Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.572R
Ședința publică de la 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, împotriva sentinței comerciale nr.5415/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 și GRUP
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 30, recurentul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr.23089/2009 aflată la fila 7, intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 31 și intimata-creditoare Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât, prin avocat, depune la dosar set de înscrisuri, comunicând un exemplar părților prezente prin reprezentanți.
Curtea, față de setul de înscrisuri depus la dosar la termenul anterior de către recurentul prin apărător, pune în vedere recurentului-pârât să depună la dosar precizare scrisă cu privire la aceste înscrisuri, respectiv ce anume se tinde a se dovedi cu aceste înscrisuri raportat la sentința recurată și motivele de recurs, sens în care înmânează dosarul la bară apărătorului recurentului-pârât și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 30, recurentul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr.23089/2009 aflată la fila 7, intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 31 și intimata-creditoare Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Recurentul-pârât, prin avocat, depune la dosar precizare scrisă atât cu privire la înscrisurile depuse la dosar la termenul anterior, cât și la înscrisurile pe care le depune la dosar la acest termen de judecată. Totodată, procedează la comunicarea câte unui exemplar al înscrisurilor depuse la dosar, apărătorului recurentului-pârât și consilierilor juridici ai intimatelor-creditoare Sector 1 și Sector 1.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimatele-creditoare Sector 1 și Sector 1, prin consilieri juridici, de asemenea, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței comerciale recurate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii recurentului-pârât. Învederează faptul că, astfel cum rezultă și din raportul lichidatorului judiciar, intimatul-pârât a colaborat cu acesta predând toate documentele contabile pe care le-a avut asupra sa, iar din aceste documente reiese faptul că o parte din bunurile societății au fost casate. În ceea ce privește sumele care s-ar fi retras din societate, învederează faptul că acestea au fost folosite în cadrul societății. Solicită să se observe faptul că, nu rezultă nici o legătură de cauzalitate între starea de insolvență a societății și fapta recurentului. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului-pârât în temeiul art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006. Arată că, din actele depuse la dosar rezultă faptul că pârâtul nu se face vinovat de aducerea societății în stare de insolvență. În ceea ce privește raportul de activitate nr. II al lichidatorul judiciar aflat la dosarul de fond, solicită să se aibă în vedere că lichidatorul nu a ținut cont de lista obiectelor de inventar care au fost casate și nici nu a avut la dispoziție înscrisurile pe care le-a depus la dosar la acest termen de judecată. Astfel, consideră că recurentul-pârât nu se face vinovat de aducerea societății în stare de insolvență. În ceea ce privește cele două mașini aflate în patrimoniul societății, recurentul-pârât nu a avut niciodată posesia acestora și nici actele doveditoare cu privire la acestea. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata Sector 1, prin consilier juridic, solicită respingerea celor două recursuri ca fiind nefondate și să se constate că în mod legal a fost admisă cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar în temeiul art.138 lit. a, c și e din Legea nr.85/2006, prejudiciul suferit de creditori nefiind acoperit, având în vedere că ne aflăm în prezența unor fapte ilicite culpabile ale administratorilor societății debitoare. Arată că din analiza probatoriului administrat în cauză, respectiv din actele contabile ale societății și rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, rezultă că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat administratorilor societății. Astfel, au ridicat în mod nejustificat avansuri de trezorerie care nu au fost returnate, neexistând documente justificative pentru folosința banilor în interesul societății, aceștia practic au folosit banii în interes propriu fapt ce a condus la mărirea pasivului societății. Mai arată că, recurenții au casat obiecte de inventar în valoare de 51.164.924 RON conform unui proces-verbal de casare pentru care nu există dovada distrugerii acestora și nici valorificarea prin unitățile specializate de colectare a deșeurilor. De asemenea, învederează că procesul-verbal de casare nu cuprinde numărul de inventar al obiectelor casate, nu sunt atașate acestuia fișele de inventar ale fiecărui obiect propus pentru casare, nu este semnat, nu este ștampilat și nu este înregistrat. Mai mult decât atât, învederează că nu există documente justificative pentru plata salariilor în sumă de 44.203.637 ROL pentru anul 2002. Învederează că societatea se află în insolvență din 2002, respectiv la sfârșitul anului 2002 debitoarea înregistra datorii în sumă de 931.012 ROL, iar creanțe de recuperat în valoare de 680.637 ROL, situație care s-a menținut și la sfârșitul anului 2005. Față de această situație, învederează faptul că administratorii societății nu au făcut nici o diligență pentru recuperarea creanțelor. Consideră că sunt întemeiate disp. art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise.
Intimata-creditoare DI.TL. SECTOR 1, prin consilier juridic, în ceea ce privește recursul formulat de solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Solicită să se observe faptul că lichidatorul judiciar în raportul de activitate nr.2 a precizat faptul că în noiembrie 2002 au fost casate obiecte de inventar, conform procesului-verbal din data de 29.11.2002 pentru care nu există dovada distrugerii acestora și valorificării prin unitățile specializate de colectare a deșeurilor. De asemenea, acest proces verbal a fost semnat de administratorii societății și. În ceea ce privește recursul formulat de recurentul, solicită respingerea acestuia ca nefondat pentru argumentele susținute de intimata-creditoare Sector 1. În ceea ce privește susținerile acestuia potrivit cărora mașinile nu se aflau în patrimoniul său ci al lui această prezumție nu a putut fi răsturnată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.5415/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, judecătorul sindic a admis cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâților și, cerere formulată de către lichidatorul judiciar al SC SRL, a dispus obligarea pârâților la plata pasivului societății debitoare, respectiv 30.539,5 lei în ce-l privește pe și 38.399,5 lei în ce-l privește pe pârâtul.
Ulterior, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare SC SRL, luând toate măsurile subsecvente.
Cât privește măsura obligării pârâților la plata pasivului societății debitoare, instanța a reținut că pârâții au avut calitatea de administratori ai SC SRL, societate care, în cursul anului 2002 înregistrat venituri de 1.052.927 mii lei (ROL) și cheltuieli de 854.523 mii lei (ROL), iar la sfârșitul anului creanțele de recuperat erau în sumă de 680.637 mii lei (ROL) iar activele imobilizate erau de 8.990 mii lei (ROL).
Instanța a subliniat că la sfârșitul anului 2005 debitoarea înregistra aproximativ aceiași indicatori, creanțele de recuperat fiind de 66.364 lei și datoriile de 93.089 lei.
De asemenea, s-a arătat că, din balanțele contabile ale anului 2003 rezultă că în contabilitate existau avansuri de trezorerie dintre care domnului i-a fost acordată suma de 28.418,37 lei, iar domnului i-a fost acordată suma de 36.341,30 lei.
A arătat instanța că în condițiile în care pârâții nu au pus la dispoziție acte din care să rezulte modul în care au folosit aceste sume sau faptul că ele au fost returnate în societate, este considerat incident art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Totodată, instanța a reținut că în luna noiembrie 2002 au fost casate obiecte de inventar în valoare de 5.116,49 lei, potrivit procesului-verbal de casare din 22.11.2002, dar nu există nici o dovadă complementară a distrugerii bunurilor casate sau a predării lor la unitățile de colectare a deșeurilor.
Se arată că, în aceste condiții, procesul-verbal de casare semnat de pârâți nu reprezintă o dovadă suficientă a casării bunurilor, instanța ajungând la concluzia că bunurile au fost sustrase și însușite de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul exonerării obligației lor de plată și respingerii cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Cât privește recursul formulat de către, acesta a arătat că, în realitate, nu s-a făcut dovada existenței vreuneia dintre situațiile enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006.
Susține recurentul că, starea de insolvență a debitoarei SC SRL nu s-a datorat activității sale defectuoase, ci unui blocaj financiar al societății datorat faptului că au fost înregistrate multe creanțe ce nu au mai putut fi recuperate.
A mai arătat recurentul că a fost singurul colaborator real al administratorului judiciar, punându-i la dispoziție acestuia toate documentele contrabile deținute și a bunurilor aflate în detenția sa.
Cât privește operațiunea de casare, recurentul a arătat că aceasta a fost efectuată în condiții legale.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul, acesta a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate în cauză și de legătura cauzală "existentă între societatea debitoare" și reproșează primei instanțe lipsa rolului activ în stabilirea cu exactitate a naturii legăturii dintre persoanele chemate în judecată și societatea comercială.
Se mai apreciază că instanța a avut o poziție părtinitoare, neadministrând probatoriul, în condițiile în care recurentul și-a manifestat cu bună credință mandatul de administrator.
Al doilea motiv al recursului vizează împrejurarea că faptele imputate nu au fost săvârșite cu vinovăție, că nu au fost săvârșite printr-o faptă proprie, iar legătura cauzală nu a existat.
Se arată că, de vreme ce în calitatea lor de administratori, aceștia nu au formulat o cerere de deschidere a procedurii de insolvență pentru SC SRL, rezultă clar că nu se poate susține că pârâții au continuat activitatea societății în interesul lor personal.
De asemenea, se arată că sunt nerelevante și nedovedite concluziile instanței potrivit cu care pârâții au încasat avansuri din trezoreria societății deoarece banii au fost cheltuiți în interes societar.
A mai subliniat recurentul că va face dovada faptului că bunurile casate au fost valorificate prin unitățile proprii de colectare a deșeurilor.
Circumstanțial, recurentul a arătat că a fost lipsit de apărare în fața primei instanțe, lipsind din țară la judecarea procesului, dar și că falimentul societății s-a datorat neîncasării creanțelor societății debitoare.
În cadrul recursului a formulat note scrise.
S-au administrat probe cu înscrisuri, proces-verbal de scoatere din funcțiune a obiectelor de inventar, note de plată pentru bunuri alimentare, chitanțe, bonuri fiscale, copii a registrului de cheltuieli la nivelul anului 2001.
Recursurile nu sunt fondate, iar instanta le va respinge pentru considerentele pe care le va reda in cele ce urmeaza.
In ceea ce priveste recursul formulat de catre paratul, acesta impune o singura critica directa a sentintei, anume ca nu s-a facut dovada existentei vreuneia dintre cauzele prevazute de art. 138 din Legea nr.85/2006 si ca, in ce priveste actul de casare al bunurilor societatii, acesta s-a facut cu respectarea conditiilor legale.
Motivele sunt neintemeiate.
Din toata expunerea de motive a instantei sunt evidente probele considerate de catre aceasta: bilanturile consemnate la dosar, balante financiar contabile, in special balanta contabila din 31.12.2003 in care sunt specificate avansurile din trezorerie acordate paratilor si care nu au fost returnate in societate, procesul verbal de casare, toate aceste inscrisuri fiind consemnate la dosar.
Curtea retine ca interpretarea data de prima instanta a acestor probe corespunde fidel continului lor, dar si ca paratul nu a administrat nicio proba de natura sa combata aspectele de fapt relevate prin probele reclamantului.
In aceste conditii, retinand ca paratii au incasat bani din trezoreria societatii SC SRL, pe care nu i-au justificat ori returnat, ca au casat bunuri ale societatii in baza unui singur proces verbal, fara a face dovada ca in mod real aceste bunuri reprezentau deseuri, este corecta prezumtia instantei potrivit cu care pararii au folosit bunurile si banii societatii in interes personal, marind starea de insolvabilitate a debitoarei in legatura directa cu starea finala de insolventa si faliment.
Dincolo de aceasta, dificultatile financiare progresive inregistrate de SC SRL au fost cauza care au contribuit de asemenea la intrarea societati in insolventa, dar nu inlatura faptele paratilor si cauzalitatea lor, iar conduita paratului in timpul procesului judiciar nu poate fi considerataca inlaturand raspunderea sa pentru daunele provocate.
In privinta recursului promovat de catre paratul recurent, Curtea retine, pe langa criticile care sunt comune primului recurs analizat ca se imputa instantei lipsa a rolului activ, intrucat nu a stabilit cu exactitate natura legaturii dintre persoana juridica si paratul.
Contrar afirmatiilor acestui recurent, considerentele instantei au debutat chiar prin constatarea ca cei doi parati au avut calitatea de administratori in SC SRL, afirmatia bazata pe datele furnizate de certificatul constatator eliberat de Registrul Comerțului.
De asemenea, in masura in care se arata ca prima instanta a adoptat o atitudine partinitoare, Curtea arata ca nicio circumstanta in sustinerea acestui motiv nu a fost detaliata, pentru a se putea aprecia asupra impartialitatii si modului sau de manifestare.
Desi recurentul a sustinut ca incasarea sumei de 38.399,5 lei a fost facuta fara vinovatie iar legatura cauzala nu exista, Curtea subliniaza ca in aceasta materie vinovatia nu trebuie sa imbrace o anumita calificare, nu trebuie dublata de un scop sau o anumita intentie si nu este necesar ca paratul sa fi urmarit intrarea societatii pe care o administra in starea de insolventa.
Fapul de a fi incasat o suma de bani, asa cum rezulta din balanta financiara intocmita pentru luna decembrie 2002 din contul de trezorerie al societatii, bani nereturnati si pentru care nu s-a dovedit modalitatea lor de cheltuire, suprapusa faptului ca a fost de natura sa genereze o diminuare a lichiditatilor destinate platii datoriilor sau, pur si simplu, continuarii activitatii comerciale, s-a interpus in provocarea starii de insolventa.
Contrariul celor retinute de instanta din analiza probelor administrate nu a fost dovedit de catre paratul nici in prima instanta si nici in cadrul recursului, astfel incat simplele sale afirmatii nu au, prin ele insele, greutate probatorie.
Nu se poate retine nici faptul ca paratul-recurent nu a beneficiat de aparare in cursul procesului fiind plecat din tara.
Atata vreme cat actele procedurale s-au efectuat cu respectarea exigentelor legale de natura a asigura dreptul partii de a participa la proces, imprejurarea ca dl. a fost plecat din tara si nu s-a prezentat in instanta nu face domeniul incalcarilor procedurale de catre JUDECĂTOR 3: Iulia Cîrnu l-sindic.
De aceea, fata de motivele recursurilor carora Curtea le-a respins prin aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, acestea vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de către recurenții și,împotriva sentinței comerciale nr.5415/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu în calitate de lichidator al DEBITOAREI SC SRL, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.04.2004.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I
Grefier,
Red.Jud.
22.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Veronica Dănăilă, Iulia Cîrnu
