Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 548/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 548/
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SRL, cu sediul în-, împotriva sentinței nr. 31/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă B prin lichidator judiciar, intimatul-reclamant B, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137) anulare contract vânzare-cumpărare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 27 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 823/2006, Co G, în calitate de administrator judiciar al Bas olicitata anularea vânzării efectuate de această societate către pârâta Textil B, având ca obiect "imobil clădire sector de producție", situat în B,-, înscris în nr. 1411/N a Municipiului
A susținut reclamanta că prețul la care a fost vândut imobilul este unul derizoriu prin raportare la suprafață de 800. și zona centrală în care este situat. Apreciază de asemenea că prin efectuarea vânzării la acest preț debitoarea a efectuat o tranzacție care dăunează în mod evident drepturile creditorilor.
Prin precizările ulterioare făcute la acțiune reclamanta a arătat că după introducerea acțiunii în anulare a actului de vânzare-cumpărare încheiat între - SRL B și - TEXTIL SRL B la data de 4.04.2006 aceasta din urmă a revândut imobilul către - SRL M, jud. Au fost invocate dispozițiile art.84 al.1 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința civilă nr.30/25 ianuarie 2007 Tribunalului Brăila - Secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL B prin lichidator judiciar - CO SRL G împotriva pârâtei - TEXTIL SRL B și în contradictoriu cu - SRL M, jud.T, s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3193/4.04.2006 la BNP - & ASOCIAȚII și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că imobilul înstrăinat revine în patrimoniul reclamantei debitoare - SRL
Pentru a pronunța această soluție s-au avut în vedere următoarele considerente:
La data de 1.05.2004, debitoarea - SRL B vinde către - TEXTIL SRL un imobil constând din construcțiile C1-C7 înregistrat în nr.14711/N a localității B având nr. cod 5973 situate pe terenul proprietatea Municipiului
Transferul dreptului de proprietate asupra acestui imobil nu s-a concretizat însă prin încheierea vreunui act între cele două părți.
Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depusă o factură fiscală având nr.- din 1.05.2005 (4) însă această factură reprezintă un act contabil primar care nu are valabilitatea unui titlu de proprietate în baza căruia să se realizeze și transferul dreptului de proprietate.
Ori în condițiile în care între debitoarea - SRL și pârâta - TEXTIL SRL nu există nici un act valabil în baza căruia să fi operat transferul proprietății asupra imobilului, aceasta din urmă nu putea ca în baza unei simple facturi care nu poartă nici măcar ștampila societății, să înstrăineze la rândul său imobilul unei terțe persoane.
În aceste condiții, operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage și nulitatea titlului subachizitorului în speță - SRL.
Judecătorul sindic a înlăturat susținerile acestei societăți potrivit cărora are calitatea unui subdobânditor de bună credință și cu titlu oneros întrucât, acesta a cunoscut sau cu diligențe minime avea posibilitatea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al pârâtei - TEXTIL SRL.
Având în vedere că în actele constitutive sau translative de drepturi se cere ca cel care se obligă să fie titularul dreptului, condiție specială impusă de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are, judecătorul sindic a înlăturat apărările pârâtei - SRL privind inadmisibilitatea acțiunii ca nefondate și în consecință a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar, dispunând anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte autentificat sub nr.3193/4.04.2006 de & Asociații.
Drept urmare, a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că imobilul înstrăinat să revină în patrimoniul reclamantei-debitoare - SRL
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta - SRL M, jud.T iar prin dosarul nr.356/R/18 mai 2007 Curții de APEL GALAȚI, acesta a fost admis și în consecință sentința nr.30/2006 a Tribunalului Brăila a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.
S-a reținut că au operat două vânzări succesive, prima fiind dovedită cu factura fiscală nr.-/1.05.2004 și care atestă că - SRL a vândut către - TEXTIL SRL imobilul "clădiri sector producție" / C1-C7, situat în B,-, înscris în Cartea Funciară în 4711/N a mun.B și la rândul său - TEXTIL SRL a înstrăinat dreptul de proprietate cu privire la acest imobil către - SRL, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3193/4.04.2006 de BNP & ASOCIAȚII, instanța se pronunță numai cu privire la ultimul act de înstrăinare, omițând din eroare să se pronunțe asupra facturii fiscale nr.-/1.05.2006 care dovedea prima vânzare.
Nu se poate anula actul de înstrăinare subsecvent în condițiile în care nu s-a pronunțat asupra actului de înstrăinare primar deși a fost investită cu aceasta.
Instanța a omis să soluționeze capătul principal al acțiunii cu care a fost investită și a nesocotit astfel dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, care o obligă să se pronunțe asupra tuturor capetelor actului cu care a fost investită.
Prin sentința nr. 31/S/2008, Tribunalul Brăilaa respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta Societatea Comercială " CO" SRL G - LICHIDATOR JUDICIAR AL "" SRL B, excepție invocată de către pârâta Societatea Comercială " " SRL M, cu sediul în M, județul
Prin aceeași sentință, a fost admisă ca fondată acțiunea formulată de reclamanta Societatea Comercială " CO" SRL G - LICHIDATOR JUDICIAR AL "" SRL B, cu sediul în B,-, județul B; în contradictoriu cu pârâții: Societatea Comercială " TEXTIL" SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în B,-, județul B și Societatea Comercială " " SRL M, cu sediul în M,-, județul
A fost anulată factura fiscală nr.- din 01 mai 2004 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3193 din 04.04.2006 de - " & ASOCIAȚII".
Prin aceeași sentință s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că imobilul înstrăinat revine în patrimoniul reclamantei-debitoare "" SRL B, cu sediul în B,-, județul
S-a reținut că la data de 1.05.2004 debitoarea - SRL Bav ândut către - TEXTIL SRL B imobilul - construcție C1-C7 înregistrat în F. nr.19711/N a localității B cu nr. cadastral 5973 respectiv clădire sector producție cu suma de 4.000 lei fapt ce rezultă din factura fiscală nr.-/1.05.2004 (4).
Ulterior la data de 4.09.2006 pârâta - TEXTIL SRL B prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3193 la BNP & ASOCIAȚII înstrăinează imobilul cumpărat către - SRL M, jud.T (18).
Față de excepția inadmisibilității cererii în anulare aceasta a fost respinsă pentru, reținându-se următoarele considerente:
Potrivit art.84 al.1 din Legea nr.85/2006 administratorul judiciar, lichidatorul său comitetul creditorilor va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Din dispozițiile art.84 al.1 a Legii nr.85/2006 nu rezultă expres că acțiunea pentru anularea actului subsecvent este condiționată de obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești definitivă de anulare a actului inițial.
În consecință se constată că lichidatorul judiciar avea dreptul să solicite anularea actului subsecvent.
făcute de - SRL M, jud.T la principiile fundamentale ce guvernează materia nulității actelor civile sau la dispozițiile Legii nr.7/1996 nu pot fi primite în condițiile în care legea specială Legea nr.85/2006 nu prevede expres existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile cu privire la actul juridic primar.
Pe fondul cauzei se reține că problema validității primei vânzări în temeiul facturii fiscale nr.-/1.05.2004 a fost tranșată de instanța de control judiciar care arată că aceasta este valabilă fiind dovedită prin factura fiscală arătată mai sus, urmează a se analiza prin prisma prețului plătit pentru imobil dacă transferul acestuia s-a făcut în condițiile art.84 pct.b, c din Legea nr.85/1996 (art.61 pct.b, c din Legea nr.64/1995) adică prestația debitorului a depășit-o vădit pe cea primită și actul a fost încheiat cu intenția părților implicate, de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori, sau de a leza în orice alt fel drepturile.
Din extrasul de carte funciară cu nr.14711/N (3) dosar nr.823/2006 eliberat în data de 23.01.2006 rezultă că imobilul cumpărat de - TEXTIL SRL B în temeiul facturii fiscale nr.-/1.05.2004 au o suprafață de 1052.
Prin raportare la prețul de achiziție al acestui imobil respectiv 15704 lei (fără TVA) așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP și (15; Ds. nr.823/2006) sub nr.3505/22 aprilie 1999 rezultă la înstrăinarea făcută în anul 2004 către pârâta - TEXTIL SRL B prestația debitorului depășește vădit pe cea primită.
De asemenea din adresa nr.106/4.10.2006 emisă de BNP rezultă că prețul pentru o clădire veche din cărămidă în zona imobilului vândut este între 100 - 200 lei / chiar luând în calcul prețul minim rezultă o valoare a imobilului pe piață de 105.200 lei mult superioară celei la care a fost înstrăinat ulterior prin factură fiscală.
Prin prisma valorii prețului plătit și obținut se constată că intenția vânzătoarei - SRL și a cumpărătoarei - TEXTIL SRL Baf ost de a sustrage bunul imobil de la urmărirea creditorilor debitoarei.
Reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 al.1 lit.b, c din Legea nr.85/2006 instanța urmează să anuleze factura fiscală nr.-/1.05.2006 care dovedește transferul proprietății imobilului clădire situat în mun.B,-.
În ceea ce privește a doua vânzare a imobilului către subdobânditoarea - SRL oraș M, jud. se constată următoarele.
Prin factura fiscală nr.-/27.10.2005 imobilul situat în B,- cu nr. cadastral 5973 fost vândut de pârâta - TEXTIL SRL B către - SRL M, jud. (46 Ds.nr.823/2006) iar din extrasul de cont nr.117/27.10.2005 (47, Ds. nr.823/2006 rezultă că prețul a fost achitat la data de 27.10.2005.
Nu pot fi reținute susținerile - SRL în sensul că această factură reprezintă de fapt un autocontract de vânzare-cumpărare deoarece în cazul acestuia din urmă părțile se obligă să încheie în viitor bunul la prețul stabilit ori în speță părțile s-au înțeles și asupra bunului și al prețului ba mai mult prețul a fost și plătit la data înțelegerii.
Astfel se reține că ne aflăm în prezența unei reale vânzări-cumpărări dovedită prin factura nr.-/27.10.2005 și ulterior încheiată în formă autentică.
Cum la data de 27.10.2005 în cartea funciară nr.14711/ a mun.B era înscris în litigiu, referitor la imobil se apreciază că subdobânditorul trebuia să aibă reprezentarea faptului că primul transfer ar putea fi anulat.
În ceea ce privește prețul plătit nu poate fi apreciat drept corespunzător prin raportare la media preț minim/maxim pe rezultată din adresa sus arătată.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3193/04.04.2006 la. & Asociații.
S-a constatat că în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară chiar dacă s-a susținut că nu s-a formulat o cerere inițială în acest sens, obligația instanței de a se pronunța este prevăzută din conținutul art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acesta fiind și scopul acțiunii promovate în temeiul menționatului text de lege.
Ca urmare s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul revenirii bunului vândut în patrimoniul debitoarei
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs M, criticând-o ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Greșit a fost anulat actul subsecvent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 3193/04.04.2006 a - & Asociații prin care a transferat bunul de la pârâta Textil B la M și nu s-au avut în vedere apărările recurentei și apiniile doctrinei juridice în materie.
Având calitatea de terț subdobânditor, nu operează nulitatea relativă care are ca efect anularea actului.
Numai atunci când se invocă existența unui act fals sau a unui act întocmit în frauda legii (art. 39 din lege) - acesta este lovit de nulitate absolută și mijlocul procesual adecvat îl constituie nu acțiunea în anulare, ci acțiunea în constatarea nulității absolute a actului respectiv.
În situația în care actul a fost încheiat în frauda creditorilor, fără a fi încălcate dispozițiile imperative ale legii, ipoteză valabilă și în cazul actelor vizate de art. 39 din lege, dar și în cazul transferului patrimonial susținut de art. 40 din lege, se pune în discuție dacă mijlocul de dispoziție a actului este acțiunea în anulare sau dacă acțiunea pauliană este cea care ar fi adecvată intenției legiuitorului.
Termenul de anulare ar trebui să vizeze acte juridice lovite de nulitatea relativă, deci pentru cauze care țin de nerespectarea condițiilor de validitate ale actului juridic care sunt anterioare încheierii actului. Acțiunea intentată de judecătorul sindic în aplicarea prevederilor art. 40 din lege prezintă o asemănare evidentă cu acțiunea pauliană.
Arată că nu întâmplător a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce îi privește, pe care prima instanță a respins-o cu motivarea eronată că textul art. 85 alin. 1 Legii nr. 85/2006 nu prevede anularea actului subsecvent, condiționat de obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești definitive, de anulare a actului inițial (ca și cum ar fi fost obligatoriu, deși reiese clar din textul de lege că este vorba de o acțiune revocatorie pauliană.
Consideră că lichidatorul judiciar avea dreptul să solicite anularea actului subsecvent dar în condițiile când bunul vândut ar fi trebuit supus unor măsuri asiguratorii de natură să constituie o împiedicare, motiv pentru care la data vânzării, reclamanta avea numai un drept esențial, viitor și imprevizibil.
În cartea funciară la momentul vânzării nu exista o mențiune care să împiedice vânzarea, iar subdobânditorul nu era parte în proces.
Consideră că, într-o atare situație, admisibilitatea unei asemenea acțiuni nu poate avea loc deoarece actul prin care se tinde la fraudarea creditorilor se apreciază în raport cu momentul încheierii sale și nu în raport cu împrejurările ulterioare - art. 957.pr.civ.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, arată că instanța nu a reținut corect, deși actele se aflau la dosar - că imobilul construcțiile au fost înstrăinate pârâtei M în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4902/27.10.2005 la. - &, moment la care s-a plătit prețul de 90.137,50 lei.
Tot atunci a fost stabilită și data perfectării actului 15.10.2005 și părțile au menționat în contract că la momentul încheierii acestuia, nu au putut obține extrasul de carte funciară.
Pentru acest antecontract, s-a încheiat și un act adițional înregistrat sub nr. 5673/16.12.2005, cu privire la prelungirea valabilității acestuia, până la autentificarea actului de vânzare-cumpărare - la 01 dec. 2006 (data stabilită).
Faptul că la momentul încheierii antecontractului exista înscris un litigiu formulat dintre B și o altă societate comercială (soluție necunoscută de M) care s-a stins ulterior prin plată, nu conduce la idea că acesta ar fi trebuit să aibă reprezentarea că vânzarea anterioară a imobilului ar putea si anulată pentru că nu exista o legătură între cele 2 fapte juridice, motivarea instanței neavând în consecință un suport legal.
Cu privire la prețul plătit de către pârâta M, acesta este compatibil cu valoarea de circulație de la momentul achiziționării unei clădiri foarte vechi (peste 100 de ani și prost conservată până la momentul achiziționării de 90.137,50 lei (Ron) fără
Aceasta a necesitat imediat reparații conform facturilor anexate (din 31.10.2005 și 05.11.2005) înlocuirea totală a acoperișului care a costat 49.000 lei urmată de alte multe reparații costisitoare.
Instanța nu a motivat de ce consideră prețul necorespunzător pentru imobilul în discuție.
Reclamanta debitoare putea recupera și de la subdobânditor bunul însă nu mai dacă acesta nu a plătit valoarea corespunzătoare și știa că actul inițial putea fi anulat (art. 44 din Legea nr. 64/1995), împrejurare nedovedită în speța de față iar subdobânditorul nu avea de unde să cunoască în ce condiții s-a făcut primul transfer al construcției.
Recursul este nefondat;
Instanța de fond printr-o temeinică și legală administrare și interpretare a probelor a făcut în cauză aplicarea corectă a disp. art. 84 din Legea nr. 85/2006, pronunțând în cauză o soluție justă.
Dispozițiile legii speciale nr. 85/2006 se aplică cu prioritate în raport de dreptul comun, cum s-a procedat în cauza de față.
Art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor poate introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu plătește valoarea corespunzătoare a acestuia și cunoaște sau trebuie să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Textul de lege menționat prevede îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv plata unui preț mai mic decât valoarea bunului vândut și cunoașterea de către cumpărător a faptului că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. Ambele condiții sunt îndeplinite în speța de față, ceea ce face ca acțiunea formulată în cauză să fie admisibilă cum a reținut corect și motivat instanța de fond.
Vânzarea cumpărarea inițială a imobilului denumit clădire sector de producție, situat în B,- înscris în Cartea funciară cu nr. 14711/N a Municipiului B, efectuată în baza facturii nr. -/01.05.2004 a fost făcută la un preț derizoriu.
Imobilul este situat în zona 0 orașului B, are o suprafață de 1052. teren + construcții și a fost achiziționat în anul 1999 de la cu prețul de 15.704 lei (Ron) plus așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3505/22.04.1999 de către și.
Vânzarea acestui imobil de la către Textil s-a făcut în baza facturii nr. -/01.05.2004 la prețul de 4000 lei (Ron) inferior prețului cu care imobilul a fost achiziționat, respectiv 15.704 lei (Ron), plus, cât și prețurilor practicate pe piață la momentul vânzării.
Documentația privind prețurile informative de cumpărare-vânzare a construcțiilor în Municipiul B, întocmite de către Corpul Tehnici atestă că prețul informativ pentru 1. construcție din cărămidă veche era în anul 2004 de 200 lei (Ron), deci valoarea de piață a imobilului era de 210.400 lei (Ron).
În cauză s-a demonstrat că debitoarea a vândut imobilul în suprafață de 1052. situat în zona 0, deci centrală a orașului B, compus din spații de producție, birouri, magazii la un preț derizoriu față de prețul pieții și care ar fi permis îndestularea creditorilor, cum era corect în cauză.
Deși exista posibilitatea vânzării imobilului prin licitație publică pentru a obține un preț bun nu a fost practicată, fiind cunoscut faptul că terenurile din zona centrală a orașului B sunt puține și au preț ridicat s-a preferat o varianta neprofitabilă creditorilor. Ulterior introducerii acțiunii de anulare a vânzării inițiale încheiată între, în calitate de vânzătoare și Textil în calitate de cumpărătoare, vânzarea efectuată în baza facturii nr. -/01.05.2004, Textil vinde imobilul către în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3193/04.04.2006 de și Asociații.
Vânzarea cumpărarea dintre Textil și privind imobilul "clădire sector de producție" s-a efectuat la data de 27.12.2005 în baza facturii -, la prețul de 90137,50 (Ron) fără să se încheie actul în forma autentică ca urmare a faptului că nu s-a eliberat extrasul de carte funciară pentru întocmirea actului autentic. Există înregistrarea din 21.02.2007 care atestă că există un litigiu între Textil și și cunoscut recurentei și consecințele ulterioare pe care și le-a asumat.
Radierea litigiului din cartea funciară s-a efectuat la solicitarea Textil la data de 03.04.2006, cu numai o zi înaintea datei încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul în discuție dintre Textil și, respectiv data de 04.04.2006.
Ca urmare, corect s-a reținut de către instanța de fond că Textil, cât și subdobânditoarea recurenta cunoștea situația juridică a imobilului, au prevăzut să facă vânzarea în baza unei facturi fiscale fără a încheia actul juridic în forma autentică.
La un interval de o zi după ce s-a dispus radierea mențiunii litigiului din cartea funciară, fără a se aștepta cum era corect scurgerea termenului de 15 zile în care se putea face plângere împotriva radierii.
Rezultă că recurenta cunoscând situația reală a imobilului cumpărat cu un preț subevaluat și-a asumat riscurile acțiunii formulate legal de către administratorul judiciar în cauza de față.
Faptul că recurenta a făcut lucrările de igienizare și modernizare la imobilul în discuție nu conduc la concluzia că prețul plătit de aceasta este cel real valorii imobilului cumpărat în raport cu prețul pieții la data vânzării sale, acesta fiind situat într-o zonă centrală a orașului B, unde terenurile sunt căutate și oferta limitată, cum susțin experții în raportul formulat de administratorul judiciar și cum de altfel este și de notorietate.
Soluția recurată este temeinică și legală.
Motivele de recurs invocate în cauză sunt infirmate prin conținutul probelor administrate, corect interpretate de către instanța de fond.
În conformitate cu art. 312.pr.civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SRL, cu sediul în-, împotriva sentinței nr. 31/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, dr. Cf. art. 261 pr.civ. PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, dr. | JUDECĂTOR, Cf. art. 261 pr.civ. PREȘEDINTE, |
Grefier,
ST/10.07.2008
/2 ex/09.07.2008
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure, Gina Ignat
