Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 556
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și recurentul- G - fost administrator al TEHNIC SRL VÂNĂTORI, împotriva sentinței civile nr. 1408/F/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art.137).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurentul- G, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurentul- G solicită efectuarea unei noi expertize contabile, precizând că instanța de fond a înlăturat expertiza aflată la filele 222-23o ds. fond, fără să explice de ce.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot administra alte probe, respinge această cerere.
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru recurentul- G arată că în cererea de recurs au fost precizate motivele privind netemeinicia sentinței instanței de fond.
Precizează că în mod greșit instanța de fond având în vedere prevederile art.138 al.lit.a și e din Legea 85/2006, a admis cererea de atragere a răspunderii personale formulată de lichidatorul judiciar, neavând în vedere raportul de expertiză aflat la filele 222-230. Dorește să se observe că intrarea în faliment a societății nu se datorează reclamantului-. Instanța de fond în mod greșit a reținut că stocul de marfă a fost reținut de debitor pentru interesul său. Acest stoc reprezentând matrițe ce nu mai erau folosite și erau răscoapte, nu putea fi vandabile, deci nu se putea obține profit de către debitor.
Arată că nu sunt îndeplinite elementele răspunderii materiale.
Instanța de recurs a respins cererea Direcției Generale a Finanțelor Publice N de atragere a răspunderii personale, prin încheierea pronunțată la data de 9.12.2008 punând în discuție excepția lipsei calității procesuale active a
Solicită admiterea recursului formulat de recurentul- G, modificarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În ce privește recursul formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul 1320/F/2005 la data de 28 iunie 2007 lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic atragerea răspunderii administratorului debitoarei G arătând că acesta și-a însușit disponibilitățile bănești ale debitoarei în cuantum de 11.698,32 lei și bunuri în valoare de 871,60 lei care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
În cadrul aceluiași dosar creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Naf ormulat la 08.10.2007 o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a aceluiași administrator pentru suma de 26.132 lei reprezentând pasivul debitoarei, arătând că prin încheiere a fost autorizată să formuleze o astfel de acțiune.
Susține creditoarea că administratorul nu a ținut o contabilitate conform legii constatându-se anomalii în cursul anului 2003, fiind incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
De asemenea creditoarea arată că a folosit bunurile societății în folos propriu sau în folosul altei persoane și a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la insolvență.
Pârâtul G, prin întâmpinare, arată că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat conjuncturii economice nefavorabile precum și imposibilității recuperării creanțelor de la debitori. Ca situațiile financiare nu au fost depuse în perioada în care societatea nu a desfășurat activități iar simpla încălcare a dispozițiilor legii contabilității nu au consecință intrarea în insolvență, neexistând legătură de cauzalitate și astfel nici răspunderea administratorului.
Prin sentința comercială 1408/F/16 decembrie 2008 judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală Finanțelor Publice N ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală și s-a admis cererea lichidatorului fiind obligat administratorul statutar să suporte, din pasivul debitoarei, suma de 12.569,92 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Legea 85/2006 în art. 138, enumără limitativ persoanele care au calitate procesuală activă de a promova acțiune pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a celor care se fac vinovați de insolvența debitorului, având o asemenea legitimare procesuală, în principal, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, și numai pe cale de excepție comitetul creditorilor, alin. (3) al acestui text permițând judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii în răspundere de către comitet, dacă practicianul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor vinovate amenință să se prescrie.
În prezenta cauză însă lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii și chiar dacă aceasta a fost făcută doar pentru o parte din pasiv creditorii nu au calitate de a formula și ei cerere și nici nu pot fi autorizați în acest sens decât în condițiile art.138 alin.3 din Legea 85/2006, ale cărui condiții nu sunt îndeplinite în prezenta cauză excepția lipsei calității procesuale active fiind reținută ca întemeiată.
Reține instanța că pârâtul a avut calitatea de administrator al societății debitoare de la momentul constituirii societății și până la data deschiderii procedurii falimentului ( fila 36 dosar) și că potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/200 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În cauză judecătorul sindic reține ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii reglementate de art.138 din legea 85/2006. Astfel în ce privește fapta ilicită instanța reține că pârâtul a ridicat din societate suma de 11.698,32 lei sub formă de avans din încasări pe care a folosit-o în interes propriu. Cu această sumă s-ar fi putut achita în întregime datoria către bugetul de stat astfel că nu ar mai fi fost calculate accesorii care au ajuns să depășească debitul principal. De asemenea că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar stocurile de marfă în valoare de 871,60 lei, existente la data de 30.06.2003, și nici nu a justificat în vreun mod lipsa acestora, impunându-se concluzia că acestea au fost ascunse sau valorificate tot în interesul său, fapt ce rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței debitorului, întocmit de expert și din raportul lichidatorului judiciar ( filele 127-130 și 153 dosar). Instanța nu va reține concluziile expertului în aceste privește cele două fapte arătate mai sus, în condițiile în care este neîndoielnic faptul că stocurile nu au fost predate și nici nu s-a probat de către că acestea s-ar fi deteriorat și că suma de 11.698,32 lei ridicată de nu a fost folosită în interesul societății debitoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N și pârâtul
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice arată că a solicitat judecătorul sindic autorizarea de a promova o cerere de angajare a răspunderii pârâtului pentru o diferență de creanță de 14.434 lei față de aceea pentru care lichidatorul a formulat acțiunea, cerere admisă prin încheierea din 12 iunie 2007. Că deși a fost autorizat de judecătorul sindic prin hotărârea recurată, greșit s-a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Mai arată că pe fondul cauzei a invocat aceleași motive pentru care cererea lichidatorului pentru o parte din pasiv a fost admisă.
Recurentul G arată în recursul său că din raportul de expertiză nu rezultă că ar fi folosit bunurile sau creditele societății în folos propriu sau cel al unor persoane, insolvența datorându-se conjuncturii economice. Că în ceea ce privește stocul de marfă de 871,60 lei, acesta este constituit din matrițe de degradate care au fost arătate lichidatorului judiciar însă la cererea acestuia au fost depozitate la domiciliul său și nu i-au fost solicitate niciodată. Mai susține reclamantul că din probele administrate nu rezultă că ar fi avut interes să folosească bunurile și creditele societății, că în societățile cu răspundere limitată asociatul răspunde în limita părților sociale, că în urma contractelor organelor fiscale nu s-au constatat fapte din cele enumerate în art. 138 din Legea 85/2006 și că greșit au fost înlăturate concluziile expertului și au fost reținute datele expertizei, efectuate la cererea lichidatorului.
Același recurent prin întâmpinare solicită respingerea recursului formulat de N arătând că dreptul de a formula cererea aparținea comitetului creditorilor și solicită respingerea recursului acesteia. Sub aspectul fondului recurentului reiterează susținerile formulate în motivele sale de recurs.
Curtea, verificând sentința recurată în condițiile art. 3041Cod procedură civilă și în limitele motivelor de recurs formulate constată nefondat recursul pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
1. Cu privire la recursul creditoarei Direcția generală a Finanțelor Publice
La data de 08 iunie 2007 lichidatorul societății debitoare a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului G pentru o parte a pasivului în cuantum de 12.569,92 lei.
Ulterior, prin încheierea din 12 iunie 2007 judecătorul sindic "pune în vedere reprezentantului creditorului N să formuleze cerere separată de atragere a răspunderii patrimoniale... ".
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de alin. 1 al aceluiași articol.
Având în vedere dispozitivul încheierii din 12 iunie 2007 prin care nu se autorizează creditorul să formuleze cererea de angajare a răspunderii ci doar îi pune în vedere reprezentantului acestuia să formuleze o astfel de cerere, ținând seama și de faptul că și considerentele hotărârii nu au suficientă claritate, se impune a se statua dacă recurenta putea să promoveze astfel de cerere.
Așa cum s-a arătat cererea pentru angajarea răspunderii putea fi formulată fie de lichidator fie, dacă sunt întrunite condițiile legii, de comitetul creditorilor cu autorizarea instanței.
În consecință prin încheierea invocată de recurentă i s-a pus în vedere creditoarei să formuleze o astfel de cerere însă prin această hotărâre creditoarea nu putea să formuleze o astfel de cerere în nume propriu ci doar, dacă exista și acordul comitetului creditorilor, o cerere de angajare a răspunderii numai în numele acestuia din urmă.
Cum recurenta a înțeles să formuleze o astfel de cerere în nume propriu încălcând astfel dispozițiile art. 138 al. 3 din Legea 85/2006, respingerea cererii formulată de recurenta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, este legală și temeinică sub acest aspect.
2. Recursul formulat de pârâtul
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței rezultă că recurentul a luat din societate suma de 11.698,32 lei sub forma "avans încasări" iar la data efectuării raportului debitoarea figura cu stocuri în valoare de 871,60 lei, fără ca aceste stocuri să se regăsească faptic în patrimoniul societății, aspecte rezultate din actele contabile ale debitoarei care au forță probantă prevăzută de art. 50 Cod comercial.
La cererea pârâtului la instanța de fond a fost efectuată expertiză contabilă care, sub aspectul împrejurărilor reținute în raportul lichidatorului și pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii, nu a oferit o concluzie certă, menționând doar că "expertiza contabilă nu are la dispoziție documente" din care să rezulte că a desfășurat activitățile enumerate ca elemente ale răspunderii pârâtului în art. 138 alin. l lit. a - g din Legea 85/2006.
O astfel de expertiză, care în loc să stabilească împrejurări cu caracter de certitudine răspunde echivoc la obiectivele propuse de, își pierde caracterul științific și nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Trebuie să se rețină și faptul că deși expertiza a fost depusă la dosarul cauzei la 20 octombrie 2008, recurentul nu formulat la termenul din 11.11.2008 și nici la cel din 09.12.2008 obiecțiuni sau să solicite o nouă expertiză conform art. 212 alin. 1 Cod procedură civilă.
În acest context solicitarea unei contraexpertize de către recurent prin cererea de recurs, nu acoperă pasivitatea acestuia în administrarea probelor la instanța de fond, proba administrată rămâne câștigată cauzei în forma care se află, urmând a fi evaluată de instanță, în raport de ansamblul probelor administrate.
În consecință nici recursul formulat de nu este fondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre legală și temeinică și sub acest aspect.
Față de considerentele ce preced curtea urmează să respingă recursurile formulate de recurenți, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele recursuri declarate de recurenta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și recurentul- - fost administrator alTEHNIC L VÂNĂTORI, împotriva sentinței civile nr. 1408/F/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-debitor TEHNIC SRL și intimat -lichidatorCONS P, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.06.2009.
Pt. Președinte, - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
19 iunie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
