Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 502/
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 836/Sind din 6 aprilie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 13 octombrie 2009 și 14 octombrie 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 836/sind/6.04.2009, Tribunalul Brașova respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interesul reclamantelor formulată de lichidatorul judiciar.
A admis în parte acțiunea formulată de AVAS în contradictoriu cu pârâții și, întemeiată pe prevederile art. 138 al.1 lit. f din Legea nr. 85/2006 și în parte cererea de intervenție în interesul reclamantei AVAS formulată de lichidatorul judiciar și în consecință:
A obligat pârâții și să suporte din averea personală suma de 10722,54 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
A respins acțiunile reclamantelor INTERNATIONAL, Autoritatea Națională a Vămilor și în contradictoriu cu pârâții și și cererea de intervenție în interesul reclamantelor INTERNATIONAL, Autoritatea Națională a Vămilor și, formulată de lichidatorul judiciar.
Judecătorul sindic a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes a cererii de intervenție formulată de lichidatorul, s-a reținut că întrucât intervenientul a arătat că a intervenit în favoarea creditorilor din dosarul de faliment și solicită obligarea pârâților la suportarea din averea personală a unei părți din datoriile debitoarei, este evident că acesta a înțeles să intervină în favoarea reclamantelor din prezenta cauză. Având în vedere că potrivit art. 49 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, iar intervenția este în interesul uneia dintre părți când sprijină numai apărarea acesteia, s- constatat că cererea lichidatorului nu este inadmisibilă. Acesta are un interes în admiterea acțiunilor reclamantelor și acoperirea unei părți din pasivul societății debitoare al cărei lichidator este. Într-adevăr, prin cererea de intervenție în interesul altuia nu se poate solicita majorarea cuantumului obligațiilor, dar în ce privește limitele cererii de intervenție, aceasta este o problemă de fond și urmează a fi analizată pe fondul cererii de intervenție în interesul reclamantelor, nefăcând cererea de intervenție inadmisibilă. Având în vedere că scopul procedurii de insolvență este, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitoarei, lichidatorul numit pentru societatea debitoare are un interes în sprijinirea acțiunilor reclamantelor, astfel încât nu se poate susține că cererea de intervenție a acestuia în favoarea reclamantelor este lipsită de interes. Pentru aceste motive au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes a cererii de intervenție, formulate de lichidator în favoarea creditoarelor reclamante.
În ce privește fondul cererilor s-a constatat că acțiunea AVAS este întemeiată în parte, iar restul acțiunilor nu sunt întemeiate.
Astfel în ce privește cauzele de insolvabilitate a debitoarei, în raportul administratorului judiciar depus la termenul din data de 12.01.2004 (la filele 295-296 din vol. I al dosarului de faliment) se arată că în ce privește răspunderea administratorilor, este prematur a se da un răspuns final, acesta urmând a fi dat în urma cercetării mai amănunțite a tuturor actelor de contabilitate, apreciindu-se că se poate considera că o mare parte din cauzele ce au condus societatea la starea de încetare a plăților s-au datorat și unor împrejurări independente de voința persoanelor din conducerea debitoarei. Ulterior, în raportul administratorului judiciar depus la termenul din data de 10.05.2004 (fila 23 din vol. II al dosarului de faliment) se arată că la cauzele pentru care societatea a intrat în starea de încetare de plăți se adaugă luarea utilajelor în leasing și folosirea în alte societăți, care fac parte din același grup de firme, neplata la timp a datoriilor societății, ce a atras majorări și penalități de întârziere, împrejurare de natură a accentua starea de insolvabilitate, faptul că s-au făcut "rostogoliri de sume și bunuri" între firmele din grup și s-au făcut vânzări preferențiale între acestea.
Din faptele imputate pârâților s-a constatat că nu poate fi reținută ca fiind cauză de răspundere personală a acestora decât fapta prevăzută la art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006 (fostul art. 137 lit. f din Legea nr. 64/1995), invocată de AVAS în acțiune. Astfel, pârâții au reținut din salariile angajaților sumele reprezentând contribuția acestora la și nu le-au virat, utilizându-le în alte scopuri. Prin această faptă au încălcat prevederile art. 94 din OUG nr. 150/2002, în vigoare la data respectivă, folosind mijloace nelegale pentru a procura fonduri debitoarei. Așa cum a reținut și lichidatorul în raportul depus la data de 10.05.2004 neplata acestor datorii a atras majorări și penalități și a accentuat starea de insolvență. Cuantumul prejudiciului produs reclamantei AVAS este egal cu sumele reținute salariaților și neachitate, de 10722,54 RON. Pentru aceste motive, a fost admisă în parte acțiunea AVAS și cererea de intervenție a lichidatorului în interesul acestei reclamante, pentru această sumă.
În ce privește celelalte fapte imputate pârâților, s-a constatat că nu s-a făcut în nici un fel dovada că pârâții au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane sau că au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia și nici nu s-a făcut vreo dovadă cu privire la cuantumul prejudiciului produs prin aceste fapte. Astfel, folosirea bunurilor achiziționate în leasing în interesul altor societăți nu constituie în sine fapta prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, dacă nu se face dovada producerii unui prejudiciu prin această faptă. Or, nici reclamantele și nici lichidatorul judiciar nu au făcut dovada producerii vreunui prejudiciu prin această faptă. De asemenea, nici lichidatorul și nici reclamanții nu au menționat dacă s-a produs vreun prejudiciu și care este cuantumul acestuia, în urma "rostogolirii de sume și fonduri" între societatea debitoare și alte societăți. Faptul că în ultimul bilanț societatea debitoare ar figura cu mai multe active, care nu au fost identificate, nu rezultă din vreun mijloc de probă. Dimpotrivă, în dosarul de faliment au fost identificate bunuri și au fost făcute lichidări, așa cum menționează chiar lichidatorul judiciar în cererea de intervenție formulată. Nerecuperarea creanțelor debitoarei nu înseamnă săvârșirea de către foștii administratori ai debitoarei a faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a sau e din Legea nr. 85/2006. Pentru a se putea reține săvârșirea acestor fapte de către pârâți se impune indicarea expresă a bunurilor sau creditelor folosite de pârâți, precum și a activului deturnat sau ascuns. De asemenea pentru a se reține săvârșirea acestor fapte se impune dovedirea intenției frauduloase a pârâților. Or, simpla neîncasare a creanțelor debitoarei nu dovedește săvârșirea acestor fapte de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele Autoritatea Națională a Vămilor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În ceea ce privește recursul reclamantei Autoritatea Națională a Vămilor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active în raport de dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Analizând cu precădere această excepție, Curtea reține că este întemeiată. Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr.85/2006, cererea formulată de către un singur creditor ulterior intrării în vigoare a legii nu poate fi primită, legea lăsând în căderea administratorului judiciar sau lichidatorului, ori a comitetului creditorilor sau a creditorului care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor posibilitatea introducerii unei acțiuni în angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ai societății falite.
Pentru aceste considerente, având în vedere că și cererea adresată judecătorului sindic pentru autorizarea introducerii acțiunii a fost respinsă pentru lipsa de calitate, Curtea urmează admite excepția lipsei calității procesuale active recurentei Autoritatea Națională a Vămilor și respinge recursul pe acest temei.
În memoriul de recurs al reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au fost invocate următoarele motive:
Societatea debitoare nu a utilizat utilajele achiziționate în leasing numai pentru realizarea de venituri pentru societate ci pentru obținerea de venituri în interes personal prin intermediul altor firme la care intimații pârâți erau acționari și administratori, fiind incidente prevederile art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere că în patrimoniul falitei figurează creanțe nerecuperate cu privire la care existau mijloacele și procedurile legale în vederea recuperării lor, neexercitarea niciunuia dintre aceste mijloace care ar fi asigurat reîntregirea activului constituie fapta prevăzută de art. 138 alin. 1, lit. e din legea amintită.
De asemenea, prin nevirarea la contribuției personale a angajaților societății în calitate de asigurați, administratorii societății se fac vinovați de fapta prevăzută în art. 138 alin.1, lit. f din Legea nr. 85/2006.
Analizând hotărârea atacată în limita motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Judecătorul sindic a obligat pârâții să suporte din averea personală suma reprezentând contribuția angajaților la, în condițiile art. 138 lit.f din Legea nr. 85/2006. În consecință în lipsa recursurilor persoanelor obligate, Curtea nu poate reanaliza aceste aspecte, fiind fără interes invocarea lor în calea de atac părții care a avut câștig de cauză sub acest aspect.
În legătură cu fapta prevăzută de art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006, se reține că nerecuperarea creanțelor nu poate constitui o deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice ori o mărire fictivă a patrimoniului acesteia. Faptul că în ultimul bilanț societatea debitoare ar figura cu mai multe active care nu au fost identificate nu rezultă din nici un mijloc de probă. În dosarul de faliment au fost identificate sumele și au fost făcute lichidări, după cum rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar.
În ceea ce privește fapta prevăzută în art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că societatea debitoare a achiziționat utilaje în leasing care au fost folosite de către, ai căror asociați și administratori sunt recurenții, producția fiind realizată în numele și pe seama acestei societăți.
Față de această stare de fapt, Curtea constată că administratorii pârâți au folosit bunurile persoanei juridice în folosul unei alte persoane juridice, ceea ce reprezintă fata culpabilă prevăzută în art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Pentru determinarea prejudiciului, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare judecătorului sindic.
În rejudecare, cuantificarea prejudiciului se va face avându-se în vedere drept criteriu prețurile de închiriere practicate pe piața pentru utilajele de genul celor în cauză pentru perioada de timp în care au fost folosite în interesul
Pentru aceste motive în baza art. 312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă recursul Autorității Naționale Vămilor va fi respins pentru lipsa de calitate procesuală activă iar recursul AVAS urmează a fi admis în parte, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în limitele arătate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Autoritatea Națională a Vămilor și respinge recursul formulat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 836/sind/6.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Admite recursul creditoarei AVAS B împotriva aceleiași hotărâri pe care o casează și trimite cauza judecătorului sindic în vederea rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.GȘ./13.11.2009
Dact./20.11.2009/10 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
