Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 532
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarea AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, creditorul, domiciliat în O,-/10, jud.B și pârâtul, domiciliat în G,str. -, nr.4, - 2,.33, jud.G împotriva sentinței comerciale nr.1275/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DE CREDIT OC 3 G și prin lichidator judiciar G, intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, intimata ROMTELECOM SA G, intimata PRIMĂRIA MUN.G, intimata CC B-PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC 3. SA B și intimații, și intimatul ORC TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect Legea 85/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.06.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1275/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1334/2001 s-a respins cererea formulată de creditorul în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei având ca obiect executarea silită, ca nefondată.
S-a respins, de asemenea, cererea formulată de creditorul, având ca obiect despăgubiri, ca nefondată.
Aceeași soluție a primit și cererea formulată de creditorii, și.
A fost respinsă și cererea de antrenare răspundere formulată de creditoarea de Credit B, prin lichidator SC 3. SA în contradictoriu cu pârâții., și, ca nefondată.
S-a admis, însă, în parte cererea de antrenare răspundere formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei CC, G și în consecință au fost obligați pârâții, și să suporte parte din pasivul debitoarei de Credit OC 3 G, în sumă de 5.229.527,78 lei (RON).
S-a respins cererea de antrenare răspundere formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei privind pârâții și, ca nefondată.
Au fost respinse obiecțiunile formulate de creditorul la raportul final, ca nefondate.
S-a aprobat în parte decontul de cheltuieli ( fila 214, vol. 13) și s-a dispus plata sumei de 64.678,98 lei din fond special către lichidatorul judiciar al debitoarei de Credit oc 3 G,
S-a respins cererea privind decontul de cheltuieli în sumă de 10.147,15 lei, ca nefondată.
S-a aprobat raportul final.
În temeiul disp.art. 131 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței de Credit G și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea formulată în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL G, creditorul a solicitat executarea silită a acesteia, pentru suma de 39.883.000 lei, constituită din 18.500.000 lei creanță cu care este înscris în creditorilor debitoarei SC OC 3, la care a adăugat dobânda legală, cheltuieli de deplasare la Tribunalul Galați și daune morale.
Acest creditor a primit suma de 80.000 lei în urma distribuirii efectuate conform planului de distribuție aprobat. Întrucât, potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, nu au mai fost depistate bunuri și nici disponibilități bănești care să acopere pasivul exigibil al debitoarei falite, nu pot fi îndestulați în totalitate creditorii înscriși în tabelul definitiv al debitoarei falite, tabel în care figurează și contestatorul, nefiind întemeiată cererea de executare silită a lichidatorului judiciar.
În privința despăgubirilor (cheltuieli de deplasare, fișe judiciare, dobânda legală) solicitate de același creditor prin cererea de executare silită a lichidatorului nici acestea nu pot fi acordate întrucât, potrivit art. 41 din Legea 85/2006 nu poate fi acordată nici o dobândă, majorarea penalităților de orice fel sau cheltuieli, la creanțele născute anterior datei deschiderii procedurii.
Pentru aceleași considerente este nefondată și cererea formulată de creditorul privind acordarea sumei de 124.804.963 lei reprezentând dobânda legală calculată la creanța cu care s- înscris la masa credală a societății debitoare.
Creditorii, și ( fila 1 dosar - conexat la dosarul cauzei) au solicitat restituirea sumelor cu care aceștia sunt înscriși în tabelul definitiv consolidat al debitoarei, cererile acestora fiind nefondate deoarece distribuirea acestor sume de bani din averea debitoarei nu poate avea loc decât cu respectarea ordinii prevăzute de art. 123 din Legea 85/2006 și dacă în procedura de lichidare au fost recuperate sume la masa credală pentru a fi propuse spre distribuție.
În cauză, singura sumă recuperată la masa credală, în cuantum de 60.000 lei RON a fost distribuită conform planului de distribuție propus de lichidatorul judiciar al debitoarei către creditorii bugetari.
Creditoarea 2001- de Credit B prin lichidator a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, pentru o creanță de 2.404.553.051 lei fără a indica, însă, faptele săvârșite de către pârâți și fără a indica vreun temei de drept al cererii care să permită verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 137 din Legea 64/1995, în vigoare la momentul formulării cererii, împrejurări ce reclamă respingerea ca nefondată a cererii.
Și lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere de antrenare răspundere patrimonială vizând pe pârâții, și ( membri în Consiliul de Administrație al debitoarei), pentru pasivul rămas neacoperit în sumă de 51.853.474.199 lei ROL).
Această cerere este întemeiată în parte, potrivit expertizei contabil instrumentată în cauză, falimentul debitoarei s-a datorat unui management defectuos exercitat de către Consiliul de Administrație al debitoarei.
Potrivit disp. art. 138 alin.1 lit. d și e din Legea 85/2006 ( dispoziții legale potrivit cărora lichidatorul judiciar și-a întemeiat în drept cererea de antrenare răspundere) se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajuns în insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere ale societății, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Conform susținerilor lichidatorului judiciar, nu s-a putut intra în posesia documentelor contabile ale debitoarei întrucât persoanele care dețineau această arhivă, respectiv și, nu se mai află în țară.
Lichidatorul judiciar SRL a obținut informații în sensul că locul de depozitare al arhivei debitoarei s-ar afla în G,-, la fostul președinte al debitoarei, față de care s-a formulat plângere penală deoarece lichidatorul judiciar nu a avut acces pentru intra în posesia acestei arhive.
Așa fiind, se constată că potrivit fișei ORC și erau membri în consiliul de administrație al debitoarei, calitate în care, deși aveau obligația de a ține evidența contabilă în conformitate cu legea, au făcut să dispară să dispară documentele contabile ale societății.
Potrivit aceluiași raport de expertiză ( instrumentat de SC Expert SRL G) având printre alte obiective și identificarea cauzelor care au dus la starea de insolvență a debitoarei și a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această situație) o cauză care a dus la insolvența debitoarei este efectuarea de plasamente foarte mari, cu un risc financiar major, la fonduri de investiții pe măsura dobânzilor plătite pe surse atrase, fără a avea și garanția că sumele investite pot fi recuperate.
În același raport de expertiză se concluzionează că în perioada 1997-1999 s-au practicat dobânzi cu mult peste cele acordate de băncile comerciale, fără a exista însă și o cerere corespunzătoare de plasamente în împrumuturi.
Faptele descrise mai sus se încadrează în prevederile art. 138 alin.1 lit. e, reținându-se că s-a dovedit că prin politica financiară adoptată s-au deturnat fonduri înregJ. din activul debitoarei constatându-se că aceste hotărâri au fost adoptate în perioada 1997-1999 de către, și în calitatea acestora de membri în consiliul de administrație, constatându-se totodată că potrivit fișei de informații emisă de ORC G, pârâții și au devenit membri în consiliul de administrație ulterior perioadei în care s-au adoptat hotărârile cu mare risc pentru debitoare, respectiv anul 3. astfel încât acestea nu le pot fi opozabile, fapt ce reclamă respingerea cererii lichidatorului față de cei doi pârâți, ca nefondată.
Creditorul a formulat obiecțiuni la raportul final, declinându-și nemulțumirea față de activitatea prestată de lichidatorul judiciar, obiecțiuni apreciate însă ca nefondate în urma analizării demersurilor concrete întreprinse în cauză de către lichidatorul judiciar vizat de contestator, concluzionându-se în sensul că lichidatorul judiciar a cuprins toate activitățile importante pe care le-a desfășurat în activitatea sa de lichidator judiciar al debitoarei constând a fi îndeplinite atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea 85/2006, văzând că la dosarul cauzei s-a formulat și cerere de antrenare răspundere patrimonială, în conformitate cu disp.art. 138 din același act normativ.
În privința decontului de cheltuieli ( fila 214 vol.13) în sumă de de 74.826, 13, s-a stabilit că acesta este admisibil în parte doar pentru suma de 64.678, 98 lei, constituită din onorariu lichidator și cheltuieli de personal, diferența de 10.147, 15 lei reprezentând cheltuieli personale, rechizite consumabile, cheltuieli deplasare, taxe judiciare, cadastru, TVA, comisioane bancare, nefiind acceptate, întrucât nu au dovedite că nici un document justificativ.
În privința raportului final, judecătorul sindic a apreciat că se impune aplicarea disp.art. 131 din Legea 85/2006 în raport cu împrejurarea neidentificării altor bunuri în averea debitoarei și de lipsa resurselor financiare care să permită continuarea procedurii.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1275/20.11.2007, în termen legal, s- declarat recurs de către creditorii AVAS B, precum și de către pârâtul .
Creditoarea AVAS B s-a declarat nemulțumită în principal față de împrejurarea că închiderea procedurii s-a dispus prin aceeași hotărâre prin care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a celor găsiți falimentari debitoarei opinând în sensul că s-au aplicat astfel greșit dispozițiile art. 140, 142 alin.1, ale art, 2 și ale art. 5 alin.1 din Legea 85/2005, critici subsumate temeiului de reformare prevăzut de art. 304n pct.9 pr.civ.
Creditorul a reiterat sub forma motivelor de recurs solicitarea de fi despăgubit integral atât cu sumele depuse la debitoare cu titlu de depozit cât și cu dobânzile aferente, cheltuieli de transport, daune materiale și morale, taxe judiciare și poștale.
Pârâtul a susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit.d din Legea 85/2006, solicitând respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale în ceea ce privește această faptă.
Cât privește incidența art. 138 alin.1 lit. e din Legea 85/2006, respectivul pârât a opinat în sensul că, potrivit raportului de expertiză membrii organelor de conducere a debitoarei nu au avut intenția de a falimenta persoană juridică prin deturnarea ascunderea unei părți din pasivul acesteia.
Pârâtul a invocat, însă, în prealabil, excepția prescripției acțiunii privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, fără a-și argumenta cererea prin indicarea momentului de început al termenului de prescripție și a celui de împlinire a termenului, rezumându-se la a reproduce conținutului art. 139 din Legea 85/2006.
La termenul de judecată din data de 18 iunie 2008, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului declarat de creditorul față de împrejurarea nemotivării în termen a acesteia, excepție pe are o apreciază întemeiată și urmează aoa dmite ca atare, apreciind nesocotirea de către recurent a disp. art.306 alin.1 în referire la art. 303 alin.1 pr.civ. coroborate cu disp.art. 8 alin.2 din Legea 85/2006, motivele recursului fiind depuse la data de 14.05.2008, cu mult după împlinirea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii ( 28.03.2008, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de publicare aflate la filele 360-361 dosar fond, poziția 47).
La pronunțarea soluției de constatare a nulității recursului, se va avea în vedere și faptul că respectivul recurent nu invocat motive de ordine publică care să poată fi totuși puse în dezbaterea părților.
În ce privește recursul declarat de creditoarea AVAS B, Curtea îl califică nefondat din perspectiva faptului că, chiar disp.art. 142 alin.2 din Legea 85/2006 nesocotite în opinia sa de instanța de fond, o legitimează pe aceasta să procedeze la închiderea procedurii chiar și în condițiile în care nu s-a executat încă dispoziția de antrenare a răspunderii patrimoniale a celor vinovați de falimentarea debitoarei, punerea în executare a hotărârii trecând în sarcina executorului judecătoresc, " în conformitate cu prevederile legii 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziție de către lichidator".
Cât privește recursul promovat de pârâtul, Curtea luând în discuție excepția de prescripție a dreptului la acțiunea în atragere răspundere patrimonială dând astfel eficiență disp.art. 137 alin. 1.pr.civ. o apreciază întemeiată și o va admite ca atare, pentru cele se vor arăta în continuare:
Cauzele de insolvență s-au identificat la cererea lichidatorului judiciar, de către SC Expert SRL în cuprinsul raportului de expertiză contabilă instrumentat în baza contractului privind expertiza financiar contabilă, raport ce a fost depus la dosar în data de 7.05.2003, completat ulterior printr-un raport suplimentar depus la filele 109-114 vol.6 dosar și printr-un alt raport depus la dosar în data de 17.07.2003 ( filele 140- 142 vol.6 dosar) adus la cunoștința părților în cadrul adunării creditorilor din 18.07.2003 când s-a acordat termen pentru studierea răspunsului completator.
Prin urmare, momentul de debut al termenului de prescripție pentru dreptul la acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale este dată la 18.07.2003, când lichidatorul a fost încunoștiințat cu privire la persoanele considerate vinovate de falimentarea societății.
Lichidatorul a achiesat la concluziile expertului contabil sub acest aspect, preluând ad literam concluziile expertizei contabile în raportul său final din volumul 10 ( filele 194-198), formulând cererea de antrenare răspundere patrimonială abia în data de 29.11.2006 ( fila 354 volumul 12) cu mult peste termenul de prescripție de 3 ani ce se împlinise în data de 18.07.2006.
Conform disp.art. 139 din Legea 85/2006 (incidente în privința cererii de antrenare răspundere), acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Cum, în speță procedura s-a deschis în data de 31.10.2001 și nu s-au invocat vreo împrejurare care să ducă la întreruperea ori suspendarea termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii, Curtea constată împlinirea termenului de prescripție la data formulării cererii, împrejurare ce reclamă respingerea cererii de antrenare răspundere formulată de lichidator, ca fiind prescrisă, sens în care se impune reformarea hotărârii recurate.
Cum însă, o atare soluție este consecința formulării recursului doar de către unul dintre pârâții vizați de respectiva cerere,devin incidente în cauză dispozițiile procedurale privitoare la instituția coparticipării procesuale.
Potrivit disp. art. 47.pr.civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
În aceste situații, de coparticipare procesuală, în conformitate cu prevederile art. 48 alin.1 din același cod, apărările unuia dintre reclamanți sau pârâți nu pot folosi nici păgubi celorlalți, prin urmare fiecare participant are independență procedurală.
De la această regulă, a independenței procesuale a părților, se derogă prin alin.2 al art. 48.pr.civ. în care se prevede că, prin excepție, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei, ori termenele încuviințate pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți cu condiția ca aceste acte să nu fie potrivnice celorlalți
Întrucât Curtea a reținut ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune privind atragerea răspunderii patrimoniale solicitată de lichidator și întrucât cererea viza pe foștii membri ai Consiliului de Administrație, iar nu doar pe recurentul, urmează ca efectele recursului declarat de acesta să se extindă și asupra celorlalți pârâți implicați în raportul juridic complex al răspunderii juridice speciale.
În raport de toate considerațiunile expuse mai sus, făcând aplicarea disp. art. 312 alin.1, 2 și 3 precum și art. 306 alin.1 pr.civ., Curtea va admite doar recursul declarat de pârâtul cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul că va respinge ca fiind prescrisă acțiunea în antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Va fi respins ca fiind nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS B și se va constata nulitatea recursului declarat de creditorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în G,str. -, nr.4, - 2,.33, jud.G împotriva sentinței comerciale nr.1275/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-(nr. vechi-1334/LJ/2001).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea în antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei G, G în contradictoriu cu pârâții, și ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva aceleiași hotărâri, ca fiind nefondat.
Constată nul, ca nemotivat în termen, recursul declarat de recurentul-creditor domiciliat în O,-/10,jud. B, împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.06.2008.
Președinte, Judecător, pt. Judecător,
- - - - -
în conf. cu disp. art. 261
pr.civ.
Grefier,
Red.
Tehnored..- 2 ex.
4.07.2008
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Gina Ignat, Marcian Marius
