Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercial
Dosar nr-
DECIZIA NR. 562/
Ședința public din 5 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judector
- - - - - judector
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚ " " împotriva sentinței civile nr. 1289/Sind din 28 mai 2009 pronunțate de judectorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercial și de contencios administrativ.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 29 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședinț din acea zi, ce face parte integrant din prezenta hotrâre.
Instanța, în vederea deliberrii, a amânat pronunțarea pentru data de 5 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Prin acțiunea înregistrat la Tribunalul Brașov, în cadrul procedurii insolvenței debitoarei, reclamantul a chemat în judecat pe pârâții și, în calitate de administratori sociali al debitoarei, solicitând atragerea rspunderii personale materiale a pârâților și obligarea acestora s suporte din averea personal pasivul acestei societți.
Judectorul sindic, prin sentința civil nr. 1289/SIND/28.05.2008, a respins acțiunea, reținând urmtoarele:
În raportul întocmit în baza art. 59 din nr. 85/2006, pe lâng considerațiile reluate în cuprinsul acțiunii introductive, lichidatorul numit în cauz a precizat faptul c, deși debitoarea a încheiat exercițiile financiare cu profit, acesta a fost un profit potențial de atins când devine cert la încasarea facturilor și nu la livrarea mrfurilor. Așa se explic faptul c în toat perioada societatea nu a avut lichiditțile bnești normale pentru achitarea obligațiilor faț de furnizori, bugetul de stat, de asigurri sociale, precum și datoriile faț de salariați.
În aceste condiții societatea a fost obligat s apeleze la credite bancare pe termen scurt atingând un volum impresionant la data de 30.06.2007 de 490.684 lei, pe care nu le-a mai putut restitui, în felul acesta ajungând în incapacitate total de plat, activitatea fiind complet sistat.
S-a constatat astfel c din analiza efectuat de lichidatorul judiciar nu a rezultat c administratorii debitoarei ar fi contribuit la ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț prin una din faptele prevzute limitativ de art. 138 din nr. 85/2006 și nici nu a fost probat svârșirea acestora de ctre administratori, astfel cum s-a susținut în acțiunea introductiv. Astfel, din împrejurrile enumerate de reclamant ca fiind cele care au determinat starea de încetare de plți a societții, nu a fost individualizat și probat svârșirea de ctre administratori a uneia din faptele enumerate limitativ de art. 138 din nr. 85/2006 având consecința menționat, susținerile sale în sensul desfșurrii unei activitți nocive pentru societatea debitoare, al relei credințe în exercitarea atribuțiilor, al folosirii bunurilor debitoarei în folos propriu au caracter general, nefiind în msur s individualizeze vreo fapt de genul celor la care se face referire în textul legal sus indicat.
Prin urmare, în contextul invocat mai sus, pe lâng fapt și prejudiciul invocat de lichidator prin acțiune, au rmas nedovedite și celelalte condiții legale la care se refer în mod specific și cumulativ dispozițiile art. 138 din nr. 85/2006, referitoare la vinovția administratorilor și la raportul de cauzalitate între pretinsele fapte svârșite și prejudiciul produs.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
Recurenta critic sentința pentru motive de nelegalitate, în baza art. 304 pct. 9 Cod de procedur civil.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține c judectorul sindic a prezentat trunchiat datele din raportul privind cauzele intrrii în insolvenț și nu au fcut o analiz clar și la obiect asupra comportrii administratorilor statutari, în raport de principiul bunului gospodar.
Prima culp a administratorului statutar a fost aceea c, deși a început s funcționeze din luna septembrie 2005, acesta nu a întocmit și depus bilanțuri contabile pentru anul 2005, înclcând astfel legea contabilitții nr. 82/1991 republicat și, implicit, fcând dovada c nu a acționat ca un bonus familias.
A doua culp a administratorilor statutari const în faptul c debitoarea, în anul 2006 și-a sporit stocul de mrfuri de peste 20 de ori faț de anul 2005. În aceste cazuri este evident c, pentru a-și plti furnizorii, societatea debitoare a apelat la credite bancare foarte mari care au îndatorat societatea.
A treia culp, neanalizat de judectorul sindic este dat de faptul c facturile neîncasate ajung la 372.597 lei, fiind în situația s nu-și poat achita furnizorii și totodat, neasigurarea lichiditților bnești.
Administratorii statutari nu au respectat nr. 306/2002, care arat c administratorii societților comerciale trebuie s ia msuri pentru asigurarea continuitții desfșurrii activitții în societatea comercial și s ia msurile necesare cu o anumit predictibilitate în timp, pentru a evita intrarea în procedura de insolvenț a societții comerciale.
Examinând sentința atacat prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține urmtoarele:
Din dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 rezult c rspunderea patrimonial a conductorilor societților comerciale ajunse în stare de insolvenț poate fi antrenat numai în cazul în care aceștia au contribuit la ajungerea societții în aceast stare prin cel puțin una din faptele enumerate expres la punctele a -
Reclamantul a invocat în cerere dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, respectiv "au dispus, în interes personal, continuarea unei activitți care ducea, în mod vdit, persoana juridic la încetarea de plți;" și "au ținut o contabilitate fictiv, au fcut s dispar unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;"
Dintre faptele expuse de recurent, doar neîntocmirea și nedepunerea bilanțului contabil pentru anul 2005 s-ar putea încadra la art. 138 lit. Dar, simpla omisiune de a întocmi un act contabil în primele luni de funcționare a societții nu este suficient pentru antrenarea rspunderii patrimoniale, fiind necesar și îndeplinirea cumulativ a celorlalte condiții ale antrenrii rspunderii civile: prejudiciul, culpa și legtura de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu. În acest sens, omisiunea sesizat de recurent ar fi trebuit s contribuie la ajungerea societții în stare de insolvenț, fapt nedovedit.
Celelalte fapte invocate în motivele de recurs, mrirea exagerat a stocului de mrfuri și lipsa de preocupare pentru recuperarea creanțelor, deși denot un management defectuos, nu pot fi încadrate în niciuna din situațiile enumerate expres și limitativ de art. 138, ca urmare nu pot constitui motive de admitere a acțiunii întemeiate pe acest text de lege.
Faț de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, se va respinge recursul și se va menține hotrârea atacat, ca fiind temeinic și legal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Cabinet de Insolvenț " " împotriva sentinței nr. 1289/SIND/28.05.2009, pronunțat de judectorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
Red.: /24.11.2009
Tehnoredact: /3.12.2009/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
