Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2,-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 556/2009
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H și lichidatorul judiciar împotriva Sentinței nr. 991/F din 16 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea pârâtului intimat .
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin Sentința nr. 991/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoaras -a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar și creditorii SC Lukoil P și DGFP H pentru antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare SC SRL D, și.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, în primul rând, creditorii au fost de acord cu închiderea procedurii și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități în condițiile în care cererile de antrenare răspunderii nu fuseseră soluționate.
Din actele dosarului, rezultă că prin sentința nr. 917/CA/2001 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 269/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA, s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1157/1999 încheiat între SC SRL D, în calitate de vânzătoare și SNP SA De asemenea s-a respins și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Comitetul Creditorilor, format din creditoarea SC Lukoil P, DGFP H și Banca. Cu această ocazie s-a respins și cererea de chemare în garanție, formulată de SNP SA, împotriva AVAS
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1157/1999 s-a încheiat la data de 20.09.1999, anterior deschiderii falimentului, care a aut loc la data de 24 februarie 2000, prin sentința civilă nr. 162/CA/2000. Prețul a fost de 9.400.000.000 lei, din care suma de 4.134.497.505,99 lei s-a plătit de către cumpărătorul SNP SA, direct creditoarei AVAS La această dată debitoarei nu i se ridicase dreptul de a-și conduce activitatea și de a-și administra bunurile. S-a reținut cu această ocazie că prețul plătit a fost unul real, iar prin vânzare bunul înstrăinat nu a fost sustras de la urmărirea creditorilor, ci a fost înlocuit în patrimoniul debitorului cu valoarea acestuia. Cu această ocazie averea debitoarei nu s-a diminuat ci, mai mult, s-a transformat în lichidități. Plățile efectuate către SC SRL D au fost făcute prin ordine de plată pentru conturile SC SRL D, neexistând nici o intenție de ascundere a plăților. Plățile au fost făcute în conturi publice, iar în această situație creditorii au putut să-și recupereze creanțele prin poprirea conturilor debitoarei, lucru pe care nu l-au făcut, situație în care instanța nu poate înțelege și găsi justificare pentru acest dezinteres și pasivitate din partea creditorilor, care au formulat prezentele cereri de antrenare a răspunderii administratorilor.
S-a mai susținut de lichidatorul judiciar, care a propus închiderea procedurii, că debitoarea prin administratori nu a ținut contabilitate, fapt contrazis de adresa emisă de DGFP H, de la fila 98 din dosarul nr. 6620/1998 de faliment, care menționează că debitoarea a depus bilanțurile contabile și raportări contabile trimestriale, în perioada 1993-1999.
Așa fiind, susținerile creditorilor din prezentele cereri, cât și a lichidatorului judiciar, nu au putut fi primite de judecătorul sindic, pentru admiterea prezentelor cereri, prezumția de vinovăție a pârâților bazându-se pe faptul că nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea, au deteriorat sau ascuns o parte din activul debitoarei. Chiar și în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță, care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu a solicitat și nu a produs probe în instanță, în susținerile cererii sale, întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, situație în care judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit vinovăția pârâților, administratorul, lichidatorul și creditorii nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 1169 Cod civil, nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor puse de art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâților, prezentele cereri au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H și lichidatorul judiciar care au solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.
În motivarea recursurilor creditoarea DGFP H cât și lichidatorul judiciar au invocat, în principal, ca și motiv de casare a sentinței atacate, judecarea cererilor de antrenare a răspunderii pârâților administratori ai debitoarei fără ca DGFP H să fie citată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3041și 87 pct. 1.pr.civ.
Recursurile sunt scutite de taxe.
Verificând recursurile creditoarei DGFP H și lichidatorului judiciar, față de motivul vizând necitarea creditoarei DGFP H, în conformitate cu prevederile art. 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 73/24.01.2007 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a dispus casarea sentinței nr. 338/F/2006 a Tribunalului Hunedoara și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Hunedoara (26.03.2007), judecătorul sindic nu a mai citat-o pe creditoarea DGFP H, deși aceasta formulase cerere de antrenare a răspunderii pârâților și. Judecătorul sindic a respins această cerere, prin sentința atacată, fără citarea creditoarei recurente.
Procedând în acest fel, judecătorul sindic a pronunțat o sentință nelegală, încălcând dispozițiile art. 85 și 87 pct. 1.pr.civ.
Întrucât, potrivit art. 312 alin. 5.pr.civ. necitarea părții la înfățișări și judecată atrage casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat sentința casată, recursurile creditoarei DGFP H și lichidatorului judiciar vor fi admise.
Celelalte critici aduse de lichidatorul judiciar în cuprinsul recursului vor fi verificate cu ocazia rejudecării.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de creditoarea DGFP H și lichidatorul judiciar împotriva sentinței nr. 991/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr. -, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Th.
Ex.2/14.08.2009
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Nicolae Durbacă, Gilica
