Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL B SECTIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALĂ NR.51
Sedinta Publica de la 18.01.2010
Curtea compusa din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 3: Alina Panescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulata de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.284/F/25.06.2009, pronunțata de Tribunalul C, in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata debitoare SC SA prin lichidator judiciar CC.
La apelul nominal, făcut in ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta creditoare a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de fata, deliberand retine urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr.1068/24.06.2008, pronutata in dosar -, Tribunalul Caa dmis cererea administratorului judiciar si a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului impotriva debitoarei SC SA C, in conformitate cu dispozitiile art. 107 raportat la art. 1 alin. 2 lit. c si d din lege; a constatat ca debitoarea este in lichidare si a dispus dizolvarea societatii; a confirmat in calitate de lichidator judiciar, lichidatorul desemntat de catre judecatorul delegat la oficiul registrului comertului; a dispus ridicarea dreptului de administrare.
In raportul de activitate preliminar, privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa, in urma analizei efectuate, lichidarorul judiciar a concluzionat in sensul ca, datorita specificului de activitate, in conditiile unei mari concurente pe piata agricola, numeroase alte unitati avand aceslasi obiect de activitate,debitoare a suferit pierderi ce nu s-au datorat culpei administratorilor,astfel ca, nu se poate aprecia ca insolventa a fost datorata savarsiri unor fapte de natura celor prevazute de art. 138 din Legea 85/2006.
Prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei la 20.01.2009, lichidatorul judiciar a mentionat intocmirea si depunerea tabelului suplimentar si definitiv consolidat de creante; s-a aratat ca, in vederea identificarii unor eventuale bunuri in averea debitoarei lichidatorul judiciar a constatat ca in patrimoniul acesteia figureza inregistrate o remorca, un autoturism 1310 si un autovehicul 243, insa identificarea pe tren a bunurilor in vederea valorificarii a ramas fara rezultat; s-a constatat in urma verificarilor efectuate ca asociatii debitoarei sunt persoane juridice dizolvate.
Lichidatorul judiciar a propus inchiderea procedurii in conformitate cu art. 131 din lege.
De asemenea, lichidatorul judiciar a convocat sedinta Adunarii Creditorilor avand ca obiect pe ordinea de zi alegerea modalitati de inchidere a procedurii de insolventa si avansarea sumelor reprezentand cheltuieli de procddura efectuate de lichidatorul judiciarsi a onorariului prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei.
In conditiile art. 17 din lege, Adunarea Creditorilor a hotarat inchiderea procedurii de insolventa, creditorii invederand ca nu sunt de acord cu avansarea cheltuielilor de procedura si a sumei reprezentand onorariul lichidatorului judiciar.
Prin raportul, depus la dosarul cauzei la 14.04.2009, lichidatorul judicara solicitat in conformitate cu art. 131 din lege inchiderea procedurii falimentului, invederand totodata ca nu au fost identificate elemente care sa determie formularea cererii d eatragere a raspunderii patrimoniale.
Impotriva raportului final intocmit de lichidatorul judiciar, prin care s-a propus masura inchiderii procedurii in temeiul art. 131 din lege, a formulat obiectiuni creditoarea AVAS.
S-a sustinut, in esenta ca lichidatorul judiciar nu a procedat la intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat starea de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
S-a subliniat ca fapta administratorului, de a nu vira contributiile angajatilor societati la, cu incalcarea art. 55 din OUG 150/2002, in conformitate cu art. 94 din acelasi act normativ raportat la art. 454 si art.280 codul muncii, utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond constituie deturnare de fonduri.
A subliniat creditoarea, ca fapta administratorului societatii se circumscrie dispozitiilor art. 138 lit. f din Legea 85/2006, fiind evident ca au determinat insolventa societatii.
Interpretand dispozitiile legii referitoare la obligatia lichidatorului judicar de a intocmi un raport amanuntit cu privire la cauzele insolventei si la persoanele ce au determniat aparitia acesteia, creditoarea a sustinut ca acesta era obligat in raportul sau sa indice persoanele ce se fac vinovate de neindeplinirea obligatie de achitare a contributiilor la fondul de asigurari sociale.
Prin incheierea de la 04.06.2009, instanta a respins obiectiunile cu privire la raportul final formulate de creditorul AVAS si a admis raportul final; a admis cererea si a autorizat AVAS sa introduca actiunea privind atragerea raspunderii organelor de conducere prevazuta de art. 138 din lege.
Prin sentinta comerciala nr.284/F/25.06.2009, pronuntata indosar -, Tribunalul Cad ispus disjungerea cererii AVAS de atragere a raspunderi patrimonialea membrilor organelor de conducere; a admis cererea formulata de lichidatoruljudiciar, in temeiul art.131 din lege a dispus inchiderea procedurii falimentului; a dispus radierea debitoarei din registrul comertului.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut cu privire la masura disjungerii cereri de atragere a raspunderii patrimoniale, posibilitatea solutionari acestia si ulterior inchiderii procedurii in conformitate cu dispoziitiile art.138 din lege raportat la normele de drept comun ce reglementeaza executarea prin intermediul executorilor judecaoresti, cu respectarea celor cuprinse in tabelul definitiv de creante.
Cu privirre la masura inchiderii procedurii s-a retinut incidenta dispozitiilor art.131 din lege, din raportul lichidatorului judiciar si din probatoriul administrat rezultad ca debitoarea nu detine in patrimoniu bunuri urmaribile, iar creditorii nu au inteles sa avanseze sumele de bani necesare continuarii procedurii.
Impotiva acestei sentinte a formulat recurs, inregistrat la data de 29.07.2009, cu precizari formulate la 10.08.2009, creditoarea AVAS, pentru motive de nelegalitate ce se circumscriu dispozitiilor art. 304 pct. 9 pr.civ.
In motivarea recursului, s-a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a dispus inchiderea procedurii insolventei, cata vreme cerere de atragere a raspunderi patrimoniale nu a fost solutionata, cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 138, art. 142 alin. 1 raportat la art. 135, art. 2 si art. 5 alin. 1 din Legea 85/2006.
sustinut recurenta creditoare ca procedura de instituire a raspunderi patrimoniale a membrilor organelor de conducere constituie o parte componenta a procedurii prevazute de Legea 85/2006, procedura ce poate fi decalnsata atat in cadrul fazei procesuale de reorganizare judiciara cat si in al celei de faliment; hotararea prin care se dispune atragerea raspunderi patrimoniale se pronunta raportat la debitoare, dand nastere unui drept de creanta al societati debitoarei; sumele astfel atrase la masa credala sunt, in caz de faliment destinate acoperirii pasivului, conform art. 121 din lege; intreaga procedura de valorificare a bunurilor debitoarei, de recuperare a creantelor acesteia si de distribuire a sumelor astfel obtinute este stabilita de legiuitor in sarcina lichidatorului judiciar.
S-a mai aratat, ca din cuprinsul dispozitiilor invocate rezulta ca executarea silita a membrilor organelor de conducere ale debitorilor pentru care s-a dispus atragerea raspunderii patrimoniale in temeiul art. 138 din lege, se efectueaza de catre lichidatorul judiciar, in cadrul procedurii de lichidare judicara, prin intermediul executorului judecatoresc.
S-a mai aratat, in ceea ce priveste dispozitiile art. 142 alin. 2 din lege, ca din interpretarea acestora rezulta ca executarea silita a persoanelor prevazute de art. 138 alin. 1 trebuie inceputa de lichidatorul judecatoresc in cadrul procedurii, ceea ce presupune solutionarea definitiva si irevocabila a cerererii de atragere a raspunderii patrimoniale, executare care poate continua dupa dispunerea inchiderii proceduri in cadrul proceduri de executare silita potrivit normelor de drept comun.
Cu privire la masura inchideri procedurii, conform art. 131 din lege, ca urmare a refuzului exprimat de creditori de a avansa sumele necesare continuari procedurii s-a aratat ca in conformitate cu art. 4 alin. 1 din lege, cheltuielile proceduri sunt suportate din averea debitorului, in situatia in care lipsa disponibilitatilor impiedica desfasurarea procedurii instanta dispunand efectuarea platilor din fondul de lichidare constituit la registrul comertului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la unicul motiv de recurs privind nelegalitatea masurii de inchiderea a procedurii, in conformitate cu dispozitiile art. 131 din lege, in conditiile in care, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale, disjunsa se afla pe rolul instantei se afla in curs de solutionare retine incidenta dispozitiilor art. 136, art. 140 si art. 142 din Legea 85/2006.
Din interpretarea sistemica a acestora rezulta, pe de o parte ca promovarea unei actiuni in raspunedere patrimoniala in temeiul art. 138 nu poate avea loc decat in cursul procedurii, pana la inchiderea acesteia, in situatia in care cererea se solutioneaza pana la dispunerea inchiderii procedurii, fiind aplicabile prevederile art. 140 din lege, sumele urmand a intra in averea debitoarei, in caz de reorganizare, completand fondurile necesare continuarii activitatii debitorului iar, in caz de faliment, acoperind pasivul.
Pe de alta parte, pentru situatia in care continuarea procedurii nu se mai justifica, cheltuielile necesare nefiind acoperite prin valorificarea bunurilor debitoarei, avansarea sumelor necesare de catre creditori ar cauza agravarea starii de insolventa, prin art. 142 alin. 2 legiuitorul a prevazut posibilitatea continuarii executarii, de catre executorul judecatoresc, conform Legii 85/2006, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitie sa de catre lichidatorul judiciar.
Aceste dispozitii nu reglementeaza exclusiv executarea silita a unei hotarari definitive obtinute in cursul procedurii insolventei, ci si situatia in care cererea de atragerea a raspunderii patrimoniale, formulata in cursul procedurii, disjunsa, a fost solutionata ulterior inchiderii procedurii.
Apreciem ca irelevante, sustinerile privind vinovatia persoanelor prevazute de art.138 alin. 1 din lege, raportat la societatea debitoare, precum si faptul ca sumele la care acestea sunt obligate intra in averea acesteia, fiind destinate acoperirii pasivului, intrucat, dispozitiile sunt explicite, in sensul ca pentru executarea silita a hotararii definitive de atragere a raspunderii, creditorii se pot indrepta impotriva persoanelor obligate la suportarea pasivului, in conformitate cu dispozitiile de drept comun prin intermediul executorului judecatoresc.
De asemenea, s-a retinut ca interpretarea dispozitiilor art. 142 alin. 2 nu contravine dispozitiilor art. 138 alin. 1,care recunoaste calitatea procesuala activa administratorului sau lichidatorului judicar si stabileste competenta de solutionare a cererei in favoarea judecatorului sindic si art.136 din lege, potrivit caruia prin inchiderea procedurii, judecatorul sindic si lichidatorul judiciar sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea sa, acestea nefiind de natura a determina solutionarea cerereii de atragere a raspunderii patrimoniale exclusiv in cursul procedurii.
Retine ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 131 din lege, din raportul final de activitate si din probatoriul administrat rezultand ca debitoare nu detine bunuri in patrimoniu a carei valorificare sa permita acoperirea cheltuielilor necesare continuarii procedurii, consulati creditorii au refuzat inaintarea sumelor necesare.
Cu privire la incidenta dispozitiilor art. 4 alin. 4 din lege, apreciaza ca autorizarea acoperirii cheltuielilor de procedura din fondul de lichidare nu poate fi dispusa de catre instanta, decat in situatii de exceptie, in care exista certitudinea ca dispunand continuarea procedurii se poate acoperii pasivul, ceea ce in cauza nu s-a probat.
apreciind legala sentinta atacata,nefiind intrunite cerintele art. 304 pct. 9 pr.civ.in temeiul art. 312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.284/F/25.06.2009, pronunțata de Tribunalul C, in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata debitoare SC SA prin lichidator judiciar CC.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.01.2010.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red. Jud.
2 ex.
Fond - Tribunalul Călărași
Judecător sindic - G
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Izabela Dolache, Alina Panescu
