Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 57/ DOSAR NR-
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta B, în numele și pentru - Sucursala B, împotriva sentinței civile nr.838/Sind din 14 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante și a intimatei pârâte.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 21 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, în cadrul procedurii insolvenței debitoarei, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, în calitate de administrator social al debitoarei, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a pârâtului și obligarea acesteia la plata sumei de 1.623.289.452 ROL, reprezentând creanța garantată a reclamantei, precum și la plata sumei de 565.459.025 ROL, reprezentând creanța chirografară a reclamantei.
Judecătorul-sindic, prin sentința civilă nr. 838/sind/14.11.2007 a respins acțiunea, reținând că, prin raportul de expertiză, întemeiat pe documentele aflate la dosarul de faliment și pe documentele justificative și evidențele contabile ale debitoarei, expertul a concluzionat că pârâta nu a folosit creditele ori bunurile societății debitoare în interes personal sau în interesul altor persoane și nu a dispus continuarea activității debitoarei în scopul întârzierii stării de încetare de plăți.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
Recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 3041, Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că motivarea sentinței este contradictorie.
Astfel, instanța de fond a reținut și expus cauzele care au dus societatea debitoare în stare de insolvență, așa cum rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, arătând că ajungerea societății în stare de insolvență a fost cauzată de lipsa de diligență a administratorilor debitoarei pentru recuperarea creanțelor de la proprii debitori, precum și nejustificarea lipsei unor sume de bani din trezoreria debitoarei însă a concluzionat pe baza constatărilor expertului că acțiunea este neîntemeiată.
În mod greșit nu s-a luat în considerare raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, întocmit de lichidator, în care se arată că faptele administratorului pot atrage răspunderea administratorilor pentru suportarea unei părți din pasiv, conform art. 137 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 64/1995.
Chiar dacă raportul de expertiză contabilă nu indică în mod neechivoc existența unei culpe a administratorului și necesitatea atragerii răspunderii personale a acestuia, instanța era datoare să analizeze incidența dispozițiilor legale aplicabile stării de fapt expuse în rapoartele lichidatorului judiciar, să analizeze dacă starea de insolvență a debitoarei nu se datorează vreunei fapte enumerate limitativ de art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, respectiv a interogatoriului și a rapoartelor depuse la dosar. Totodată trebuia să aprecieze, având în vedere toate documentele depuse la dosar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale conform art. 998. 999 Cod civil.
Recurenta apreciază că starea de insolvență a debitoarei se datorează în mare parte acțiunilor întreprinse de pârâtă în exercitarea atribuțiilor ce-i reveneau pentru desfășurarea unei activități normale, profitabile din punct de vedre economic.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, susținând că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, fără a ține seama de înscrisurile din dosarul de faliment și fără a examina dacă expertiza lămurește aspectele legate de cauzele ajungerii societății în încetare de plăți.
Se constată astfel, că în raportul întocmit de lichidator privind analiza cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți a societății debitoare s-a reținut că starea de insolvență se datorează lipsei de preocupare a celor doi administratori pentru neîncasarea creanțelor precum și nejustificarea sumelor ridicate din trezoreria societății de către asociați, fără a fi justificate.
Dacă lipsa de preocupare pentru încasarea creanțelor este consecința unui management defectuos, faptă care nu este prevăzută expres de art.138 din Legea nr. 85/2006 și ca urmare nu poate atrage răspunderea patrimonială a conducătorilor societății în baza acestui text de lege, nejustificarea sumelor ridicate din trezoreria societății creează prezumția însușirii acestora de către persoanele care le-au ridicat, ca urmare fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Expertiza contabilă efectuată în cauză ajunge la concluzia că pârâta nu se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006 numai pe baza contractelor de creditare încheiate cu, fără a face o analiză a tuturor documentelor contabile ale debitoarei și fără a se referi la sumele ridicate de asociați din trezoreria societății. În aceste condiții expertiza nu a lămurit cauzele stării de insolvență a debitoarei, ca urmare, se impune completarea acestei probe, expertul urmând să analizeze cauzele insolvenței și prin prisma ultimului bilanț, din 31.12.2003.
Întrucât în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod pr. civilă, potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, în vederea completării expertizei, în sensul celor mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B, în numele și pentru - Sucursala B împotriva sentinței civile nr.839/SIND/14.11.2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o casează și în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: /22.02.2008
Tehnored.: / 22.02.2008 /- 3 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Carmen Bujan
