Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 535/2009
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc judecător
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ N și MUNICIPIUL R - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 1226/F din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: consilier juridic pentru intimata-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și avocat pentru intimații-pârâți-debitori, și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se înmânează reprezentanților părților prezente la acest termen câte o copie de pe concluziile formulate de recurentul-creditor Municipiul R - prin primar.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate în cauză, prin întâmpinare, de către intimații-pârâți-debitori -, și, acordând cuvântul cu privire la acestea.
Consilier juridic pentru intimata-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, având cuvântul, referitor la excepțiile invocate în cauză, prin întâmpinare, de către intimații-pârâți-debitori, și anume, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice N și a Municipiului R, solicită respingerea acesteia, având în vedere că acțiunile în atragerea răspunderii sunt formulate pe legea veche a falimentului - Legea nr. 64/1995, de asemenea, de observat și tabelul de la fila 13 din vol. 3 al dosarului instanței de fond din care rezultă creditorii debitoarei și care au calitate procesuală activă în cauză. De asemenea, referitor la excepția prescripției cererilor de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulate de creditori, nici aceasta nu este fondată, solicitând respingerea ei. Astfel, arată că, acțiunea de atragere a răspunderii personale a fost formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice R la data de 14.05.2003 și de către Primarul municipiului R la data de 02.02.2005, ori, în cauză, nu s-au împlinit cei 3 ani pentru îndeplinirea excepției prescripției la acțiune.
În concluzie, față de acestea, solicită respingerea ambelor excepții ca nefondate.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, unește excepțiile invocate în cauză de intimații - pârâți - debitori cu fondul cauzei și acordă cuvântul părților în combaterea motivelor de recurs, respectiv cu privire la toate cele 3 recursuri declarate în cauză de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă N și Municipiul R - prin primar.
Avocat pentru intimații-pârâți-debitori, și, având cuvântul, cu privire la recursul creditorului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă N, achiesează la excepția ridicată în cauză, a tardivității acestui recurs, motiv pentru care solicită a se constata tardivitatea acestuia.
În continuare, cu privire la recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, arată că, la data de 05.02.2002 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei, iar la data de 14.05.2003 Administrația Finanțelor Publice R formulează cerere de atragere a răspunderii ca unic administrator al R - fila 268 - vol. 1 din dosarul instanței de fond, și nu împotriva celor 3 foști administratori persoane fizice, iar în rejudecarea cauzei, Direcția Generală a Finanțelor Publice N solicită atragerea răspunderii personale a celor 3 foști administratori.
De asemenea, cât privește recursul declarat de Municipiul R - prin primar, lăsând la o parte excepțiile invocate, solicită a se constata că la data de 05.02.2002 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei, iar la data de 07.02.2005, se formulează cerere de atragere a răspunderii personale de către creditoarea Primăria municipiului R - structură organizatorică, care nu are calitate procesuală în cauză, neputând deci avea calitatea de creditoare în cauză, recursul fiind formulat de Municipiul R, care nu a formulat cerere de atragere a răspunderii.
În continuare, pe fondul cauzei, se constată că la data de 02.04.2002 lichidatorul judiciar întocmește raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la încetarea de plăți a, înregistrat sub nr. 543/02.04.2002 - fila 96 vol. 1 din dosarul de fond, raport în cuprinsul căruia se conchide asupra închiderii exploatării de masă lemnoasă și se mai face mențiunea că nu există persoane vinovate de ajungerea societății în starea de insolvență. De asemenea, la aceeași concluzie, respectiv că nu există persoane vinovate pentru ajungerea societății în stare de insolvență, a ajuns și expertul -, astfel cum rezultă din raportul întocmit în dosarul instanței de fond, existent la fila 160 din volumul 2 al dosarului de fond. Cu toate acestea, în rejudecare, din raportul de expertiză efectuat de domnul expert, nu rezultă că a luat la cunoștință de raportul lichidatorului judiciar și nici de concluziile expertizei anterioare întrucât nu face deloc vorbire de acestea, menționând doar faptul că s-a încercat salvarea de la faliment a societății însă nu s-a reușit, că a dispărut o parte din masa lemnoasă și că a scăzut rentabilitatea acestei afaceri.
Totodată, având în vedere că situația nedepunerii actelor contabile nu echivalează cu vinovăția pentru atragerea răspunderii personale, de asemenea și faptul că, o societate poate ajunge în încetare de plăți fără ca obligatoriu să existe un vinovat pentru această situație, Tribunalul Neamț apreciind corect probele în acest sens, se impune respingerea recursurilor declarate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Municipiul R - prin primar, ca nefondate, și ca tardiv recursul declarat de creditorul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă N, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic pentru intimata-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de creditorul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă N, îl lasă la aprecierea instanței, iar cu privire la celelalte două recursuri, declarate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Municipiul R - prin primar, solicită admiterea acestora conform precizărilor depuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și existente la fila 25 dosar recurs.
S-au declarat dezbaterile închise.
- deliberând -
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
La data de 14.05.2003 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice N - Administrația Finanțelor Publice a municipiului RRa formulat cerere de atragere a răspunderii personale împotriva reprezentanților "" R și " " B, fără însă a-i individualiza ( filele 268-269 vol.1).
În motivarea cererii a arătat că " " B este unicul administrator al societății debitoare și acționarul majoritar care a condus întreaga activitate și care printr-un management defectuos a cauzat încetarea de plăți. Astfel creditorii au suferit un prejudiciu deoarece obligațiile debitorului nu pot fi plătite integral din averea acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art.124 din Legea 64/1995 și art.231 din Legea 31/1990.
La data de 29.01.2004 creditorul Direcția Silvică Naf ormulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, și ( filele 38-41 vol.2).
În motivarea cererii a arătat că a încheiat cu societatea debitoare -prin administratorul său contractul nr.813/17.10.1996 prin care aceasta a cumpărat cantitatea de 10.553 mc masă lemnoasă. La data de 17.04.1997 a încheiat un contract de cesiune cu "Standard Ideal " B - reprezentată de pârâta prin care a cedat întregul capital social al "" R, primind în mod nejustificat un preț de 1.6000.000.000 lei vechi cu toate că, capitalul social era de doar 500.000 lei vechi. a fost menținut în funcția de administrator al societății debitoare până la data de 02.04.2008 când a fost înlocuit cu pârâtul.
Cu toate că nu achitase contravaloarea masei lemnoase exploatate, la data de 21.01.1999, "Standard Ideal " Bac edat întreg capitalul social al "" R către " " B reprezentată de pârâtul, pentru un preț de doar 2.000.000 lei vechi.
În drept au fost invocate dispozițiile art.124 și 126 din Legea 64/1995 și art.73 din Legea 31/1990.
La data de 21.04.2004 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice N - Administrația Finanțelor Publice a municipiului Raf ormulat cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator ( filele 124-125 vol.2). A solicitat obligarea acestuia la plata creanței sale în cuantum de 321.020.615 lei vechi pentru motivele arătate în cererea formulată în anul 2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art.124 din Legea 64/1995.
La data de 07.02.2005 creditorul Primăria municipiul Raf ormulat cerere de atragere a răspunderii personale împotriva foștilor administratori, și, pentru suma de 68.517.944 lei vechi ( filele 187-190 vol.2).
În motivarea cererii a arătat că cei patru pârâți au avut în mod succesiv calitatea de administrator al societății debitoare și se fac vinovați de ajungerea acesteia în încetare de plăți. Astfel pârâții și au încheiat diferite contracte de furnizare masă lemnoasă a căror derulare a dus la declinul societății și au contribuit la ajungerea acesteia în încetare de plăți. De asemenea pârâta a încheiat contracte de natură a crește pasivul societății, iar împreună cu pârâtul a exploatat și valorificat cantități de masă lemnoasă în dauna creditorilor și în interes personal, ținând o contabilitate fictivă. Pârâtul nu a manifestat interes în administrarea societății și nu a solicitat dizolvarea acesteia cu toate că nu a mai desfășurat activitate începând cu anul 1999.
În drept au fost invocate dispozițiile art.137 lit. a-f din Legea 64/1995 și art.73 din Legea 31/1990.
La data de 02.06.2006 creditorul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă a formulat cerere de atragere a răspunderii personale împotriva foștilor administratori, și ( filele 48-48 vol.3).
În motivarea cererii a arătat că a deținut funcția de administrator și asociat unic al societății debitoare în perioada 14.03.1994-17.04.1997 iar în perioada 17.04.1997-02.04.1998 a fost administrator. La data de 14.04.2007 a încheiat cu "Standard Ideal " B un contract de cesiune părți sociale al cărui preț nu a fost reflectat în balanța contabilă ce trebuia întocmită la data de 31.03.1997. În perioada 17.04.1997-22.04.1998 a deținut funcția de director comercial, perioadă în care, împreună cu pârâta, în calitate de administrator și asociat unic, a încheiat diferite contracte de furnizare masă lemnoasă a căror derulare a dus la declinul societății și la ajungerea acesteia în încetare de plăți. În perioada 17.04.1997-19.01.1999 a deținut funcția de administrator și asociat unic al "" În perioada 03.04.1998-19.01.1999 calitatea de administrator a avut-o pârâtul iar începând cu data de 19.01.1999 și până la momentul deschiderii procedurii falimentului administrator a fost pârâtul.
Pârâții au încălcat dispozițiile art.137 lit.d din Legea 64/1995 deoarece nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea 82/1991, au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, producându-i un prejudiciu în cuantum de 352 lei.
A solicitat creditorul și luarea unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor pârâților.
În drept acest creditor a invocat dispozițiile art.137 din Legea 64/1995 și cele ale art.72-73 din Legea 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 1226/F/25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate cererile de atragere a răspunderii personale formulate de creditorii N, DIRECȚIA SILVICĂ N, MUNICIPIUL R și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.536/F/13.07.2005 au fost respinse cererile de atragere a răspunderii personale formulate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice N- Administrația Finanțelor Publice R, Direcția Silvică N și Primăria municipiului R reținându-se că nu s-a probat săvârșirea de către foștii administratori a vreuneia din faptele prevăzute de art.124 din Legea 64/1995.
Prin decizia civilă nr.242/2006 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.6451/2005 a fost casată sentința nr.536/F/13.07.2005 a Tribunalului Neamț și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând cererile de atragere a răspunderii instanța a rețineut următoarele:
Pârâții au avut, în mod succesiv,calitatea de administratori ai societății debitoare de la momentul constituirii acesteia și până la data deschiderii procedurii falimentului.
Potrivit dispozițiilor art. 124 din Legea 64/1995 (respectiv art.137 după republicarea din 17.11.2004), act normativ în vigoare la momentul formulării cererilor judecătorul-sindic putea dispune ca o parte a pasivului societății ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau în cel al unei alte societăți; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea societății; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul societății sau au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea prevăzută de aceste dispoziții legale presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
Sarcina probării existenței elementelor acestei răspunderi revine creditorilor care au formulat cererile de atragere a răspunderii cărora în condițiile art.1169 cod civil le incumbă obligația de a proba cele afirmate.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert - a rezultat că pârâții nu se fac vinovați de săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art.124 alin.1 din Legea 64/1995 ( filele 160-161, 214-215 și 235 vol.2).
După desființarea sentinței civile nr.536/F/13.07.2005 în cauză a fost dispusă efectuarea unei alte expertize contabile de către expert. Acesta a concluzionat că foștii administratori, și se fac vinovați de starea de insolvență a debitorului "" R deoarece au făcut să dispară documente contabile, au renunțat la contractele de licitație 975, 156 și 813, nu au predat stocul de materii prime lichidatorului și au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri, prin contractarea unor împrumuturi în scopul întârzierii încetării de plăți.
Instanța a reținut că lipsa unor contracte încheiate cu ocoalele silvice și a actelor de punere în valoare nu a condus la starea de insolvență a debitorului care s-a datorat creșterii cheltuielilor de exploatare a materialului lemnos și supradimensionării cheltuielilor de producție. Tocmai de aceea societatea debitoare a procedat la rezilierea contractelor de exploatare a masei lemnoase nr.975,813 și 156, susținerea expertului în sensul că aceste contracte ar fi fost cedate unor alte societății nefiind probată. Or prin rezilierea unor contracte de exploatare nu se poate reține că s-a deturnat o parte din activul societății, această operațiune având scopul de a stopa pierderile.
De asemenea nu există o legătură de cauzalitate nici între lipsa unor stocuri de materii prime și produse finite și starea de insolvență a debitorului.
Asociații au fost cei care au creditat societatea în anii 1998-1999 tocmai pentru că aceasta a înregistrat pierderi și nu s-au contractat alte împrumuturi "ruinătoare" în vederea întârzierii încetării de plăți. Datorită acestor pierderi începând cu anul 1999 societatea debitoare și-a încetat activitatea.
Prin cererile formulate creditorii nu au indicat ca temei al răspunderii foștilor administratori decât fapta prevăzută de art.124 lit.d din Legea 64/1995 constând în neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că debitorul a ținut contabilitatea financiară în conformitate cu legea iar astfel cum s-a arătat mai sus nu poate fi reținută o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și lipsa unor contracte de exploatare ce se regăsesc în evidența Direcției Silvice N sau a unor acte de recepție a parchetelor.
Managementul defectuos sau cesionarea părților sociale în mod fraudulos, invocate de creditori, reprezintă fapte care, chiar de ar fi reale, nu pot conduce la angajarea răspunderii personale în temeiul art.124 din Legea 64/1995. Nici faptul că ultimul administrator al societății debitoare nu a solicitat dizolvarea acesteia la momentul încetării activității, nu poate conduce la angajarea răspunderii personale a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ N și MUNICIPIUL
În ceea ce privește recursul declarat de INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ N, Curtea urmează să dispună respingerea acestuia ca tardiv formulat, întrucât sentința civilă nr. 1226/F/2008 i-a fost comunicată recurentei la data de 21 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 04 februarie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 8 alin. 2 din legea nr. 85/2006, 02 februarie 2009 fiind ultima zi de declarare a recursului.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Naa rătat în motivarea recursului că instanța nu ținut cont în dezlegarea pricinii de concluziile expertului contabil desemnat în cauză să întocmească raportul prevăzut de art. 59 din Legea privind procedura insolvenței. Expertul, analizând actele contabile ale societății, a reținut că foștii administratori ai debitoarei au ținut o contabilitate fictivă, făcând să dispară unele documente contabile și neținând o contabilitate în conformitate cu legea și au deturnat o parte din activul persoanei juridice, prin renunțarea la unele contracte, la care se adaugă și soldul de materii prime și produse finite nepredate lichidatorului judiciar și în aceste condiții este vădit faptul că foștii administratori ai debitoarei se fac vinovați de faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Recurentul municipiul R, în motivarea recursului, arată că din concluziile raportului de expertiză rezultă că foștii administratori ai debitoarei se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006, că creditorii au suferit un prejudiciu cert care nu poate fi acoperit din averea debitoarei, că administratorii nu au manifestat interes în administrarea societății și nu au încetat activitatea când nu au mai avut posibilitatea de plată. Invederează faptul că în raporturile dintre administrator și societate sunt aplicabile regulile referitoare la mandat și că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.
Intimații - -, și au formulat întâmpinare, în care au invocat următoarele excepții:
- lipsa calității procesuale active creditoarei P N de a formula recurs, întrucât prin încheierea din 04 decembrie 2007 instanța a dispus scoaterea din cauză a creditoarei R și introducerea în cauză în calitate de creditoare N, invocându-se ca temei art. 80 lit. e din Ordinul nr. 977/2007, ori N nu a formulat o cerere de introducere în cauză, iar Ordinul nr. 977/2007 nu a fost publicat;
- lipsa calității procesuale active a municipiului R de a declara recurs, întrucât cererea de atragere a răspunderii a fost formulată de Primăria municipiului R;
- prescripția dreptului de a formula cereri de atragere a răspunderii patrimoniale în raport de prevederile art. 139 din Legea nr. 85/2006, precizând că creditoarea Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă a formulat cererea la data de 01 iunie 2006, iar Primăria municipiului R la data de 07.02.2005, în condițiile în care procedura a fost deschisă încă de la data de 05.02.2002.
Pe fondul cauzei arată că la data de 02 februarie 2002 lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la încetarea de plăți, în care se menționează că nu există persoane vinovate de ajungerea societății în încetare de plăți. În cauză s-a efectuat și o expertiză contabilă privind stabilirea cauzelor insolvenței de către expert - care în urma verificării actelor contabile constată că nu sunt persoane răspunzătoare în conformitate cu prevederile art. 121 din Legea nr. 64/1995.
Instanța susține că recurenții nu au dovedit săvârșirea de către foștii administratori, cu intenție, a unor fapte de natura celor prevăzute în art. 137 din Legea nr. 64/1995 și că în jurisprudență sunt nenumărate dovezi în care instanțele arată că invocarea art. 137 din Legea nr. 64/1005 nu atrage în mod automat răspunderea administratori, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie în sarcina acestora prezumție legală de vinovăție și de răspundere.
Instanța mai arată că expertul a făcut o serie de aprecieri generice asupra cauzelor care au dus societatea în imposibilitate de plată. Susține că renunțarea la contractele pentru exploatarea masei lemnoase s-a făcut din cauza cheltuielilor mari de exploatare, ce a dus la scăderea rentabilității afacerii.
Curtea analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de excepțiile invocate de intimați și de motivele de recurs invocate de recurenții N și municipiul R, reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a N, de a declara recurs, Curtea reține că în hotărârea instanței de fond creditoarea apare ca parte. În condițiile în care prin sentința recurată a fost respinsă cererea creditoarei N ca nefondată, creditoarea N are calitatea și interesul de a declara recurs.
Situația este identică și în ceea ce privește recurentul - creditor municipiul
Față de aspectele reținute mai sus, vor fi respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a recurenților N și municipiul R, ca nefondate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului creditorilor N și Primăria municipiului R de a formula acțiune în angajarea răspunderii personale patrimoniale a foștilor administratori, Curtea reține că cererile în discuție au fost formulate în temeiul Legii nr. 64/1995, în vigoare la data formulării cererilor și prin urmare, dispozițiile art. 139 din legea nr. 85/2006, invocate de intimați în susținerea excepției, nu sunt aplicabile în speță și prin urmare, excepția va fi respinsă ca nefondată.
Motivele recursului declarat de recurenta N vizează faptul că instanța de fond nu a ținut de concluziile expertului contabil, desemnat să întocmească raportul prevăzut de art. 59 din Legea privind procedura insolvenței și care în raportul întocmit concluzionează că foștii administratori ai debitoarei au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea și au deturnat parte din activul debitoarei.
Analizând raportul de expertiză contabilă, Curtea constată că expertul a ajuns la concluzia că administratorii debitoarei au făcut să dispară unele documente contabile, plecând de la faptul că nu au fost ținute balanța de gestiune și balanța lemnului, nu au fost întocmite acte de punere în valoare a lemnului și lipsesc contractele încheiate cu Silvice.
În același raport de expertiză au fost identificate cauzele și împrejurările care au dus societatea în incapacitate de plată, care, în opinia expertului, sunt următoarele:
- creșterea cheltuielilor, în special cele auxiliare, într-un ritm superior cifrei de afaceri;
- supradimensionarea cheltuielilor a făcut să anuleze capacitatea întreprinderii de a genera lichidități;
- nu s-a ținut contabilitatea de gestiune.
În răspunsul la obiecțiuni expertul precizează că lipsa contabilității de gestiune face ca prevederile calculului costului aferent achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pe produsele fabricate, să nu se constate că societatea lucrează în pierdere. Curtea deduce din precizările făcute de expert că lipsa contabilității de gestiune conduce la imposibilitatea de a constata la momentul oportun luării unei decizii, că societatea lucrează în pierdere.
Coroborând și analizând susținerile expertului, Curtea reține că lipsa contabilității de gestiune nu a condus prin ea însăși la intrarea societății în incapacitate de plată. Administratorii au evaluat costurile și au ajuns la concluzia că activitatea de exploatare a masei lemnoase nu mai este rentabilă, au renunțat la contractele încheiate cu ocoalele silvice și au încheiat activitatea societății.
Expertul a apreciat că prin renunțarea la contractele încheiate cu ocoalele silvice a fost deturnat o parte din activul debitoarei.
Curtea nu își însușește concluziile expertului și reține că la baza deciziei de renunțare la acele contracte a stat un calcul cu privire la rentabilitatea operațiunii.
De asemenea, expertul a reținut că a fost deturnat activul și prin nepredarea către lichidator a unor stocuri de materii prime și produse finite. Curtea reține că între fapta de nepredare a acestor bunuri către lichidator, ulterioară deschiderii procedurii și starea de insolvență, nu există nici un raport de cauzalitate.
În ceea ce privește susținerea recurentei că raportul de expertiză e o probă de necombătut, Curtea precizează că raportul de expertiză este o probă, concluziile expertului pot fi combătute prin alte mijloace de probă și oricum instanța are dreptul de aoa precia, coroborat cu alte probe, iar în speța de față, instanța apreciază măsura în care faptele reținute de expert se încadrează în faptele prevăzute de art. 138 lit. a - g din Legea nr. 85/2006.
Concluzionând, Curtea reține că faptele prezentate de expert nu se încadrează în art. 138 lit. d și e din legea nr. 85/2006, iar o încadrare în alte situații prevăzute de art. 138 nu poate fi făcută, deoarece instanța e limitată la a analiza cauza în raport de motivele de recurs invocate. Prin urmare, recursul declarat de recurenta N va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de municipiul R, Curtea reține că principalul motiv de recurs se referă la faptul că nu s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că foștii administratori ai debitoarei se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește încadrarea faptelor reținute de expert în art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006, acest aspect a fost analizat anterior, fiind un motiv de recurs invocat și de N, iar în ceea ce privește faptele prevăzute de art. 138 lit. și c, expertul a reținut că foștii administratori nu au folosit bunurile sau creditul societății în folosul propriu sau al unei alte persoane și nu au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, societatea la încetare de plăți.
Prin urmare, va fi respins și recursul declarat de municipiul R ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile invocate de către intimații-pârâți, ca nefondate.
Respinge recursul declarat de recurentul-creditor INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ N, cu sediul în P N, str. -. G nr. 8, județul N, împotriva sentinței civile nr. 1226/F din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare R, cu sediul în R,-, județul N, intimata-lichidator judiciar ȘI LICHIDARE ACTIVE P N, cu sediul în P N,-, - parter, județul N, intimații-creditori AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B,--11, sector 1 și DIRECȚIA SILVICĂ N, cu sediul în P N, str. - nr. 24, județul N și intimații-pârâți-debitori, cu domiciliul în I, str. -, -.. 2,. 1, județul I, cu domiciliul în Zărnești,-, județul B, cu domiciliul în R,-, județul N și, cu domiciliul în B,-,. 1, ca tardiv formulat.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- bis. județul N și MUNICIPIUL R - PRIN PRIMAR, cu sediul în R, R nr. 1, județul N, declarate împotriva sentinței civile nr. 1226/F din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare R, cu sediul în R,-, județul N, intimata-lichidator judiciar ȘI LICHIDARE ACTIVE P N, cu sediul în P N,-, - parter, județul N, intimații-creditori AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B,--11, sector 1 și DIRECȚIA SILVICĂ N, cu sediul în P N, str. - nr. 24, județul N și intimații-pârâți-debitori, cu domiciliul în I, str. -, -.. 2,. 1, județul I, cu domiciliul în Zărnești,-, județul B, cu domiciliul în R,-, județul N și, cu domiciliul în B,-,. 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Pt. Judecător, - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Grefier, - |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
26 iunie 2009
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta
