Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 555/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 1482/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.555
Ședința publică din data de 13.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1502/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, și.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.05.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1502/23.04.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond a respins ca nefondate cererile creditoarelor Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâții G, și.
A constatat perimată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul G și a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC
În conformitate cu art.135 din Legea nr.85/2006 a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii către Direcția Teritorială a Finanțelor Publice și către Oficiul Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii.
A dispus radierea societății și în conformitate cu art.136 din Legea nr.85/2006 a descărcat pe lichidatorul judiciar și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile Legii nr.85/2006, apreciind că acestea sunt aplicabile în raport de art.725 Cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarelor, judecătorul sindic a reținut dispozițiile art.139 din Legea nr.85/2006, dar și faptul că termenul de 3 ani reglementat de aceste dispoziții curge de la data întocmirii raportului privind cauzele stării de insolvență, raport în care sunt indicate și persoanele vinovate de această stare. În cauză, acest raport de activitate fiind întocmit de lichidator la data de 03.05.2004.
Pe fondul cererilor formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, judecătorul sindic a reținut în esență că nu sunt incidente dispozițiile art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, întrucât nu s-a dovedit în nici un fel că bunurile societății sau creditele acesteia au fost folosite în folosul propriu sau al unei alte persoane.
Judecătorul sindic a mai reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art.138 lit. c din lege, întrucât nici una din creditoare nu a dovedit condiția interesului personal în continuarea activității.
În ceea ce privește dispozițiile art.138 lit.d din lege, Judecătorul sindic a reținut că nu își găsesc aplicabilitatea deoarece societatea debitoare a întocmit raportări contabile, bilanțuri contabile.
A mai reținut că nici dispozițiile art.138 lit.e din lege nu sunt aplicabile în cauză, creditoarele nedovedind că pârâții au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul societății.
În legătură cu faptele enumerate de creditoare prin cererile formulate judecătorul sindic a reținut că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt de natura celor enumerate limitativ la art.138 din Legea nr.85/2006, reprezentând acte specifice activității unei societăți comerciale.
Referitor la excepția perimării cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul G, judecătorul sindic a reținut că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.248 și următoarele Cod pr.civ. și art.389 Cod pr.civ. întrucât de la data suspendării 4.09.2006, această cerere a rămas în nelucrare timp de 6 luni.
În ceea ce privește măsura închiderii procedurii de insolvență față de societatea debitoare, judecătorul sindic a avut în vedere dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, reținând în esență că societatea nu mai are bunuri mobile și imobile în patrimoniu, cele valorificate fiind insuficiente pentru acoperirea creanțelor și a cheltuielilor de procedură fiind respinse și cererile formulate de creditoare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare.
Împotriva acestei sentințe creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 declarat recurs în termen, în contradictoriu cu intimații-pârâți G și considerând-o netemeinică și nelegală, invocând în esență următoarele motive:
-Faptele enumerate în cererea de chemare în judecată au fost reținute și de lichidatorul judiciar care, în cuprinsul raportului de activitate de la data de 03.05.2004 a realizat o analiză a cauzelor insolvenței și a indicat persoanele cărora le-ar fi aplicabile dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
-Din probatoriul aflat la dosar (rapoartele de activitate ale lichidatorului, precedate de o serie de înscrisuri) rezultă faptul că, în speță, devin incidente dispozițiile art.138 lit.a și c din aceeași lege.
-Din modul în care a fost conceput textul art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 rezultă că simplul fapt că administratorii societății au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită.
Astfel, fiind pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
-Întrucât legiuitorul prezumă răspunderea mandatarilor și având în vedere că intimații pârâți nu au răsturnat această prezumție legală, există o strânsă legătură de cauzalitate, de natură să atragă răspunderea personală patrimonială a acestora.
În concluzie, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de antrenare a răspunderii, prin obligarea celor doi intimați la plata obligațiilor fiscale cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 indice 1 și art.304 pct.9 Cod pr.civ.
În baza art.242 alin.2 Cod pr.civ. recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Împotriva sentinței comerciale nr.1502/23.04.2007, în termen și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Sad eclarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod pr.civ, în contradictoriu cu intimații: G, și.
În motivarea recursului recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a invocat în esență următoarele:
-În mod nejustificat instanța i-a respins cererea, fără să țină seama de faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială care pune la îndemână creditorilor mijloace juridice necesare acoperirii pasivului debitorului.
-Potrivit art.73 din Legea nr.31/1990 acțiunea în răspundere se poate exercita de creditori numai în cazul deschiderii procedurii insolvenței, prin acest text instituindu-se o excepție de la principiul potrivit căruia administratorul este răspunzător numai față de societatea comercială care l-a mandatat și nu față de terți.
-În raport de temeiul de drept invocat art.138 în cauză operează răspunderea contractuală, astfel că administratorul este considerat culpabil, fără a mai produce alte dovezi împotriva acestuia, cu excepția aceleia de a se face constatarea de către judecătorul sindic, a ajungerii societății la stadiul de încetare de plăți.
-Neîndeplinirea obligațiilor legale creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârâți în alte scopuri, dovedește culpa în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
-Instanța de fond nu a supus analizei probatoriul administrat în dovedirea culpei pârâtului, nu a analizat activitatea acestuia raportat la dispozițiile art.149 din Legea nr.31/1990, care consacră obligativitatea de fidelitate a administratorilor față de societate, a cărei încălcare atrage răspunderea patrimonială, în măsura în care în cauză s-a probat existența unui conflict de interese ce a cauzat starea de insolvență a societății debitoare.
Astfel, în raportul lichidatorului judiciar au fost prezentate pe larg faptele neregulamentare/sau ilegale, care justifică admiterea cererii.
-Reprezentanții debitoarei au încălcat și dispozițiile art.27 din Legea nr.85/2006 care instituie obligativitatea acestora de a se adresa tribunalului cu o cerere pentru a fi supusă dispozițiilor acestei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
În concluzie, recurenta Sas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâților.
În baza art.242 Cod pr.civ. recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva recursului declarat de recurenta S intimatele și au formulat întâmpinare, solicitând pe cale de excepție admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și în consecință respingerea recursului ca fiind introdus în contradictoriu cu persoane fără calitate.
În esență, intimatele au arătat că din înscrisurile aflate în dosar rezultă, în mod indubitabil, faptul că autorul lor nu mai avea calitatea de administrator al SC din anul 1993, revocarea din funcție producându-se prin actul adițional nr.39701/19.10.1993, înregistrat la oficiul Registrului Comerțului odată cu cererea de mențiuni înregistrată sub nr.49522/2.11.1993.
Pe fondul cauzei, în situația respingerii acestei excepții, intimatele au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în esență că, din analiza actelor existente la dosar, rezultă că, în persoana autorului lor, nu este îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de art.124 (ulterior art.137, în prezent 138) din Legea nr.64/1995.
În susținerea celor evocate prin întâmpinare intimatele au anexat înscrisuri în copie.
La termenul din 6.11.2007, intimatele și au depus la dosar întâmpinare atât la recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cât și la recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Sector 1.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, intimatele și au solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În esență, aceste intimate au invocat următoarele:
-Excepția tardivității recursului în raport de ele, și pe cale de consecință anularea recursului ca tardiv formulat și motivat, dacă se va ajunge la concluzia că a fost atacată și soluția de constatare a perimării cererii de chemare în garanție formulată de
-Excepția lipsei calității procesuale pasive a lor și pe cale de consecință respingerea recursului ca fiind formulat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În susținerea acestei excepții, și au învederat în esență că în fața instanței de fond au avut calitatea de chemate în garanție în cererea formulată de pârâtul G, cerere pentru care s-a constatat că a intervenit perimarea și ca atare nu au calitatea de intimați în prezentul recurs deoarece cererea de recurs se poate face numai în contradictoriu cu persoanele care au figurat ca părți în fața primei instanțe.
În consecință, au solicitat admiterea excepției și respingerea recursului ca formulat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
-Excepția inadmisibilității recursului în ceea ce le privește, în temeiul art.316 raportat la art.294 Cod pr.civ. întrucât:
a)recurenta a formulat o cerere nouă în recurs, solicitând atragerea răspunderii lor deși nu a formulat o astfel de cerere în fața primei instanțe;
b)prin formularea cererii de recurs în contradictoriu cu ele, creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului încearcă să schimbe calitatea lor din chemate în garanție în pârâte.
În esență, intimatele au arătat că recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat cererea de chemare în judecată în fața instanței de fond se poate face numai cu privire la cele dispuse de către prima instanță și numai în limitele stabilite de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Ca atare, față de dispozițiile art.294 Cod pr.civ. aplicabile și recursului conform art.316 Cod pr.civ. intimatele au învederat că schimbarea calității părților în calea de atac este inadmisibilă.
Pentru aceleași motive, intimatele și au solicitat și respingerea recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea recursurilor declarate de recurente și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
La termenul din 15.01.2008, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 depus la dosar cerere solicitând scoaterea sa din cauză și introducerea în calitate de creditor a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului B, având în vedere dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor publice nr.1074/2006, modificat, care prevede că SC RL. va fi administrat fiscal de către -
Aceeași cerere a fost formulată și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B care a depus la dosar adresa nr.21//09.01.2008, solicitând să se constate că are calitate procesuală activă în cauză.
Pe acest aspect, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 depus concluzii scrise și înscrisuri în copie.
Față de cererea formulată de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1, intimatele și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice Sector 1 în formularea recursului.
Prin încheierea de la termenul din 08.04.2008, Curtea, a respins ca neîntemeiată această excepție și a admis cererea recurentei Sector 1 în sensul că a dispus scoaterea acesteia din cauză din calitatea de recurentă și introducerea în această calitate a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului
Tot la termenul din 08.04.2008, intimatele și au depus la dosar precizare la întâmpinarea formulată, arătând că excepția lipsei calității procesuale pasive este o apărare de fond.
La termenul din 6.05.2008 intimatele și au învederat că nu mai susțin excepția tardivității formulării recursului de către
Cauza a fost reținută în pronunțare atât pe excepțiile invocate de intimatele și, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta S cât și pe fondul recursurilor.
La dosarul cauzei recurenta Sad epus concluzii scrise.
Examinând cu prioritate conform art.137 alin.1 Cod pr.civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor și și excepția inadmisibilității recursului declarat de către recurenta S, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr.2620/01.07.2004 (filele 3 - 7 - dosar nr- -.II) creditoarea reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor, G, și. Prin precizarea cu nr.P/2347/03.02.2005 (fila 180 același dosar.II) a solicitat introducerea în cauză și administratorilor:, solicitând obligarea acestora să răspundă cu bunurile proprii pentru creanța pe care Sod eține față de SC, arătând că motivele au fost dezvoltate pe larg în cererea introductivă.
Cu privire la această precizare, Curtea reține că instanța de fond (judecătorul sindic) nu a luat nici o măsură, nefiind comunicată părților, nedispunându-se introducerea în cauză a numiților, și în calitate de pârâți și nici citarea acestora cu noua calitate.
Susținerea intimatelor și în sensul că precizarea Saf ost tardiv formulată în raport de dispozițiile art.132 Cod pr.civ. nu poate fi primită, în condițiile în care, din actele și lucrările dosarului de fond nu rezultă că s-ar fi invocat o asemenea excepție.
Din actele și lucrările cauzei, mai rezultă că prin cererea nr.5911/05.03.2007 (fila 61 vol.III) creditoarea reclamantă Sas olicitat instanței de fond să se ia act de renunțarea la judecată față de pârâții și și să judece cererea întemeiată pe dispozițiile art.137 din Legea nr.85/2006 în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Ca atare, în virtutea principiului disponibilității părții, prin cererile depuse la dosar, creditoarea reclamantă Sas tabilit cadrul procesual cu care a investit instanța de fond, chemând în judecată în calitate de pârâți următoarele persoane: (autorul intimatelor și ), G, și, acestea fiind și persoanele cu care a solicitat să se judece în contradictoriu și în recurs.
Curtea reține că aceleași persoane au fost menționate de S și în concluziile scrise depuse în fața instanței de fond cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei (filele 80-81 -.III).
Împrejurarea că instanța de fond nu a analizat cererea formulată de creditoarea reclamantă S în raport de precizarea depusă la dosar la data de 07.02.2005 (fila 180 -.II) și nu a pronunțat sentința atacată și în contradictoriu cu părțile pentru care s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți, nu poate justifica admiterea excepțiilor invocate de intimatele și, în opinia Curții nefiind incidente dispozițiile art.294 și art.316 Cod pr.civ.
În considerarea celor arătate, Curtea va respinge excepțiile invocate de intimatele și, ca neîntemeiate.
Examinând recursurile în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile art.3041Cod pr.civ. Curtea constată că sunt întemeiate, sentința atacată urmând a fi casată în parte.
Astfel, față de considerentele expuse pe larg cu ocazia analizării celor două excepții, considerente ce nu vor mai fi reluate, Curtea constată că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și în raport de pârâții, și, deși fusese investită prin precizarea depusă la data de 07.02.2005, cercetarea judecătorească limitându-se numai în raport de pârâții, și.
Cu privire la acesta din urmă, Curtea reține că reclamanta creditoare a renunțat la judecată prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 06.03.2007 (fila 62 -.III) iar reclamanta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 08.03.2007 (filele 54 - 56 -.III) a solicitat suportarea pasivului societății debitoare doar de către pârâtul
Ca atare, pentru soluționarea unitară a cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale, astfel cum au fost precizate pe parcursul soluționării cauzei, în raport toți pârâții și ținându-se seama de perioadele în care aceștia au în societatea debitoare, Curtea apreciază că se impune admiterea ambelor recursuri și casarea în parte a hotărârii atacate.
În considerarea celor arătate, Curtea în baza art.312 alin.1,2,3 și 5 Cod pr.civ. va admite recursurile, va casa în parte sentința comercială atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de S și -
Se vor menține dispozițiile sentinței atacate referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și constatarea perimării cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul G.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatele pârâte și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității recursului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, excepții invocate de intimatele și, ca neîntemeiate.
Admite recursurile declarate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1502/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, și.
Casează în parte sentința comercială atacată, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și DGFPMB.
Menține dispozițiile sentinței atacate referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și constatarea perimării cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.05.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud. - 2.06.2008
Tehnored. - 9.06.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Com.
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
