Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 511
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Judecător: dr. - -
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,- jud.G, împotriva sentinței comerciale nr.445 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații lichidator MG SA G, cu sediul în G, str.- nr.11 și prin lichidator judiciar G, cu sediul în G, str.- nr.26, -.3,.6 și afișare la instanței, intimatul-lichidator SC AFACERILOR SRL I ). SC LICHIDATOR SRL I), cu sediul în I, str. - nr.32, -.4,.3 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009, când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat soluționarea prezentului recurs la data de 12.10.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în antrenarea răspunderii lichidatorului formulată la 24 ianuarie 2006 în dosarul Tribunalului Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 9242/LJ/2000, reclamanta-creditoare Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G - în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. 1 raportat la art. 26 alin. 6 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată - a chemat în judecată civilă pe pârâta Lichidator I, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 191.164 lei RON reprezentând și accesorii, sume nevirate la bugetul statului cu ocazia vânzării activelor debitoarei.
Motivându-și cererea de chemare în judecată, reclamanta - creditoare a învederat instanței - în esență - următoarea situație de fapt:
În urma unei inspecții fiscale efectuate de către organele de control ale G la pentru verificarea modului de calculare, evidențiere și virare la bugetul de stat a aferent bunurilor aparținând debitoarei, aflată în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată s-au constatat următoarele:
În perioada 1 decembrie 2001 - 28 februarie 2005 în care pârâta s-a ocupat de administrarea debitoarei, în urma efectuării vânzării de active din patrimoniul acesteia s-au evidențiat următoarele sume: - colectată în sumă de 3.079.317.885 lei; - deductibil în sumă de 734.064.455 lei; - de plată la 28 mai 2005 în sumă de 2.345.253.430 lei.
Pentru nevirarea la termenele legale, organul de control a calculat următoarele accesorii până la 11 aprilie 2005: - 1.327.537.787 lei dobânzi; - 356.372.351 lei penalități.
La 1 septembrie 2004, cu ordinul de plată nr.2, debitoarea a virat suma de 113.912.165 lei reprezentând plata parțială, existentă în tabelul de distribuție întocmit și depus în dosarul de lichidare.
Având în vedere plata efectuată, reclamanta-creditoare a considerat că societatea debitoare, prin lichidator are de plată către bugetul de stat următoarele sume stabilite suplimentar: - în sumă de 117.926.895 lei, dobânzi în sumă de 1.413.161.868 lei și penalități în sumă de 380.548.232 lei.
Sumele menționate, care totalizează 1.911.636.995 lei și reprezintă datorii bugetare au rezultat în urma valorificării activelor debitoarei.
În dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecată, reclamanta - creditoare s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta Lichidator Iaf ormulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărarea sa.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând că aceasta calitate revine debitoarei, nu lichidatorului.
A mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât este inadmisibil să fie obligat lichidatorul judiciar la plata unei datorii născute în cadrul procedurii de faliment și care incumbă debitoarei aflate în procedură de faliment.
De asemenea, a invocat prin întâmpinare excepția tardivității cererii, având în vedere tabelele de distribuție depuse la dosarul cauzei, distribuiri care nu au fost contestate de reclamantă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat suplimentarea creanței creditoarei cu suma reclamată, această sumă născută în timpul derulării procedurii de faliment constituind un debit tot în sarcina debitoarei
Judecătorul - sindic a pronunțat Sentința Comercială nr.218 din 13 iunie 2006, prin care a admis cererea creditoarei - reclamante Administrația Finanțelor Publice
A obligat pe lichidatorul judiciar Lichidator I, la plata sumei de 191.164 RON reprezentând și accesorii datorate bugetului de stat către
A respins ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și cea a tardivității.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs lichidatorul Lichidator I, înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială sub nr- din 15 noiembrie 2006, pe care a criticat-o ca fiind nelegală si netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 90 R pronunțată la 31 ianuarie 2007, instanța de recurs a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Lichidator I împotriva Sentinței Civile nr. 218 din 13 iunie 2006, pronunțată de judecătorul - sindic în dosarul civil nr. 9242/LJ/2000 al Tribunalului Galați.
A casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL GALAȚI - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială a reținut următoarele:
Judecătorul - sindic a fost învestit de către reclamanta Administrația Finanțelor Publice cu o acțiune prin care, deși se solicită obligarea Lichidator în calitate de reprezentant legal al la plata sumei de totale de 191.164 lei reprezentând și accesorii datorate bugetului consolidat al statului se invoca ca și temei de drept a acțiunii dispozițiile art. 28 alin. 1 și art. 26 alin.6 din Legea nr. 64/1995.
Față de modul în care s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie care presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În soluționarea acestei excepții, judecătorul - sindic în virtutea rolului activ conferit de prevăzut art. 129 alin.4 Cod procedură civilă era dator să solicite reclamantei să prezinte lămuriri cu privire la motivarea în drept a cererii de chemare în judecată pentru a stabili natura juridică a acțiunii dedusă judecății și implicit natura obligației de plată ce se pretinde în sarcina lichidatorului.
Din analiza considerentelor care au stat la baza soluției dată excepției privind lipsa calității procesuale pasive instanța de control judiciar constată că judecătorul - sindic nu a stabilit cadrul procesual și limitele învestirii sale.
Argumentele care au stat la baza respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei sunt nelegale deoarece nu este posibil ca lichidatorul judiciar să se subroge în drepturile debitoarei. În cauză, se pune problema obligațiilor debitoarei iar argumentul privind subrogația, nu este pertinent în cauză.
De asemeni, argumentele care au stat la baza soluționării excepției tardivității, respectiv faptul că distribuirile de sume nu au inclus și TVA aferent sunt de natură să conducă la ideea că acțiunea dedusă judecății ar avea natura unei contestații la planul de distribuire.
În cauză, este necesar a se stabili în mod concret caracterul acțiunii, respectiv dacă reclamanta - creditoare solicită înscrierea creanței sale constând în și accesorii în tabelul creditorilor și distribuirea acestor sume în cadrul distribuirilor de sume sau dacă este o acțiune în antrenarea răspunderii lichidatorului judiciar pentru neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, din culpă sau cu rea - credință. În acest din urmă caz este necesar a se stabili, pe bază de probe, în mod concret, fapta comisă, întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
pârâta la plata sumelor reprezentând, dobânzi și penalități s-ar putea considera că între lichidatorul judiciar al debitoarei și, ca titular al dreptului de creanță fiscală există un raport de drept material fiscal, fără însă a se motiva condițiile în care acest raport specific s-ar fi născut.
Lipsa considerentelor care au stat la baza stabilirii în sarcina pârâtei a obligației de plată a sumei de 191.164 lei reprezentând TVA, dobânzi și penalități echivalează cu o soluționare a procesului fără a intra în cercetarea fondului, lipsind practic partea care a fost obligată prin hotărârea recurată, de posibilitatea de a-și exercita în mod eficient calea de atac și dreptul la apărare, prin necunoașterea argumentelor care au stat la baza hotărârii de condamnare a sa la plata unei sume de bani considerabile.
Prin sentința comercială nr. 910/19.09.2007, Tribunalul Galația respins ca nefondată excepția tardivității formulării acțiunii în antrenarea răspunderii lichidatorului, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți și a respins acțiunea în antrenarea răspunderii lichidatorului pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
După casarea cu trimitere spre rejudecare, la Tribunalul Galați - Secția Comercială - Judiciare a fost format dosarul civil nr- din 5 martie 2007, iar reclamanta - creditoare Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Gad epus precizările nr. 13358 din 22 mai 2007, la care a anexat acte și prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, considerând că motivele invocate de Curtea de APEL GALAȚI sunt nefondate.
A precizat reclamanta - creditoarea prin aceleași precizări - pentru stabilirea caracterului acțiunii - că aceasta este o acțiune în antrenarea răspunderii lichidatorului judiciar pentru neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege.
Prin întâmpinare și concluziile scrise din 7 iunie 2007, pârâta Afacerilor I (fost Lichidator I) a reiterat excepția tardivității formulării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În apărarea sa, pârâta a depus la dosar o serie de înscrisuri.
Excepția tardivității formulării cererii în antrenare răspundere lichidator invocată de pârâtă a fost considerată nefondată.
În cauza de față, acțiunea în antrenare răspundere nu este tardiv formulată, întrucât tabelul de distribuție menționat nu avea în vedere TVA aferent, acesta referindu-se numai la sumele virate la bugetul de stat cu ocazia valorificării de către lichidatorul judiciar a bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei, aflată în procedură de faliment.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a lichidatorului invocată de pârâtă a fost admisă pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (în cazul calității procesuale active) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (în cazul calității procesuale pasive)
Fiind cel care pornește acțiunea civilă, reclamantul trebuie să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
În fapt, în perioada 1 decembrie 2001 - 28 februarie 2005, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, aflată în procedură de faliment, pârâta a valorificat activele din patrimoniul acestei societăți, dar nu a virat la termenele legale, aspect consemnat în raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice
În baza acestui raport, reclamanta - creditoare a solicitat obligarea lichidatorului judiciar la plata sumei de 191.164 lei reprezentând și accesorii, pentru neîndeplinirea atribuțiilor legale.
În speța dedusă judecății, susținerile reclamantei - creditoarei urmează a fi înlăturate, pârâta Afacerilor I, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, aflată în procedură de faliment, neavând calitate procesuală pasivă și nesubrogându-se în drepturile debitorului, prin preluarea activității acestuia.
În sensul precizat, conform dispozițiilor art. 152 și art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, calitate procesuală pasivă în acțiunea în antrenare răspundere au numai membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Deci, subiecte ale unei astfel de acțiuni pot fi numai administratorii societății debitoare, directorii, cenzorii și alte persoane care au cauzat insolvența debitorului, nu lichidatorul definit de dispozițiile art. 3 pct. 28 din Legea nr. 85/2006, modificată, ca fiind persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să conducă activitatea debitorului și să exercite atribuțiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală, cât și în cea simplificată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta G, criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei, solicitând modificarea ei în sensul obligării SC Afacerilor SRL la plata sumei de 191.164 lei, reprezentând TVA și accesorii datorate bugetului consolidat al statului.
În motivarea cererii de recurs a arătat aceasta că în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că ea a formulat o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 152 și 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, când de fapt ea formulase o cerere pentru neîndeplinirea atribuțiilor legale conform art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 64/1995, în vigoare la momentul formulării cererii.
Cu ocazia dezbaterilor recurenta a precizat că, în opinia sa, răspunderea pârâtului este delictuală.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare, dar intimata pârâtă SC Afacerilor SRL Iaf ormulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât conform dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1995, lichidatorul judiciar doar conduce activitatea debitoarei, nu se în drepturile și obligațiile acestuia.
Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia nr.189/R/12.03.2008 a admis recursul declarat de petenta împotriva sentinței comerciale nr.910/19.09.2007 a Tribunalului Galați în cadrul dosarului nr-, casând sentința recurată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S- reținut faptul că prin decizia nr.90/2007, Curtea a dispus casarea cu trimiterea spre rejudecare pentru stabilirea cu exactitate a obiectului cauzei, respectiv dacă este vorba despre o contestație la planul de distribuire, dacă este o acțiune în antrenarea răspunderii lichidatorului judiciar pentru neîndeplinirea atribuțiilor sau dacă cererea formulată se întemeiază pe existența unui raport de drept fiscal între lichidator și reclamanta
Prezenta cauză a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-.
Judecătorul sindic, față de îndrumările deciziilor Curții de APEL GALAȚIa pus în vedere reclamantei G să-și precizeze în scris temeiul de drept al prezentei acțiuni (încheierea de ședință din 07.05.2008).
DGFP G, prin cererea depusă la dosarul cauzei în data de 24.09.2008, a precizat faptul că cererea promovată de creditoarea G ar fi o cerere de răspundere delictuală pentru neîndeplinirea atribuțiilor legale ale lichidatorului SC Afacerilor I SRL (fostă SC Lichidator SRL), potrivit art.998-999.civil raportat la art.26 al.6 din Legea nr.64/1995.
S-a considerat de către creditoarea - reclamantă că fapta ilicită a lichidatorului constă în aceea că deși a reținut taxa pe valoarea adăugată, în perioada 01.12.2001-28.02.2005 când s-a ocupat de administrarea debitoarei SC SA, în urma vânzării de active din patrimoniul debitoarei, nu a virat către bugetul de stat aceste sume.
Astfel, s-a evidențiat la plată TVA conform Raportului de Inspecție fiscală nr.3611/14.04.2004, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere.
Lichidatorul avea obligația, conf.art.6 alin.1 din Ordinul nr. 61/29.08.2002 privind colectarea creanțelor bugetare, de a reține și de a plăti impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, atribuții prev. și de art.23 din Legea nr.64/1995.
In termen legal, în conformitate cu disp.art.115 civilăCod Penal pârâta SC Afacerilor SRL Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de G ca nefondată, reiterând totodată și excepții ce au fost invocate în cele două cicluri procesuale ( a lipsei calității procesuale pasive și a tardivității).
Tribunalul Galați, prin sentința nr.445/13.04.2009, a respins, ca nefondate excepțiile tardivității formulării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de pârâta SC Afacerilor SRL
A respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție a reținut, în esență, următoarele:
In legătură cu excepția tardivității formulării cererii în antrenare răspundere lichidator invocată de pârâtă, judecătorul sindic a apreciat a fi nefondată.
S-a constatat că, în prezenta cauză, acțiunea în antrenare răspundere nu este tardiv formulată, contrar susținerilor pârâtei, întrucât tabelul de distribuție menționat nu avea în vedere TVA aferent, acesta referindu-se numai la sumele virate la bugetul de stat cu ocazia valorificării de către lichidatorul judiciar a bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei SC SA, aflate în procedură de faliment.
In legătură și cu cea de a doua excepție invocată de pârâtă, respectiv cea a lipsei calității procesuale pasive a SC Afacerilor SRL (fost SC Lichidator I), judecătorul sindic a considerat a fi nefondată, pentru următoarele motive:
Astfel, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (în cazul calității procesuale active) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (in cazul calității procesuale pasive).
Reclamantul fiind cel ce pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Față de considerentele sus menționate, ținându-se seama și de situația de fapt, constând în aceea că în perioada 1 decembrie 2001-28 februarie 2005, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA, aflată în procedură de faliment, pârâta a valorificat activele din patrimoniul acestei societăți,dar nu a virat TVA la termenele legale, aspect consemnat în raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice
In baza acestui raport, reclamanta-creditoare a solicitat obligarea lichidatorului judiciar la plata sumei de 191.164 lei reprezentând TVA și accesorii, pentru neîndeplinirea atribuțiilor legale și nu în ultimul rând de obiectul acțiunii promovate de G, care ar fi o cerere în răspundere delictuală pentru neîndeplinirea atribuțiilor legale de lichidator, conf.art.998-999 raportat la art.26 al.6 din Legea nr.64/1995 astfel cum a fost menționat prin precizările depuse (fila 20-21 dosar), a constatat că Gaj ustificat pe deplin calitatea procesuală pasivă a pârâtei, întrucât în baza acestui raport reclamanta-creditoare a solicitat obligarea lichidatorului judiciar la plata sumei de - lei reprezentând TVA și accesorii, sume ce nu au fost virate către bugetul statului cu ocazia vânzării activelor debitoarei SC SA G, de către această parte.
Pe fondul cauzei pornind de la temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamanta creditoare G, respectiv disp.art.998-999.civil, judecătorul sindic a apreciat că această cerere nu este fondată, urmând a fi respinsă în consecință, nefiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei SC Afacerilor SRL I (fapta ilicită, prejudiciu și legătură de cauzalitate).
Față de probatorul administrat în cauză s-a constatat faptul că după întocmirea raportului de inspecție fiscală, lichidatorul în limita disponibilităților din contul de lichidare, a virat suma de 25.000.000 lei, în contul sumelor datorate bugetului de stat.
Respingând excepția tardivității invocată de pârâta se pot reconsidera sumele distribuite în cauză și s-ar impune modificarea și redistribuirea sumelor obținute din valorificare activelor debitorului.
In prezenta cauză, prin fapta lichidatorului, aceea de nevirare a TVA-ului către bugetul de stat, această parte nu și-a creat un plus în patrimoniul său, care să conducă la o prejudiciere a creditorilor inclusiv reclamantei, ci practic aceste sume au fost virate tot către alți creditori bugetari, conform tabelului centralizator depus la dosar.
In acest caz practic instanța a considerat că nu a fost creat un prejudiciu bugetului de stat cu atât mai puțin nu există o legătură de cauzalitate între acesta și fapta lichidatorului, drept pentru care instanța a dispus respingerea acțiunii creditoarei
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice G (în numele Administrației Finanțelor Publice G), înregistrat sub nr- supliment 3 pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și Fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive.
În mod greșit reținut instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, prev. de art.998-999 Cod civil.
Instanța de fond s- limitat doar la a face aprecieri eliptice asupra probatoriului administrat în cauză reținând în mod greșit că, lichidatorul judiciar ar fi virat către toți creditorii -ul cuvenit bugetului de stat.
Or, din raportul de inspecție fiscală rezultă fără echivoc că taxa pe valoare adăugată, aferentă vânzărilor de active în cursul procedurii, a fost reținută și nu a fost virată.
În drept, a invocat prevederile art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin raportul de inspecție fiscală, întocmit la data de 14.04.2005 de inspectori din cadrul G și înregistrat sub nr.3611/14.04.2005 s- verificat modul de calculare, evidențiere și virare la termenele scadente, a taxei pe valoarea adăugată aferentă înstrăinărilor de active în cursul procedurii falimentului (filele 43 - 50 din dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI ).
Din cuprinsul acestui raport, a rezultat, în esență că contribuabilul " nu a înregistrat în evidența contabilă -ul stabilit suplimentar printr-un act de control anterior, faptă ce constituie contravenția prev. de art.13 alin.1 lit.g din Legea 87/1994, a încălcat în mai multe rânduri prevederile art.14 și 16 din Legea 345/2007, în sensul că nu a înregistrat -ul aferent în momentul efectuării faptului generator, ci ulterior.
Pentru toate aceste încălcări s-au calculat accesorii (dobânzi în sumă totală de 1.413.161.868 lei și penalități în sumă de 380.548.232 lei).
Instanța de recurs reține, de asemenea, că, potrivit actului normativ în vigoare la data de 14.04.2005 (Legea 64/1995 republicată) lichidatorul judiciar avea printre principalele obligații conducerea în tot a activității debitorului și vânzarea de active din averea debitorului (art.23 literele b și i din Legea 64/1995 republicată).
În această calitate, lichidatorului judiciar îi incumbă, într-adevăr răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității (art.10 din Legea 82/1991 republicată).
Ceea ce este important de stabilit în acest caz este faptul dacă lichidatorul judiciar, pentru evidențieri eronate în contabilitatea debitoarei, erori ce au determinat curgerea de accesorii aferente taxei pe valoare adăugată, poate răspunde el însuși cu propriul patrimoniu pentru creanță fiscală a debitoarei în procedură.
Aceasta întrucât, prin cererea reclamantei G, s-a solicitat că lichidatorul judiciar să răspundă pentru întreaga datorie fiscală. Deși s-a susținut, prin cerere, că lichidatorul judiciar a colectat taxă pe valoare adăugată aferentă vânzărilor de active în cursul procedurii falimentului, dar acesta a omis să o vireze către bugetul de stat, în realitate, prin procesul verbal de control s-a reținut o altă situație de fapt.
Concret, s-a reținut că lichidatorul judiciar nu a evidențiat taxa pe valoare adăugată la data când aceasta a devenit exigibilă (la data nașterii faptului generator, potrivit art.14 și 16 din Legea 345/2002) ci ulterior, ceea ce a determinat calcularea de accesorii în sarcina contribuabilului - societate aflată în faliment.
Cererea reclamantei s-a întemeiat pe prevederile art.26 alin.5 și 6 din Legea 64/1995 republicată (dispoziții legale preluate de prevederile art.22 alin.3 și 4 din Legea 85/2006), potrivit cărora JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure l-sindic poate sancționa cu amendă administratorul/lichidatorul judiciar, atunci când acesta nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic (art.26 alin.5 din Legea 64/1995 - actual art.22 alin.3 din Legea 85/2006). Dacă prin fapta susarătată s- cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea să oblige administratorul/lichidatorul judiciar, la cererea oricărei părți interesate, să acopere prejudiciul (art.24 alin.1 coroborat cu art.22 alin.4 din legea 85/2006 text de lege preluat din disp.art.26 alin.6 din Legea 64/1995 republicată).
Însă, prin încălcarea atribuțiilor legale referitoare la corecta ținere a evidenței contabile, prejudiciul cauzat creditorului fiscal nu poate fi egal cu însăși creanța fiscală stabilită în sarcina contribuabilului - persoana juridică în faliment.
Deși reclamanta a invocat, generic prevederile art.998 - 999 cod civil nu a arătat în ce constă legătura de cauzalitate dintre fapta lichidatorului judiciar și prejudiciul pretins (creanța fiscală a debitoarei, în integralitatea sa ).
Urmează să reținem că, în această materie răspunderii persoanei ce conduce contabilitatea debitorului fiscal, există prevederi speciale în Codul d e procedură fiscală (OG92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare).
Astfel, este cert că debitorul fiscal în condițiile art.25 alin.1 din OG92/2003 este (debitoarea în procedura falimentului).
Condițiile în care lichidatorul judiciar ar putea răspunde, în solidar cu contribuabilul fiscal, pentru datoriile fiscale sunt, cele strict reglementate de prevederile art.27 din OG92/2003.
Astfel, răspund solidar pentru obligațiile de plată restante ale debitorului fiscal, declarat insolvabil, persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anteriori, cu rea credință, au dobândit active, provocând, astfel insolvabilitatea (alin.1 lit. c) orice persoane care au provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, a bunurilor mobile și imobile )alin.1 lit.b), persoana juridică care controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul (alineatele 2 și 3 din art.27).
Cum nici una din condițiile prevăzute de legea specială nu este îndeplinită în prezenta cauză, în mod corect a reținut judecătorul sindic că cererea creditorului bugetar, de a transfera creanța fiscală a debitoarei în procedura insolvenței în sarcina lichidatorului-judiciar este lipsită de temei legal.
De altfel, corespunde realității și considerentul judecătorului-sindic, potrivit căruia reclamanta din prezenta cauză în calitate de creditor în dosarul de insolvență, nu a înțeles să conteste vreun plan de distribuție a sumelor rezultate din lichidare (plan prin care nu se vira -ul aferent vânzărilor de active), dar a încasat sume în contul creanțelor născute anterior deschiderii procedurii. După acoperirea creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat (chiar și parțial) creditoarea nu poate solicita invocându-și propria culpă, acoperirea creanței fiscale constând în accesorii pentru neevidențierea corectă -ului aferent vânzărilor de active din cursul procedurii, din patrimoniul lichidatorului judiciar.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin.1 rap. la art.304 indice 1.pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea G, cu sediul în G,- jud.G, împotriva sentinței comerciale nr.445 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored.
29 Octombrie 2009/8 ex
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
