Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 494
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Judecător: dr. - -
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Comitetul Creditorilor debitoarei SC SRL B, formulat din creditoarele SC SRL cu sediul în mun.B, dul - nr.60, -.32, Administrația Finanțelor Publice B cu sediul în mun.B,- și Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud- B, cu sediul în mun.B, - nr.1, împotriva sentinței comerciale nr.27/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL B - prin lichidator judiciar SC SRL B, cu sediul în mun.B, dul - -.33-34 și în B,-, intimatul, domiciliat în B,- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila cu sediul în B, dul - nr.18, -.6, parter, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-creditoare Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud- B consilier juridic, pentru recurenta-creditoare SC SRL B av. G, pentru intimata-debitoare prin lichidator judiciar SC răspunde consilier juridic și pentru intimatul răspunde av. în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul recurs este motivat, timbrat și că nu s-a solicitat judecarea în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud- B, consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul desființării sentinței pronunțată de instanța de fond iar în rejudecare să se admită acțiunea formulată de comitetul creditorilor pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, SC SRL, pentru a fi obligat să suporte pasivul debitoarei.
Av. G, apărătorul recurentei creditoare SC SRL B, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare Tribunalului Brăila. Astfel, arată că în cauză judecătorul sindic a luat act de propunerea Comitetului Creditorilor în sensul că aceștia au hotărât în ședința din 19.05.2007 să formuleze o acțiune în răspundere patrimonială al fostului administrator al debitoarei precum și anularea tuturor actelor privind înstrăinarea de bunuri din patrimoniul acesteia în favoarea creditorilor. De asemenea mai arată că JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure l-sindic a insistat a se preciza obiectul celui de-al doilea capăt de cerere și s-a consemnat ca președintele Comitetului Creditorilor a renunțat la al doilea capăt de cerere, situație total greșită, întrucât creditorii și A, B ambii prin reprezentanți nu și-au dat acceptul pentru acest al doilea capăt de cerere. În ce privește motivele invocate de comitetul creditorilor în atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, instanța reține că nu se identifică în mod corect vreuna din faptele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.138 din Legea 85/2006. Așadar, pârâtul a vândut imobilul proprietatea debitoarei către o societate comercială la care administrator este fiul acestuia iar la data de 24.09.2004 debitoarea a înstrăinat intenționat două imobile din patrimoniul societății precum și un autoturism Cielo, vânzări ce s-au efectuat cu 30 de zile anterior deschiderii procedurii falimentului la cererea intimatului la 24.10.2004, iar la data de 11.11.2004 Tribunalul Brăila declară deschisă procedura falimentului. Pentru motivele arătate consideră îndeplinite disp.art.138 alin.1 lit.a și e din Legea 85/2006 în sensul că s-au folosit bunurile în folosul altei persoane precum și ascunderea unei părți din activul persoanei juridice constând în înstrăinarea unei părți din patrimoniu către o altă societate. Mai arată că instanța nu a luat în calcul că înstrăinarea imobilelor s-a efectuat doar în baza unei facturi fiscale iar prețul obținut a fost modic fiind achitat către debitoare ulterior pe parcursul a doi ani de zile. Mai arată că în decursul aol ună de zile a fost "distrusă" o societate care făcea față creditorilor. Iar documentele încheiate sunt frauduloase. Solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate și trimiterea acesteia spre rejudecare Tribunalului Brăila.
Reprezentantul intimatei debitoare consilier juridic, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, considerând că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt plauzibile.
Apărătorul intimatului av. în ce privește renunțarea la cel de-al doilea capăt de cerere învederează că reprezentantul creditoarei SC SRL în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor a arătat că insistă în judecarea primului capăt de cerere și se renunță la al doilea capăt de cerere așa cum s-a consemnat la fila 235 în Încheierea de ședință din data de 14.06.2007. Instanța a luat act că se renunță la al doilea capăt al acțiunii și a acordat termen pentru soluționarea acțiunii privind atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator. Cercetarea judecătorească efectuată în cauză vizează soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a subsemnatului iar odată cu punerea de concluzii pe fond apărătorul SC SRL a formulat susțineri și pe cel de-al doilea capăt de cerere, subsemnatul susținând că acestea trebuie înlăturate deoarece exced obiectului cauzei fiind inadmisibil ca instanța de fond să se pronunțe pe un obiect cu care nu mai era investită. Obiectul prezentei cauze îl constituie doar acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale atât timp cât s-a renunțat la cel de-al doilea capăt de cerere. Susținerile din motivele de recurs privind nelegalitatea hotărârii fondului vizează prezumtiva nulitate a unor transferuri patrimoniale efectuate de SC SRL. Solicită deci respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor anexate.
Reprezentantul recurentei-creditoare în replică arată că nu s-a renunțat la acel capăt de cerere.
Av. G arată de asemenea în replică că în cauză s-a strecurat o greșeală în ce privește consemnarea potrivit căreia s-a renunțat la acel capăt de cerere.
Reprezentantul recurentei-creditoare cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât solicită respingerea acesteia.
Av. G cu privire la aceeași excepție de asemenea solicită respingerea ei.
Reprezentantul intimatei debitoare prin lichidator judiciar consideră că recursul nu este inadmisibil, situație de care solicită ca instanța să ia act.
Av. consideră că susținerile făcute astăzi în ședință publică de către apărătorul recurentei-creditoare, av. G, sunt critici noi formulate tardiv.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.27/14.01.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăilas -a respins, ca nefondată, cererea formulată de comitetul creditorilor compus din SC SRL, Administrația Finanțelor Publice B și Agenția pentru Dezvoltare Regională Regiunii de Dezvoltare Sud- B împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14.06.2007, comitetul creditorilor desemnat în procedura privind insolvența debitoarei SC SRL a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator și obligarea acestuia de a suporta pasivul debitoarei în sumă de 41.766,83 lei conform tabelului definitiv de creanțe din 23.02.2005.
Prin aceeași cerere s-a solicitat și anularea tuturor actelor încheiate de debitoarea SC SRL și pârâtul, în calitate de administrator al societății anterior declarării stării de insolvență, în dauna drepturilor creditorilor.
Prin încheierea din 14.06.2007 instanța de fond a luat act de renunțarea la judecata celui de-al doilea capăt de cerere, reținându-se că a rămas investită a soluționa doar capătul de cerere în antrenare răspundere patrimonială a fostului administrator al societății debitoarei.
Soluționând această cerere pe baza probelor administrate, judecătorul-sindic motivat că raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență nu a constatat elemente care să conducă la stabilirea vinovăției fostului administrator pentru starea de insolvență a debitoarei.
S-a făcut precizarea că raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență nu a fost contestat de nici un creditor.
Instanța de fond a motivat că examinarea motivelor invocate în cererea comitetului creditorilor nu a permis identificarea vreuneia din faptele prevăzute în mod expres și limitativ de art.138 din Lege iar vânzarea imobilului, proprietatea debitoarei nu constituie o cauză de atragere a răspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs comitetul creditorilor înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
În mod greșit a reținut instanța de fond că nu constituie o cauză de atragere a răspunderii materiale faptul că pârâtul vândut imobilul proprietatea debitoarei către o societate comercială la care administrator este fiul acestuia.
Instanța nu a reținut din toate motivele expuse în acțiune că de fapt fostul administrator al SC SRL B, în decurs de trei luni de zile "a înregistrat un declin financiar doar din partea a trei societăți comerciale, din care două au fost executate silit și au achitat creanțe către societatea falită iar SC SRL, administrată de fiul pârâtului nu a achitat nici o creanță și mai mult a preluat tot patrimoniul acesteia".
A arătat că, din valoarea creanțelor recuperate, lichidatorul a îndestulat o parte din creditori iar alții nu au primit nici o sumă de bani.
Măsura înstrăinării intenționate a bunurilor mobile și imobile din cadrul SC SRL fost luată exact cu o lună de zile înaintea declarării stării de insolvență SOCIETĂȚII, SRL.
S-a arătat că o astfel de activitate ilicită creează baza legală în formularea de către lichidatorul judiciar a acțiunii de anulare a actelor de înstrăinare a bunurilor din patrimoniul societății debitoare însă, lichidatorul judiciar, a omis să menționeze în raportul asupra cauzelor insolvenței și să facă trimitere la persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei, persoană juridică.
Instanța nu a luat în considerare expertiza judiciară contabilă efectuată unde au fost menționate metoda înstrăinării bunurilor, perioada vânzărilor și achitarea prețului în rate de SC SRL B către societatea falită.
Instanța avea obligația, în virtutea rolului activ, să stabilească adevărul înstrăinării bunurilor societății falite și să constate că bunurile s-au înstrăinat doar în baza unei facturi fiscale între cele două societăți, fără a efectua transferul de proprietate de la o societate la alta.
Recurentul consideră că instanța nu a motivat la obiect cererea cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator atât timp cât constată că prețul este corect stabilit de cei doi administratori care au perfectat vânzarea imobilelor iar prețul obținut a îndestulat doar o parte din creditorii societății falite.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii ambelor capete de cerere cu care a fost investit judecătorul-sindic.
Legal citat, intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.
În susținerea excepției de inadmisibilitate a recursului a arătat că motivele invocate exced obiectului acțiunii cu care a fost investit judecătorul-sindic. Aceasta deoarece la termenul din 14.06.2007, reprezentantul creditoarei SC SRL, în calitate de președinte al comitetului creditorilor a renunțat la capătul de cerere în anularea unor transferuri patrimoniale.
Instanța de fond, la același termen a luat act de renunțarea la judecata respectivului capăt de cerere, rămânând investită doar cu acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Intimatul-pârât, prin apărător a invocat faptul că susținerile de nelegalitate a hotărârii instanței de fond vizează tocmai aspectele referitoare la nulitatea unor transferuri patrimoniale efectuate de societatea debitoarei anterior deschiderii procedurii și nu cele care au constituit obiectul judecății.
Pe fond, intimatul-pârât a susținut că instanța a analizat corect probele administrate și, în mod judicios reținut că este nefondată acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate de părți reține următoarele:
Prin încheierea din 14.06.2007 judecătorul-sindic a luat act de renunțarea, de către reprezentantul comitetului creditorilor, la judecata capătului de cerere "în anularea tuturor actelor încheiate de debitoarea SC SRL și pârâtul, în calitate de administrator al societății, anterior declarării stării de insolvență, în dauna drepturilor creditorilor". Astfel, obiectul judecății în primă instanță l-a constituit cererea în atragere răspundere patrimonială a pârâtului,.
Hotărârea pronunțată în temeiul art.11 lit.g rap. la art.138 alin.1 din Lege este supusă recursului conform art.8 alin.1 din aceeași lege (nr.85/2006 cu modificările ulterioare).
Prin urmare, recursul exercitat împotriva hotărârii pronunțată în soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale constituie o cale de atac prevăzută de lege și care nu poate fi privită ca fiind inadmisibilă prin prisma conținutului motivelor invocate.
În virtutea principiului legalității căii de atac, Curtea reține că hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic este susceptibilă de a fi atacată cu recurs iar excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât, este nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cererii de recurs se constată că, toate criticile aduse hotărârii recurate sunt circumscrise, în principal aspectelor referitoare la caracterul fraudulos al transferurilor patrimoniale efectuate de debitoare anterior declanșării procedurii insolvenței. Or, recurentul-pârât, prin reprezentant a renunțat la capătul de cerere în anularea acestor transferuri patrimoniale, instanța de fond luând act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere și rămânând investită cu soluționarea acțiunii prev. de art.138 alin. În aceste condiții motivele de recurs referitoare la caracterul ilicit al înstrăinărilor de bunuri mobile și imobile din patrimoniul societății debitoare sunt străine de conținutul hotărârilor recurate, în condițiile în care pe calea recursului nu s-a criticat nici măcar încheierea prin care s-a luat act de renunțarea la judecata celui de-al doilea capăt de cerere.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile referitoare la raportul lichidatorului judiciar privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență și cele referitoare la distribuirile de sume. Aceasta, deoarece comitetul creditorilor a avut pârghii legale de control și de atac împotriva acestor acte și măsuri realizate de lichidatorul judiciar, neputând fi exercitate pe calea recursului împotriva hotărârii de soluționare cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare.
Nici în calea de atac a recursului recurenta nu a indicat dovezile în baza cărora să se poată stabili existența condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru vreuna din faptele prev. de art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006.
În limitele investirii și în baza probelor existente la dosar, instanța de fond, cu respectarea principiului disponibilității a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul, ca fiind nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, recurentul va fi obligat, în temeiul art.274 pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-pârât în sumă de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului, excepție invocată de intimatul-pârât, prin reprezentant convențional, av., ca fiind nefondată.
Respinge recursul formulat de comitetul creditorilor desemnat în cadrul procedurii insolvenței privind pe debitoarea SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.27/2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, ca fiind nefondat.
Obligă pe recurent comitetul creditorilor la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored.
22 Octombrie 2009/ 9 ex.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
