Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.51/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul G din G,-, judetul G, împotriva sentinței comerciale nr.906 din 18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL G- prin lichidator judiciar Expert G, intimatele-creditoare Administrația Finanțelor Publice G, SC SRL G și intimata ORC de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art.137) - atragerea răspunderii patrimoniale.
La apelul nominal răspunde pentru recurentul pârât G avocat in baza împuternicirii avocatiale nr.11 din 27.01.2008 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este motivat.
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța nr.- din 30.01.2008 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 19,50 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și copie xerox de pe noua lege a enței și reorganizarea judiciară și falimentul-practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului critică sentința pronunțată de judecătorul sindic pe motiv de nelgalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
În principal sustine că au fost încălcate principiile contradicționalității, oralității dezbaterilor și al dreptului la apărare motivat de faptul că, deși apărătorul pârâtului a depus la dosarul de fond cerere motivată privind imposibilitatea prezentării la acel termen de judecată, instanța a respins cererea.
Deasemeni instanța de fond a dispus in mod nelegal și netemeinic atragerea răspunderii patrimoniale a recurentului intrucât situația invederată de către lichidatorul judiciar nu are suport probator și nu se incadrează in niciunul din cazurile limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006. Sustine că din raportul preliminar al administratorului judiciar depus la dosarul cauzei, rezultă că administratorul judiciar nu se poate pronunța asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de ență a debitoarei, iar din raportul lichidatorului depus la 19.12.2006 se reține că managementul defectuos reiese din faptul că administratorul nu a plătit cu prioritate datoriile bugetare. Precizează că practica judiciară în materie este constantă și reține că managementul defectuos nu este o cauză de atragere a răspunderii patrimoniale, precum și faptul că nu există text de lege potrivit căruia în situația în care sunt întârzieri la plată, organele de conducere se fac vinovate de management defectuos. Pentru aceste motive solicită în principal admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, iar in subsidiar admiterea recursului, casarea in parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.906/18.09.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei CLG, în temeiul art.131 din Legea 85/2006.
S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
În baza art.136 din lege, au fost descărcați lichidatorul judiciar și judecătorul sindic de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
S-a admis cererea în antrenare răspundere și a fost obligat pârâtul G să suporte din averea proprie întreg pasivul societății debitoare.
S-a dispus plata sumei de 6280,13 lei, cheltuieli de procedură, din fondul special de lichidare, către expert L
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința nr.294/8.09.2006, s-a deschis procedura enței.
La data de 5.06.2007, lichidatorul expert LGa solicitat închiderea procedurii debitorului C L, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei.
Lichidatorul judiciar a formulat, la data de 20 februarie 2007, cerere în antrenare răspundere patrimonială împotriva administratorului statutar al societății falite, arătând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art.138 lit.c din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative, pentru a dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, după cum urmează:
Prejudiciul există și acesta este în sumă de 67.697,21 Ron reprezentând întreaga masă credală astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor; fapta pârâtei se încadrează în cazurile prevăzute de lege, în sensul că au dispus în interes personal, continuarea unei activități ce ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art.138 al.1 lit.c din legea 85/2006 privind ența; raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților este vădit deoarece prin activitatea sa, pârâtul a făcut ca societatea să intre în încetare de plăți, fapt ce a condus ulterior la deschiderea procedurii enței asupra SC SRL; culpa pârâtului G rezultă tocmai din faptul că acesta în calitate de administrator al debitoarei falite avea obligația legală să vegheze asupra bunului mers a activității economice a debitoarei falite și să depună toate diligențele pentru a se evita incapacitatea de plată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul G, înreg.sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Judecătorul fondului a încălcat principiul contradictorialității, oralității dezbaterilor și al dreptului la apărare. Astfel, deși avocatul pârâtului a depus la dosar o cerere de amânare, temeinic motivată, instanța a respins această cerere, punând pârâtul în imposibilitate să își formuleze apărările.
Instanța a dispus în mod nelegal și netemeinic atragerea răspunderii personale a pârâtului, deoarece situația învederată de lichidatorul judiciar nu are suport probator, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu se încadrează în niciunul din cazurile limitative prevăzute de art.138 din Legea 85/2006.
Astfel, lichidatorul judiciar nu a arătat, în concret în ce a constat activitatea pe care pârâtul a continuat-o și nici nu a indicat interesul personal în baza căruia a dispus continuarea activității.
Cu alte cuvinte, instanța nu și-a motivate soluția, iar sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, conform art.1291 Cod civil.
Mai mult, în raportul lichidatorului judiciar din 19.12.2006 s-a reținut că ența debitoarei s-a datorat managementului defectuos practicat de pârât și faptului că nu s-au achitat cu prioritate datoriile bugetare. Or, managementul defectuos nu reprezintă o cauză de atragere a răspunderii patrimoniale, iar neplata cu prioritate a datoriilor bugetare nu reprezintă neapărat o componentă a managementului defectuos.
A mai susținut recurentul pârât că obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei contravine disp.art.138, întrucât aceste prevederi legale se referă numai la atragerea răspunderii patrimoniale pentru o parte din pasivul debitoarei ajunsă în stare de ență.
Un ultim motiv de recurs vizează împrejurarea că, pentru suma de 21.619,21 lei (creanță înregistrată în tabelul definitiv consolidat ), CLs -a constituit parte civilă în procesul penal pornit împotriva pârâtului din prezenta cauză.
Consideră recurentul că, în acest mod, este atrasă de două ori răspunderea civilă delictuală a unei persoane, pentru același prejudiciu. Or, aceasta reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a societății creditoare.
În drept, s-au invocat disp.art.304, 304 indice 1, art.312 pr.civ. art.138 din Legea 85/2006 și art.998 Cod civil.
Recurentul a depus la dosar copii în extras din lucrări de specialitate (doctrina) și practică judiciară.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ce privește primul motiv de recurs, constată că judecătorul fondului nu a încălcat principiile contradictorialității oralității dezbaterilor și al dreptului la apărare.
Potrivit art.156 alin.1 pr.civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. La termenul din 5.06.2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de apărătorul pârâtului și a dispus amânarea cauzei, pentru termenul din 11.09.2006, în vederea pregătirii apărării.
În adunarea creditorilor din 11.09.2007, prezidată de judecătorul sindic, acesta din urmă a respins cea de-a doua cerere de amânare, pentru lipsă de apărare, formulată de avocatul pârâtului. Cu respectarea disp.art.156 alin.2 pr.civ. a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise, pentru data de 18.09.2007.
Așa fiind, nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului, în condițiile în care i s-a dat posibilitatea avocatului părții să depună concluzii scrise, drept de care nu a înțeles să facă uz.
Cât privește motivul de recurs referitor la încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.138 din Legea 85/2006, prin aceea că a obligat pârâtul la plata întregului pasiv rămas neacoperit al debitoarei ente, deși legea limitează răspunderea la plata "unei părți din pasiv", constată următoarele:
Textul de lege, nu împiedică judecătorul sindic să oblige pe membrii organelor de conducere sau de control ale debitoarei persoană juridică să suporte întregul pasiv social în situația în care debitorul nu are bunuri urmăribile, dacă întregul pasiv social este egal cu prejudiciul produs de conducători prin fapta proprie.
Prin folosirea sintagmei "o parte din pasivul debitorului" legiuitorul a pus în evidență faptul că răspunderea se limitează la prejudiciul cauzat de persoana cu atribuții de conducere sau de control, prin fapta proprie sau prin contribuția la fapta comună.
Referitor la împrejurarea că C L, creditoare în prezenta cauză, s-ar fi constituit parte civilă într-un proces penal, este o susținere lipsită, în primul rând, de suport probator. La dosarul de fond nu există decât copia unei plângeri penale formulate de societatea creditoare (filele 50- 51), iar nu dovada existenței unui dosar penal în curs de soluționare.
În al doilea rând, potrivit art.138 alin.2 din Legea 85/2006, aplicarea dispozițiilor alineatului 1 nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni. De altfel, nu se poate pune în discuție o dublă despăgubire pentru același prejudiciu, decât în situația în care ar exista o hotărâre penală definitivă prin care s-ar fi admis acțiunea civilă.
Instanța de recurs constată însă fondat motivul de recurs referitor la insuficienta motivare a hotărârii, sub aspectul descrierii acelor fapte comisive care intră în conținutul descris de dispozițiile art.138 lit.c din Legea 85/2006; aceea de a dispune, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică în încetare de plăți.
În concret, hotărârea recurată nu face decât să reproducă, în considerente, definiția legală a faptei, contrar prevederilor art.261 pct.3 și pct.5 pr.civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă "arătarea dovezilor", precum și "motivele de fapt" care au format convingerea instanței.
În lipsa acestor mențiuni este practic imposibil de exercitat controlul judiciar, sub aspectul temeiniciei hotărârii în antrenare răspundere patrimonială a fostului administrator.
Așa fiind, potrivit art.312 alin.3 teza II rap.la art.304 pct.5 și pct.7 pr.civ. va admite recursul și va casa sentința recurată, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
În rejudecare, judecătorul sindic urmează să constate că, prin raportul lichidatorului din 19.12.2006 (filele 91- 92 dosar fond), nu s-a stipulat decât existența premiselor angajării răspunderii pârâtului, fără a se descrie în concret, faptele imputate pârâtului-recurent. Ca atare, este necesară efectuarea de noi probe și, eventual să se solicite lichidatorului judiciar să facă precizări la mențiunile sumare din acest raport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul G, domiciliat în G,-, judetul G, împotriva sentinței comerciale nr.906 din 18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați și în consecință:
Casează sentința comercială nr.906/2007 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 30 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehno. O/19.02.2008/2 ex.
Fond -
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
