Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 541
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, Cpt. Av., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2.097 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea intimată, cu sediul în L,-, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,- și administratorul social, cu domiciliul în L,-, jud.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 2.097 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei formulată de creditoarea, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea și radierea acesteia din registrul comerțului, notificarea sentinței debitorului, asociațiilor acesteia, creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență și s‑a constatat că lichidatorul judiciar este descărcat de îndatoriri sau responsabilități, potrivit art. 136 din Legea nr. 86/2006,
Că pentru a hotărî astfel prima instanță a stabilit că cererea formulată de creditoare nu corespunde prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 întrucât nu a fost formulată în urma autorizării date de judecătorul sindic iar lichidatorul desemnat a arătat că în conduita foștilor administratori ai debitoarei nu se identifică nici una din faptele expres și limitativ prevăzute de lege pentru a fi angajată răspunderea patrimonială, neputându‑se aprecia că nepredarea actelor contabile echivalează cu neținerea evidenței contabile care a condus la insolvența debitoarei și, pe de altă parte, sunt îndeplinite condițiile art. 131 din lege,
Având în vedere că creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei, cu motivarea că:
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă;
Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă);
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
Din actele depuse de către lichidatorul judiciar rezultă suficiente elemente de natură a atrage răspunderea patrimonială a fostelor organe de conducere, respectiv faptul că în ultima situație financiară depusă la 31 decembrie 1999 rezultă că societatea deținea active ce nu au fost prezentate lichidatorului;
Potrivit art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006, dispoziții aplicabile în cauza dedusă judecății, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din cuprinsul art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 și art. 181 din Legea nr. 31/1990, precum și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991;
Astfel, potrivit art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și potrivit art. 73 alin. 2 acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății, iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 81/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului;
Mai mult, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat iar instanța trebuie să aibă în vedere și art. 1540 cod civil în sensul că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea mandatului și în cazul în care mandatul este oneros, răspunderea se apreciază cu mai multă rigurozitate;
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie;
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei;
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului;
Art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și atrag răspunderea personală a celui ce le a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de al treilea;
Culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, republicată;
În cauză, răspunderea trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial;
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată;
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Văzând că nu s‑a formulat întâmpinare ci privire la motivele de recurs,
Reținând că în conformitate cu art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 judecătorul‑sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele anume prevăzute de lege, numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,
Că potrivit alin. 3 al articolului de lege menționat, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea respectivă, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor responsabile amenință să se prescrie,
Că o cerere în sensul alin. 1 sau 3 ale art. 138 din lege nu a fost formulată nici de către administratorul judiciar sau a lichidator și nici de către comitetul creditorilor,
Că recurenta a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, în contradictoriu cu pârâta, menționând că are în vedere și autorizarea judecătorului sindic pronunțată în dosar, însă în condițiile în care prin hotărârea atacată s‑a reținut că acțiunea a fost promovată în lipsa autorizării, nu a criticat hotărârea sub acest aspect, respectiv, prin motivele de recurs nici nu a susținut că o atare autorizație a fost dată,
Considerând că în consecință, justificat a fost respinsă cererea formulată de către un creditoare pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 138 alin. 3 din lege,
Că, în consecință, argumentele invocate de către recurentă în sensul incidenței răspunderii sunt nepertinente cauzei,
Că în atari condiții s‑a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,
Că așadar nu se poate reține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii ori că este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii astfel că nu există motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și că deși atunci când este îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, cu excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate din oficiu, în condițiile art. 306 Cod procedură civilă, recursul este limitat la motivele invocate de parte, care, în speță nu justifică admiterea acestuia, astfel că, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul fiind neîntemeiat, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, Cpt. Av., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2.097 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea intimată, cu sediul în L,-, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,- și administratorul social, cu domiciliul în L,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-escu
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./20.05.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
