Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 590/R-COM
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de pârâții, domiciliat în D, str.-, nr.66, județul V și, domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr. 286 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și pârâtul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții- pârâți și prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata- reclamantă DGFP V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind intimatul- pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanțelor de la dosar, din care rezultă că s-a achitat taxele judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei pentru fiecare din recurs.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar cu borderou.
Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților, după care constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestora.
Av. având cuvântul pentru recurenții- pârâți, susține oral recursurile așa cum sunt formulate în scris, solicitând admiterea lor, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii față de cei doi pârâți, având în vedere că aceștia nu se fac vinovați de ajungerea societății în incapacitate de plată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza contabilă care să stabilească gradul de vinovăție al recurenților la producerea insolvenței firmei și de asemenea să stabilească dacă au existat eventuale deficiențe în ținerea contabilității în perioada în care aceștia au fost administratori.
Reprezentantul intimatei- reclamante, având cuvântul, precizează că a luat cunoștință de motivele de recurs în sală, la acest termen deoarece nu le-au fost comunicate.
Pe fond, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că pârâții, așa cum se menționează și de către lichidatorul desemnat, nu au predat documentele contabile încă din 2005. La fond pârâții nu au solicitat proba cu expertiza,aceasta nu este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, iar la dosar sunt suficiente înscrisuri.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată următoarele;
La data de 16 aprilie 2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea cererea formulată de reclamanta DGFP V împotriva pârâților, solicitându-se antrenarea răspunderii personale a acestora pentru pasivul firmei în faliment - SC SRL Rm.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că s-a deschis falimentul firmei SC SRL, prin sentința comercială nr. 614/C/25.10.2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Lichidatorul judiciar al firmei a întocmit raportul privind cauzele falimentului, iar din acesta rezultă vinovăția pârâților pentru intrarea în incapacitate de plată a firmei, suma pentru care trebuie antrenată răspunderea pârâților este de 389.911 lei.
S-a mai susținut și că se impune și instituirea sechestrului asigurător pe bunurile pârâților.
După examinarea cauzei, Tribunalul Vâlceaa pronunțat sentința comercială nr.286/19 februarie 2009, prin care a admis cererea, a dispus antrenarea răspunderii personale pârâților, în solidar, pentru suma de 389.911 lei, datoria firmei în faliment către creditori, cât și instituirea sechestrului asigurator pe bunurile părților până la concurența sumei din litigiu.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea din data de 07 februarie 2007 s-a încuviințat creditoarei bugetare DGFP V să promoveze cerere de antrenare a răspunderii personale împotriva administratorilor debitoarei SC SRL D - fila 9 dosar.
Pârâții au mai fost obligați în solidar să plătească suma de bani din litigiu pentru datoriile firmei falite, prin sentința nr- pronunțată de Tribunalul Vâlcea, însă aceasta a fost modificată în tot pentru că reclamanta nu avea calitate procesuală activă (neexistând, la acel moment, autorizarea judecătorului sindic pentru promovarea cererii).
Ulterior, s-a obținut această autorizare, iar din raportul privind cauzele lichidării firmei SC SRL D, rezultă că pârâții nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile ale firmei - fila 17 dosar.
Pârâții au abandonat total activitatea societății și de asemenea nu au încasat creanțele sale. Inițial, în firmă s-au aflat pârâții și, în calitate de acționari, iar ulterior a fost cooptat pârâtul - fila 16 dosar.
S-a reținut în sarcina pârâților săvârșirea faptei prevăzută de art.138 al.1, lit.d din Legea 85/2006, întrucât au încălcat legea contabilității nr.82/1991 și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Împotriva sentinței în termen legal au formulat recurs pârâții și.
În dezvoltarea motivelor de recurs, identice pentru ambii pârâți, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, pentru că nu s-au făcut vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d din legea nr.85/2006, întrucât nu au nici o culpă în provocarea insolvenței, dat fiind faptul că la data de 7.03.2006 amândoi s-au retras din societate, cesionând toate părțile sociale asociatului cooptat, numitului, potrivit actului adițional autentificat sub nr.15/7.03.2006, înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Deschiderea procedurii a avut loc la 25.10.2006, când unic administrator era, căruia i-au fost predate toate documentele contabile, în baza procesului verbal din 17.03.2006.
S-a mai susținut că nu au creat nici un prejudiciu în cuantumul creat de reclamantă și trebuia stabilit dacă nedepunerea actelor contabile, în condițiile în care nu le mai aveau, a produs starea de încetare de plăți.
Astfel, între faptă și rezultat nu există un raport de cauzalitate, motiv pentru care acțiunea trebuia respinsă față de ei.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat.
Într-adevăr, dispozițiile art.138 lit.b din legea nr.85/2006 permit antrenarea răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, atunci când au ținut o contabilitate subtilă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
De principiu, nepunerea documentelor contabile se încadrează în fapta reglementată de art.138 lit.b din Legea nr.85/2006, suscitat, însă, probele administrate în cauză demonstrează faptul că nu recurenții sunt cei care au culpă pentru această situație, ci unicul administrator al firmei și, totodată asociat al acesteia, căruia îi reveneau obligațiile de a ține contabilitatea și de a preda documentele administratorului sau lichidatorului judiciar.
Astfel, prin actul adițional încheiat la 7.03.2006, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului la 13.03.2006, în baza încheierii nr.5054/9.03.2006 (fila 48 verso din dosarul de fond), recurenții s-au retras din societatea comercială debitoare, cesionând numitului toate părțile sociale.
Cu acel prilej a fost întocmit procesul verbal din 17.03.2006, prin care foștii asociați au predat numitului toate documentele contabile, înscrisul purtând semnătura tuturor părților.
Documentele contabile anexate în recurs confirmă faptul că la acel moment se cunoștea de către noul administrator situația clienților neîncasați, acesta fiind cel chemat și răspunzător pentru ținerea corectă a evidenței contabile.
În concluzie, nu se poate reține în sarcina recurenților - pârâți săvârșirea faptei prev. de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, în condițiile în care s-a făcut dovada că la momentul retragerii din societate au predat toate documentele contabile către noul administrator, acesta fiind cel notificat de către administratorul judiciar pentru predarea actelor, situație care rezultă din raportul preliminar asupra împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență - fila 17 din dosarul de fond.
Unicul temei invocat în susținerea cererii de către creditoare a fost lit.d a art.137 ori, cât timp s-a demonstrat cu prisosință că recurenților nu le poate fi imputată vreo culpă pentru neținerea contabilității, în considerarea argumentelor redate anterior, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, va admite recursurile, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge cererea față de pârâții și, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței în ceea ce privește pe pârâtul - intimat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții, domiciliat în D, str.-, nr.66, județul V și, domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr. 286 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și pârâtul.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea față de cei doi pârâți - recurenți, și.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
18.06.2009
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
