Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.521
Ședința publică de la 24.04.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.227/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar C.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că recurenții creditori au depus la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 227 din 21.01.2007, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B în contradictoriu cu pârâții, și, a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL pe care a radiat-o și a dispus efectuarea plății pentru activitatea lichidatorului judiciar C în sumă de 500 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 970,50 lei din fondul C: prevăzut de articolul 4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a constatat că în speță nu poate fi reținută incidența articolului 138 litera c din lege întrucât condiția interesului personal nu a fost dovedită de creditoarea reclamantă SECTOR 5.
A apreciat judecătorul - sindic că nici dispozițiile articolului 138 litera d nu își găsesc aplicarea întrucât debitoarea a depus situații financiare până în anul 2004, dată de la care organul fiscal, în lipsa acestora avea obligația stabilirii unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență, creditoarea SECTOR 5 nedovedind legătura de cauzalitate dintre nedepunerea situațiilor contabile și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen SECTOR 5, susținând că sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a legii și întemeindu-și calea de atac pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului, după prezentarea situației de fapt și a dispozițiilor prevăzute de articolul 1, articolul 5 și articolului 11 alin1 din Legea nr. 82/1991 și articolului 73 alineat 1 literele c și e din Legea nr.31/1990, recurenta arată, în esență, că atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr. 85/2006, societatea încălcând dispozițiile articolului 81 din OG nr. 92 din 2003.
Față de această susținere, Curtea reține că evidența contabilă, astfel cum este reglementată de Legea nr.85/2006, se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea declarațiilor cu privire la obligațiile de plată și care sunt supuse unor sancțiuni distincte și care în nici un caz nu pot favoriza ajungerea societății în stare de insolvență.
De altfel, recurenta nu a făcut dovada că ea însăși, ca instituție interesată în recuperarea debitelor datorate la bugetul general consolidat al statului, a respectat dispozițiile articolului 83(4) din OG nr.92/2003 cu privire la înștiințarea contribuabilului referitor la depășirea termenului legal de depunere a declarațiilor fiscale și dispozițiile articolului 94 din OG nr.92/2003 referitoare la inspecția fiscală, ocazie cu care se poate constata și probarespectarea prevederilor legislației fiscale și contabile de către debitoare.
Or, în lipsa dovezilor precitate, și față de faptul că în materia răspunderii civile delictuale, culpa nu se prezumă, cererea creditoarei întemeiată pe articolul 138 litera d este nefondată.
Susținerea întemeiată pe nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006 care în opinia recurentei echivalează cu "O determinare a dispariției lorconducând la concluzia căs-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății cât și disponibilităților bănești ale societății debitoare", sunt nefondate din cel puțin două considerente:
Primul considerent este acea că actele și informațiile prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 sunt necesare judecătorului - sindic, în general, pentru aprecierea de către acesta a stării de insolvență a societății debitoare.
Aceasta este și rațiunea pentru care depunerea acestor acte este supusă termenului prevăzut de articolul 35 din lege.
Al doilea considerent este acela că nedepunerea documentelor și informațiilor prevăzute de articolul 28 ca urmare a refuzului administratorilor debitoarei, se sancționează potrivit articolului 147 din lege și nu potrivit articolului 138 litera d din aceeași lege.
În fine, nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 și a raportărilor contabile, ca faptă omisivă, nu este suficientă pentru a lămuri legătura de cauzalitate cu starea de insolvență a societății, câtă vreme nu s-a probat faptul că prejudiciul a rezultat direct din greșeala de gestiune, iar insolvența a fost cauzată prin fapta culpabilă a administratorilor care nu au depus situațiile financiare la. și actele contabile la lichidator. Oricum, din întregul material probator din dosarul cauzei rezultă că pârâții au predat lichidatorului judiciar înscrisurile solicitate (vezi procesul-verbal de predare filele 31 și filele 39-40 dosar fond), ceea ce elimină cu desăvârșire orice argument întemeiat pe articolul 28 din Legea nr. 85/2006.
Motivul de recurs ce vizează încălcarea articolului 27 din Legea nr.85/2006 de către pârâți cu consecința, în opinia recurentei, a aplicării dispozițiilor articolului 138 litera c din Legea nr.84/2006, va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Devine aplicabilă dispoziția articolului 138 litera c din Legea nr.85/2996 atunci cînd se face dovada că pârâții au dispus,în interes personal(deci în folosul propriu), continuarea activității care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Or, din rapoartele lichidatorului rezultă fără putință de tăgadă motivele care au dus la insolvența (lipsa capitalului, lipsa vadului comercial, management neperformant) din care nu rezultă existențaunui interes personalal pârâților în continuarea activității (încetată în fapt din anul 2002) și care să fi dus la încetarea de plăți a acesteia (filele 31, 41-43 dosar fond).
În plus, chiar dacă reprezintă un act de vinovăție prin nesocotirea legii, încălcarea articolului 27 din Legea nr.85/2006, nu cade sub incidența articolului 138 litera c din lege, întrucât această faptă nu poate determina prin sine insolvența în lipsa dovezii certe cu privire la folosul practic (interesul personal) al pârâților în continuarea activității.
În această situație, dincolo de faptul că lichidatorul judiciar a motivat corect pentru ce a înțeles să nu formuleze cerere de atragere a răspunderii materiale în temeiul articolului 138 din Lege anr.85/2006, deși conform articolului 138(1) din lege este principalul titular al unei astfel de cereri, Curtea apreciază că cererea creditoarei Sector 5, este neîntemeiată pentru motivele arătate în precedent, cât și pentru faptul că petenta și-a întemeiat această cerere pe prezumții nepermise de lege în raport de natura juridică a acesteia, respectiv atragerea răspunderii civile delictuale supusă condițiilor prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil.
Pentru toate considerentele expuse în precedent, Curtea reține că judecătorul - sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale față de situația de fapt configurată de materialul probator administrat, situație în care constată că în cauză nu subzistă motivele de modificare ale hotărârii atacate în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă sau alte motive în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, drept pentru care va respinge recursul în baza articolului 312 (1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.227/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./26.05.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
