Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 494/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 970/Sind din 22 aprilie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 970/SIND /22.04.2009 Tribunalul Brașov prin judecătorul-sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar și a obligat pârâtul în calitate de administrator al debitoarei să suporte din averea personală o parte din pasiv în sumă de 104.883,59 lei.
În motivarea hotărârii se arată în esență că, pârâtul a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Lege nr. 85/2006 față de nejustificarea scoaterii bunurilor din gestiunea societății în sumă de 6.228 lei, nejustificarea operațiunilor de plată a sumei de 6.902 lei în canul contractelor de leasing în beneficiul.RL. neînregistrarea în contabilitate a plăților efectuate de debitorii societății în sumă de 14.188,04 lei, înstrăinarea în interes propriu a unui autoturism în sumă de 2.654 lei și înstrăinarea unui imobil sub prețul de achiziție, cât și nerecuperarea creanțelor în sumă de 66.724,13 lei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul invocând greșita aplicare a legii și interpretarea eronată a probelor administrate.
În motivarea recursului se arată în esență că, bunurile ce au fost scoase din gestiunea societății au fost evidențiate în baza bunurilor de consum, cele trei rate de leasing au fost achitate în temeiul contractului încheiat cu la 2.11.2003, soldul contului 411 și suma de 14.188,04 lei se regăsesc în capitolul compensări din evidența contabilă, iar înstrăinarea autoturismelor sub valoarea de 5.000 Euro s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 1444pct. 3 din Legea nr. 31/1990. Referitor la înstrăinarea imobilului sub prețul de achiziție se arată că nu există nicio interdicție de înstrăinare sub valoarea de achiziție în condițiile în care prețul reflectă starea și vechimea imobilului la acea dată. Pentru creanțele nerecuperate s-au depus diligențe pentru încasarea sumelor, astfel cum rezultă din notificările depuse în probațiune.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și nesusținut de probe pertinente. Se arată că balanța de verificare din 30.11.2007 evidențiază lipsurile de bunuri în valoare de 6.228 lei, că un contract de împrumut de folosință nu justifică plata ratelor le leasing, esența contractului fiind gratuitatea acestuia, că prevederile art. 1444din Legea nr. 31/1990 privind înstrăinarea bunurilor sub valoarea de 5.000 Euro sunt aplicabile societăților pe acțiuni și nu în cazul de față, că imobilul a fost înstrăinat fără o evaluare prealabilă, iar creanțele nu au fost recuperate din culpa pârâtului.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
În legătură cu lipsa bunurilor din gestiunea societății în sumă de 6.228. lei, recurentul-pârât a depus în recurs contractul de reprezentanță distribuție zonă nr. 109/20004, cât și bonurile de consum în valoare de 6224 lei evidențiate în contabilitate, prin care a justificat transferul bunurilor din gestiune, astfel încât urmează a fi înlăturată răspunderea acestuia pentru fapta prevăzută de art. 138 lit.a din Legea nr. 85/2006 pentru suma de 6.228 lei.
Referitor la plata ratelor de leasing în beneficiul, recurentul pârât a depus în recurs atât contractul de împrumut de folosință din 2.11.2003 din care rezultă la art. 2.1 că părțile au convenit ca împrumutul de folosință să se realizeze în schimbul plății a 3 rate de leasing în valoare de 14.516.500 lei, 13.763.500 lei și 14.060.000 lei, cât și contractul de vânzare-cumpărare nr. 66727/4.05.2001 cu plata în rate, prin care s-a dovedit că autoturismul dat în folosință aparține e Susținerile lichidatorului judiciar referitoare la caracterul gratuit al contractului de comodat, nu au relevanță în ceea ce privește intenția părților contractante, stipularea contravalorii pentru folosința bunului împrumutat transformând comodatul într-un contract de locație de lucru prefect valabil.
De asemenea, nu prezintă importanță sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute de art.138 lit. A din Legea nr. 85/2006 nici faptul că nu s-a precizat în situația contului 461 în baza cărui contract s-au achitat ratele de leasing sau că nu au fost emise facturi fiscale, iar sumele au fost înscrise într-un cont eronat, aceste aspecte ținând de modul de ținere a contabilității. De principiu, greșelile în evidența contabilă nu generează insolvabilitatea societății decât în măsura în care pot fi asociate cu intenția părții de a ascunde active, de a deturna bunurile sau de a-și însuși fonduri bănești, ceea ce nu e cazul în speță. În consecință, urmează a fi înlăturată răspunderea pârâtului pentru fapta prevăzută de art. 138 lit.a din Legea nr.85/2006 pentru suma de 6.902 lei.
În privința înstrăinării în interes personal a celor două autoturisme, susținerile recurentului pârât privind incidența art.1444din Legea nr. 31/1990 privind posibilitatea administratorilor de a înstrăina bunuri sub valoarea de 5.000 Euro, sunt eronate, prevederile art. 1961alin.4 din Legea nr. 31/1990 stipulând în mod expres că dispozițiile legale privind administrarea societății pe acțiuni nu se aplică societăților cu răspundere limitată. În consecință, înstrăinarea în interes propriu a celor două bunuri la data de 28.04.2006, sub valoarea rămasă de amortizat, în perioada în care societatea se afla în incapacitate de plată (deschiderea procedurii realizându-se la 30.11.2006), a dus la prejudicierea societății și implicit a creditorilor, astfel încât urmează a menține hotărârea instanței de fond cu privire la obligația de plată a sumei de 2.654 lei ca parte din pasivul societății.
În legătură cu înstrăinarea imobilului din patrimoniul societății la data de 30.07.2004, sub valoarea de achiziție, se constată că această înstrăinare a avut loc cu doi ani anterior deschiderii procedurii insolvenței, astfel încât, în lipsa justificării conivenței de fraudare a creditorilor și a consecinței directe pentru ajungerea societății în stare de insolvență, răspunderea pârâtului pentru plata sumei de 8.187,42 lei nu poate fi menținută, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la măsurile luate pentru recuperarea creanțelor, recurentul - pârât a depus în recurs notificarea adresată de pentru suma de 14.429.381 lei, proces verbal de convocare pentru conciliere cu pentru suma de 800.000.000 lei, încheierea de încuviințare a executării silite a debitoarei &Alfa, astfel încât în mod greșit i s-a imputat lipsa de diligență în recuperarea creanțelor și i s-a instituit răspunderea pentru creanțele nerecuperate în sumă de 66.724,13 lei. Pe de altă parte, în lipsa dovedirii intenției de fraudare a societății debitoare și a creditorilor, răspunderea pentru nerecuperarea creanțelor nu poate fi antrenată, prevederile art. 138 lit.e din Legea nr. 85/2006 condiționând fapta de mărirea în mod fictiv a pasivului societății.
În legătură cu fapta prevăzută de art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006 privind menținerea contabilității în conformitate cu legea în privința sumei de 14.188,04 lei, se constată că instanța de fond s-a bazat pe o prezumție a lichidatorului judiciar care a presupus că sumele achitate de clienți, cu instrumente de plată, au fost girate de administratorul societății în favoarea altor societăți care nu pot fi identificate, datorită neînregistrării corespunzătoare în contabilitate. Probatoriul insuficient administrat și concluziile evazive ale lichidatorului judiciar cu privire la înregistrările în contabilitate, fac imposibilă cenzurarea soluției instanței de fond, astfel încât în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea suplimentării probatoriului, eventual cu efectuarea unei expertize contabile care să analizeze existența condițiilor de atragere a răspunderii pârâtului pentru fapta prevăzută de art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 970/SIND /22.04.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o casează în parte, și-n consecință:
Trimite cauza spre rejudecare cu privire la fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru suma de 14.188,04 lei.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la plata unei părți din pasiv în cuantum de 2.654 lei.
Respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul cu privire la daunele în cuantum de 81.972 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 12.11.2009
Tehnored: / 16.11.2009/ - 4 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
