. 139 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs pârâta, înregistrat sub nr-.
Prin decizia nr.598/30.06.2006, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sent.civ.nr.22/17.01.2006, pronunțată de Tribunalul Galați, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, în cauză, antrenarea răspunderea pârâtei pentru prejudiciul cert produs trebuie să se raporteze la întreaga masă a creditorilor și nu la creanțele creditorilor care au promovat cererile de antrenare răspundere patrimonială, urmând ca instanța de fond să stabilească astfel prejudiciul cert produs prin fapta reținută în sarcina pârâtei.
În rejudecare cauza, s-a înregistrat sub nr- la ribunalul Galați.
Prin sentința comercială nr.905/18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii debitoarei SC SRL în baza art.131 din Legea nr.85/2006 și radierea acesteia din registrul comerțului.
S-a făcut aplicarea disp.135 și art.136 din legea nr.85/2006.
S-a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru întreg pasivul societății debitoare.
S-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale față de pârâtul.
S-a respins contestația creditoarei CAG.
S-a dispus plata sumei de 4.292,30 lei cu titlu de cheltuieli de procedură din fondul de lichidare, special constituit către lichidatorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut, în ceea ce privește capătul de cerere în antrenare răspundere administrator, că, pârâta, în calitate de administrator al societății debitoare a încălcat normele de drept care impuneau ținerea corectă a contabilității, astfel încât se face vinovată de încălcarea Legii nr.82/1991 republicată ceea ce a determinat prejudicierea creditorilor. De asemenea, s-a mai reținut că pârâta, cu vinovăție, nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar, toată evidența contabilă a societății, astfel încât nu au putut fi identificate bunuri, debitori ai societății sau eventuale acte de înstrăinare sau comerț, în interes propriu, sub acoperirea societății, în condițiile în care nu s-au depus la organele financiare bilanțurile contabile pe anii 2003 și 2004.
În ceea ce privește cererea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului, s-a reținut că acesta, în calitatea sa de director executiv al societății debitoare nu are atribuții în ceea ce privește ținerea contabilității și nu se poate reține în sarcina sa fapta prevăzută de art.137 lit.d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs pârâta înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
Hotărârea recurată a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Nici considerentele și nici dispozitivul hotărârii nu cuprinde cuantumul sumei pentru care s-a antrenat răspunderea pârâtei.
Folosirea, în contextul dispozitivului, a sintagmei, "pentru întregul pasiv al societății debitoare", fără a se preciza cuantumul sumei, conduce la concluzia că ar urma ca recurenta să răspundă pentru întregul pasiv ce a format obiectul cauzei, chiar dacă nu toți creditorii au formulat cerere pentru antrenarea răspunderii.
Recurenta consideră că, în aceste condiții, dispozitivul hotărârii nu întrunește condițiile de formă p revăzute de lege iar hotărârea astfel pronunțată este lovită de nulitate.
A mai arătat că dacă s-a apreciat că ar urma să răspundă pentru întregul pasiv patrimonial al societății inclusiv pentru creanțele celorlalți creditori (alții decât P T și C SRL G, care au formulat cerere pentru angajarea răspunderii ) instanța a încălcat principiul "non reformațio în peius".
Sub acest aspect a motivat că, prin sentința nr.22/2006 s-a admis cererea creditorilor, P T și CAp entru antrenarea răspunderii patrimoniale a recurentei-pârâte fiind obligată la plata sumelor corespunzătoare creanțelor neacoperite ale acestor creditori. Această sentință a fost casată ca urmare a recursului declarat de recurenta-pârâtă cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că în rejudecare nu i se poate crea o situație mai grea decât cea din primul ciclu de judecată.
Pe fondul cererii a motivat că instanța nu a ținut cont de rapoartele prezentate de lichidator și nici de probele administrate în cauză care evidențiază faptul că, ajungerea societății în stare de insolvență nu a fost determinată de modul de ținere a evidenței contabile.
Consideră că actele depuse la dosar cât și raportul administratorului judiciar privind situația debitorului și cauzele ajungerii societății în încetare de plăți din data de 17.10.2004 furnizează suficiente elemente care să demonstreze că nu aspectele reținute de judecătorul -sindic au condus la insolvabilitatea debitoarei.
Susține că neîntocmirea evidenței contabile pentru 2003 și 2004 la care se referă hotărârea recurată nu este de natură să prezume culpa pârâtei pentru ajungerea societății în incapacitate de plată, câtă vreme activitatea societății a fost redusă în anul 2003, iar în anul 2004 nu a desfășurat activitate.
A mai arătat că raportul final de lichidare evidențiază faptul că SC SRL avea datorii către furnizori de 1.116.265 lei ROL și de încasat de la SC SA G suma de 2.187.161.029 lei ROL. Același raport evidențiază faptul că marfa de la creditoarea SA a fost vândută către SC SA care a intrat în faliment, astfel că suma nu a putut fi recuperată. Susține că SC SRL se află în aceeași situație cu creditoarea SA care încearcă să recupereze creanța în procedura falimentului, aspect ce nu îi poate fi imputat
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Hotărârea recurată a fost pronunțată ca urmare a rejudecării fondului după casarea sentinței comerciale nr.22/17.01.2006, prin care s-au admis cererile creditoarelor P și CAG și s-a dispus ca pârâta să suporte din patrimoniu propriu suma totală de 462.033,66 lei, corespunzătoare creanțelor neacoperite ale celor două creditoare.
Rejudecarea fondului după casare a intervenit ca urmare a inițiativei pârâtei de a exercita calea de atac a recursului împotriva sentinței comerciale nr.22/17.01.2006 a Tribunalului Brăila.
În rejudecarea cauzei după casare, prin antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru tot pasivul neacoperit al debitoarei SC SRL s-a produs o înrăutățire a situației părții care a exercitat recursul în raport cu soluția dată în primul ciclu de judecată prin care fusese obligată doar la o parte din pasivul debitoarei, corespunzătoare creanțelor celor doi creditori, titulari ai cererilor de antrenare răspundere patrimonială.
Principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac trebuie respectat, deoarece prin el este ocrotită partea care folosind calea de atac, nu trebuie expusă pericolului de a-i fi agravată situația.
Acest principiu operează și în faza rejudecării fondului după casare, deoarece această rejudecare are loc tocmai ca efect al admiterii recursului promovat de pârâtă.
Cum instanța de fond în rejudecare nu a ținut seama de principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac, soluția astfel pronunțată urmează a fi modificată în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. cu consecința antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru o parte din pasivul neacoperit al debitoarei până la concurența sumei totale de 462.033,66 lei ( însumând creanțele neacoperite a celor doi creditori care au promovat cererile de antrenare răspundere patrimonială, sumă la care a fost obligată în primul ciclu de judecată ).
În contextul celor mai sus expuse, motivul de recurs referitor la mențiunea din dispozitiv de obligare a pârâtei la plata pasivului neacoperit devine de prisos de a mai fi analizat.
În ceea ce privește săvârșirea faptei prev. de art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 republicată, dispoziții legale preluate prin art.138 lit "d " din Legea nr.85/2006 Curtea reține din rapoartele lichidatorului judiciar faptul că documentele contabile ale societății debitoare au fost prezentate în mod incomplet fără a se putea determina clienții și furnizorii analitic și pe facturi, situație în care s-a procedat la stabilirea creanțelor și obligațiilor societății în raport cu terții, pe baza datelor din evidența contabilă a societății pentru perioada 01.08.2001 - 31.12.2002 și pe baza datelor extracontabile pentru perioada 2003 și 2004.
Totodată s-au evidențiat în contabilitate încasări în sumă de 685.932.625 lei, fără ca aceste înregistrări contabile să permită determinarea analitică pe clienți.
De asemenea, s-au identificat chitanțe de plată care nu au fost înregistrate în contabilitate.
Cu privire la patrimoniul societății s-a constatat că nu s-au prezentat documente privind vânzarea unui calculator aflat în evidență ca mijloc fix, a unei imprimante cât și a obiectelor de inventar în valoare de 30.918.001 lei, conform evidenței contabile la data de 31.12.2002. De asemenea, în evidența contabilă a societății este înregistrat un stoc de marfă în valoare de 280.585.290 lei inclusiv TVA și adaos comercial însă, deși acesta nu mai există faptic în patrimoniul debitoarei și nu s-au prezentat documente justificative privind valorificarea acestuia.
Faptul că nu s-a încercat aducerea contabilității societății debitoare la zi, nu a lămurit și clarificat neregulile constatate în organizarea și ținerea contabilității societății debitoare.
Prin neprezentarea actelor contabile ale societății pârâta, în calitate de fost administrator al debitoarei a contribuit la obstrucționarea activității lichidatorului judiciar de a depista activele societății debitoare și creanțele nerecuperate ale acesteia vătămând astfel creditorii care nu-și pot recupera creanțele pe care le dețin împotriva societății.
Imposibilitatea recuperării creanței pe care debitoarea o are asupra societății SC A la rândul său în faliment, nu poate fi considerată o cauză obiectivă care a determinat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență. Aceasta deoarece, (fără a analiza raporturile dintre reprezentanții acestor două societăți și conținutul angajamentului de plată din 19.02.2002) prin cererea semnată de pârâtă, în calitate de administrator al debitoarei aceasta a renunțat la declarația de creanță formulată în dosarul privind falimentul SC A punând practic societatea debitoare în imposibilitate de a-și recupera, măcar și în parte, creanța pe care o deține asupra SC, în condițiile în care, în cadrul falimentului acestei societăți, s-au făcut distribuiri de sume în contul creanțelor.
Conduita procesuală a pârâtei, de a renunța la declarația de creanță în dosarul privind falimentul debitoarei CAc oroborată cu neînregistrarea în contabilitate a unor chitanțe sau dimpotrivă, cu înregistrări de încasări fără determinări analitice pe clienți conduce la concluzia că pârâta nu a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea și a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, debitorii fiind prejudiciați prin nerecuperarea creanțelor întrucât nu s-au putut identifica activele și creanțele societății pentru a putea fi valorificate în vederea acoperirii pasivului.
Față de cele ce preced, recursul pârâtei urmează a fi admis în temeiul art.312 alin.1, 2.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. pentru a se da eficiență principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac (în etapa rejudecării fondului după casare, ca urmare a admiterii recursului exercitat de aceeași parte) și a modificării sentinței recurate în sensul antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru pasivul neacoperit în sumă de 462.033,66 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, cu domiciliul în T,- bis, împotriva sentinței comerciale nr.905/18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. R/-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a recurentei-pârâte pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC L, până la concurența sumei de 462.033,66 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehno.O/21.02.2008/2 ex.
Fond -
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
