Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 550/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 518
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B împotriva sentinței comerciale nr. 381 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, - GENERAL GRUP și - EUROPEAN SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost atașate dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Curtea, constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 proc.civilă reține pricina spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.381/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B împotriva pârâtului.
În baza art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL în contradictoriu cu creditorii - GENERAL GRUP, - EUROPEAN SRL și Administrația Finanțelor Publice Sector 1
S-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
În motivarea sentinței s-a reținut în esență că în urma mențiunii făcută de lichidatorul judiciar care a precizat că în urma tuturor eforturilor făcute pentru identificarea de bunuri în averea debitoarei, nu s-a obținut nici un rezultat favorabil, în ședința publică din 03.10.2008 instanța a dispus autorizarea Comitetului creditorilor prin creditoarea Sector 1 să formuleze cerere în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Cererea a fost formulată de Sector 1 care a solicitat obligarea pârâtului - administrator al societății debitoare - să suporte întregul pasiv al societății - SRL așa cum acesta a fost evidențiat în tabelul definitiv consolidat, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
Referitor la această cerere instanța de fond a reținut că în baza simplei susțineri ale creditoarei fără a se face nici o dovadă în baza acuzelor cer i se aduc administratorului, respectiv că acesta ar fi dispus continuarea activității societății în interes personal, activitate ce ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți (lit.c) și că ar fi ținut o contabilitate fictivă (lit.d), toate acestea fără dovezi în sprijinul celor susținute, dar nici al interesului personal, sau al managementului defectuos, în condițiile în care în speță este vorba de o răspundere civilă delictuală în care este obligatorie dovedirea culpei, a prejudiciului și a legăturii cauzale dintre culpă și prejudiciu, lucru ce nu s-a putut dovedi în cauză, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.381/23.01.2009 a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de fond nu a ținut seama că administratorul în activitatea sa a manifestat un dezinteres total, situație în care societatea nu poate funcționa viabil în astfel de condiții, consecința fiind aceea ajungerii sale în stare de faliment. Aceasta consideră creditoarea că este raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Având funcția de mandatar în baza contractului de mandat administratorul societății a dispus în interes personal continuarea unei activități ce ducea vădit societatea la încetare de plăți, și cum este vorba de o răspundere contractuală, consideră că nu e cazul a mai proba acest lucru, culpa în cadrul răspunderii contractuale fiind prezumată. Face o analiză amplă susținerilor sale.
Pentru cele arătate cere admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii comitetului creditorilor de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului constând în obligarea acestuia la suportarea în întregime a datoriilor societății, așa cum acestea sunt evidențiate în tabelul definitiv întocmit de lichidatorul judiciar.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei făcând și aplicarea art.3041Cod procedură civilă și art.3049Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
În cazul antrenării răspunderii administratorului în baza art.138 din Legea nr.85/2006 nu ne mai aflăm în sfera dreptului comercial, deoarece societatea nu mai există ca persoană juridică, situație în care nu se mai aplică nici răspunderea în baza contractului de mandat. Ne aflăm astfel în sfera dreptului civil, pentru faptele sale administratorului aplicându-i-serăspunderea civilă delictuală.
În atare situație culpa nu este prezumată așa cum în mod greșit susține recurenta, ciea trebuie dovedită.
Mai mult, în cadrul răspunderii civile delictuale este obligatorieîndeplinirea cumulativăa următoarelor condiții și anume: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Ori în cauză recurenta, atât în fond cât și în recurs nu face dovada niciuneia din faptele de care este acuzat administratorul, de vreme ce singură susține că culpa lui este prezumată.
Astfel fiind, simplele mențiuni și acuzații fără a fi în niciun fel dovedite, nu pot face convingerea instanței de recurs, față de motivările temeinice și la obiect ale sentinței pronunțate de instanța de fond, în plus așa cum s-a arătat, nu orice deficiență managerială duce la stabilirea răspunderii organelor de conducere.
În atare situație, față de motivarea corectă și la obiect, bazată pe actele de la dosarul cauzei a instanței de fond, Curtea nu poate reține întemeiată cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece așa cum a reținut și in stanța de fond nu s-a putut stabili vreo dovadă a faptei ilicite a activității administratorului în legătură cu administrarea societății și cum nu s-a putut stabili nicio legătură între fapta ilicită și prejudiciu, Curtea reține că sentința instanței de fond este temeinică și legală și ca urmare va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.381/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, - GENERAL GRUP și - EUROPEAN SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 28.04.2009
Tehnored. - 04.05.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
