Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI L împotriva sentinței comerciale nr. 1680/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 09.01.2009, întâmpinare formulată de către lichidatorul debitoarei, la care s-a anexat în copie confirmare de primire și dovada privind îndeplinirea procedurii de comunicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1680/25.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea de autorizare în vederea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, formulată de către creditoarea L; a dispus: închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL și radierea acestei debitoare din Registrul Comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Totodată, s-a dispus publicarea raportului din 25.09.2008 întocmit de către lichidatorul judiciar în Buletinul Procedurilor de Insolvență și comunicarea acestuia către ORC
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 25.09.2008 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 198/06.02.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că notificarea a fost publicată, conform art. 61 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței.
Astfel, având în vedere că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Cu privire la cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L pentru autorizarea în vederea introducerii acțiunii în antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei, judecătorul sindic a constatat că este neîntemeiată, creditoarea invocând săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea 85/2006 de către administratorul social, în sensul că acesta a continuat activitatea comercială în interes personal, cu toate că ducea vădit societatea în încetare de plăți, deoarece a efectuat acte de comerț cu produse supuse autorizării (alcool, tutun), dar nu a achitat taxa de comercializare și nu și-a îndeplinit mandatul ce îi revine față de societate cu privire la organizarea și conducerea contabilității.
S-a mai reținut de către judecătorul sindic că neachitarea unor taxe speciale sau a accizelor nu poate duce la concluzia că administratorul social a continuat activitatea în interes personal, astfel cum susține creditoarea, deoarece nu a produs nicio proba în acest sens, în afara declarației de creanță în care sunt trecute "accize dobânzi" sau "taxa auto penalități", iar din raportul depus de către lichidatorul judiciar la 24.04.2008, rezultă că debitoarea și-a încetat activitatea în anul 2004, aceasta fiind cauza pentru care a fost dizolvată din oficiu prin încheierea judecătorului delegat la ORC.
Pe de altă parte, Tribunalul Timișa apreciat că din certificatul constatator de la ORC privind debitoarea, rezultă că insolvabilitatea societății a fost declarată de L în baza OUG 61/2002 și art. 74 din 1785/2002 prin înștiințarea 53592/04.09.2003.
Față de data când a constatat insolvabilitatea și data depunerii cererii de autorizare - 08.09.2008, Tribunalul Timișa constatat că o cerere pentru antrenarea răspunderii este prescrisă, conform art. 139 din Legea 85/2006, întrucât creditoarea a recunoscut sau trebuia să recunoască persoana care a cauzat apariția stării de insolvență cu peste 5 ani înainte de data deschiderii procedurii - 06.02.2008, motiv pentru care a respins cererea de autorizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI L, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare conform art. 312 Cod procedură civilă pentru formularea și judecarea cererii de antrenare a răspunderii.
În motivarea recursului, s-a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, arătând că lichidatorul judiciar nu a precizat un punct de vedere un punct de vedere cu privire la persoanele care au cauzat starea de insolvență, conform art. 25 din Legea 85/2006. Arată că în calitate de singură creditoare a formulat solicitarea de autorizare pentru introducerea acțiunii de antrenare a răspunderii, motivat de nedepunerea actelor în cadrul procedurii și de efectuarea de acte de comerț cu produse supuse autorizării, fără a achita taxele de comercializare. Consideră că administratorul societății este răspunzător de conducerea activității acesteia, conform Legii 31/1990 și de conducerea evidențelor contabile conform Legii 82/1991, evidențe ce nu au fost depuse conform Legii insolvenței.
Creditoarea recurentă arată că declararea societății în stare de insolvabilitate de către recurentă se referă la societatea comercială - persoană juridică și nu la administratorul societății - persoană fizică, și nu face să curgă termenul prevăzut de art. 139 din legea insolvenței, considerând că de altfel, în conformitate cu textul legal arătat, acțiunea în antrenarea răspunderii nu se poate prescrie mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenței.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, " la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
De asemenea, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
În cauză, se constată că lichidatorul judiciar nu a precizat un punct de vedere cu privire la persoanele care au cauzat starea de insolvență, conform art. 25 din Legea 85/2006 și, în calitate de singură creditoare a formulat solicitarea de autorizare pentru introducerea acțiunii de antrenare a răspunderii, motivat de nedepunerea actelor în cadrul procedurii și de efectuarea de acte de comerț cu produse supuse autorizării, fără a achita taxele de comercializare.
Creditoarea recurentă arată că declararea societății în stare de insolvență se referă la societatea comercială - persoană juridică și nu la administratorul societății - persoană fizică, și nu face să curgă termenul prevăzut de art. 139 din legea insolvenței, considerând că de altfel, în conformitate cu textul legal arătat, acțiunea în antrenarea răspunderii nu se poate prescrie mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenței.
ART. 139 din lege, stabilește că: Acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Raportat la aceste dispoziții legale, punctul de plecare al termenului de prescripție nu este determinat, ci doar determinabil, începând de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență și se împlinește în termen de 3 ani de la această dată, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Cum, în cauză, cererea de declanșare a procedurii insolvenței s-a pronunțat la data de 6.02 2008 ( 12 dosar de fond), împlinirea termenului de prescripție nu poate avea loc decât cel mai devreme la data de 7. 02 2010, conform tezei finale a art. 139 mai sus redat.
Ca urmare, fiind îndeplinite în prezenta cauză condiția de termen, judecătorul sindic nu putea să rețină, în motivare, respingerea cererii creditoarei, raportat la împlinirea termenului de prescripție.
Cu toate acestea, motivarea instanței, ca soluție, este corectă, însă prin referire la un alt temei de drept.
Procedura în cauză a fost închisă față de lipsa disponibilităților bănești și cum nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele de bani necesare contiunării procedurii, s-a reținut incidența disp. art. 131. Conform art. 131 din Legea nr. 85/2006: "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței civile nr. 1680/ 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./20.01.2009
Dact./20.01.2009/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
